Cum şi-a transformat David Bowie propria moarte într-o operă de artă: „A luptat şi a muncit ca un leu curajos“
0David Bowie a murit la doar două zile după ce şi-a lansat cel de-al 28-lea şi ultimul album din carieră, „Blackstar“, care a fost gândit ca propriul recviem.
David Bowie şi-a petrecut întreaga carieră reinventând arta muzicii, iar duminică a dat poate una dintre cele mai mari lovituri, atunci când şi-a transformat propria moarte într-un show fascinant, notează „The Telegraph“. Vineri, când a împlinit 69 de ani, Bowie a lansat „Blackstar“, un album încărcat de indicii privind moartea sa, iar profeţia versurilor sale s-a împlinit două zile mai târziu. Duminică, 10 ianuarie 2016.
„Moartea sa nu a fost diferită de viaţa sa – o operă de artă“, a declarat producătorul lui Bowie, Tony Visconti.
David Bowie: „Look up here, I'm in Heaven!“
Diagnosticat cu cancer în urmă cu 18 luni, aspect pe care l-a ascuns publicului, Bowie şi-a pregătit conştiincios sfârşitul, chiar dacă nu a avut control asupra momentului în care a venit. Visconti a mărturisit că artistul britanic „a făcut «Blackstar» pentru noi, a fost darul său de despărţire“, însă până şi el a fost suprins de momentul straniu în care vechiul şi bunul lui prieten a plecat. „Ştiam de un an că aşa se va întâmpla. Cu toate acestea, nu am fost pregătit“, a declarat Visconti.
De fapt, doar câteva persoane ştiau că Bowie este bolnav. Brian May, chitaristul trupei rock Queen, alături de care Bowie a scris şi a înregistrat hitul „Under Pressure“, a dezvăluit că nu avea nici cea mai vagă idee că Bowie era pe moarte şi că i-ar fi plăcut să-l poată consola în vreun fel.
Bowie, extrem de discret când nu era pe scenă şi extrem de dezinvolt atunci când era, s-a folosit de muzica sa pentru a oferi orice indiciu posibil că se pregăteşte să părăsească scena. Versurile piesei „Lazarus“, unul dintre primele single-uri lansate de pe recentul album, pare să fie prorpiul său cântec de adio. Începe cu: „Look up here, I'm in Heaven! I've got scars that can't be seen...(Uite-te aici, sus, sunt în Rai! Am cicatrici care nu pot fi văzute...)“ şi se termină cu: „This way or no way/ You know I'll be free/ Just like that bluebird/ Now ain't that just like me?/ Oh, I'll be free (În acest fel sau în niciun fel/ Ştii că voi fi liber/ Exact ca acea pasăre albastră/ Nu e ea exact ca mine?/ Oh, voi fi liber).“
De altfel, şi videoclipul piesei „Lazarus“ începe cu Bowie întins pe un pat de spital şi se sfârşeşte cu el dispărând într-un dulap. Alte melodii vorbesc despre înmormântări şi raze X, unul dintre motivele recurente fiind un craniu, iar piesa care dă titlul materialului discografic are versurile: „Something happened on the day he died, spirit rose a metre and stepped aside (Ceva s-a întâmplat în ziua în care el a murit, spiritul a crescut cu un metru şi s-a dat într-o parte).“ Coperta albumului, o stea neagră pe un fundal alb, este singura dintre cele 28 pe care nu apare o imagine cu el.
David Bowie, omul care a protejat oameni
Starea de sănătate a lui David Bowie a fost subiectul unor speculaţii intense mai ales în ultimul deceniu, dar nimeni nu a ştiut cu adevărat ce se petrece. Însuşi biograful său, Wendy Leigh, a declarat că Bowie, care cândva a făcut sex, a consumat droguri şi alcool şi a făcut rock n' roll cu aceeaşi energie, a suferit şase infarcte în ultimii ani, pe care, de asemenea, le-a ţinut secrete.
Bowie a murit în New York, oraşul său adoptiv, înconjurat de soţia sa, modelul Ima Abdulmajid, fiica lor, Alexandria (15 ani), şi de fiul său, Duncan Jones (44 de ani). „10 ianuarie 2016. David Bowie a murit împăcat, astăzi, înconjurat de familia sa, după o luptă curajoasă cu cancerul pe care a dus-o timp de 18 luni“. La scurt timp după ce moartea legendarului David Bowie a făcut înconjurul lumii, soţia sa a publicat pe contul de Instagram o imagine pe care stă scris următorul citat: „Suferinţa este reală, dar la fel este şi Dumnezeu.“
Mulţi dintre cei care i-au fost alături pe plan profesional nu ştiau de boala sa. Oamenii care au lucrat pentru el vreme de decenii au aflat de moartea sa noaptea, cu puţin înainte ca anunţul oficial să întristeze o planetă întreagă. Brian Eno, prietenul, colaboratorul şi producătorul său din ultimii 40 de ani, a declarat: „Moartea lui David a fost o adevărată surpriză, ca aproape toate lucrurile legate de el. Simt o diferenţă uriaşă acum.“ Acesta a mai dezvăluit că Bowie, căruia îi plăcea să folosească nume inventate, precum Rhonda Borrocks, atunci când le scria prietenilor, i-a trimis un mesaj în urmă cu o săptămână. „A fost la fel de amuzant ca întotdeauna şi suprarealist, jucându-se cu aluziile şi cuvintele, ca de obicei. Mesajul lui s-a încheiat cu această propoziţie: «Îţi mulţumesc pentru vremurile noastre bune, Brian. Nu vor putrezi niciodată.» Şi era semnat «Dawn». Acum realizez că a fost un rămas bun.“
Ben Monder, un cântăreţ de jazz care a înregistrat chitarele pe ultimul album al artistului, a declarat că Bowie nu a vorbit niciodată despre boala sa. „Nu ştiam nimic. Părea atât de plin de viaţă, arăta grozav, era mereu în mare formă, glumea şi râdea. Trebuie să fi fost cu adevărat curajos.“
David Bowie, fragil fizic, dar niciodată psihic: „Nu a lăsat bolii şansa de a-l învinge“
Pe de altă parte, regizorul belgian Ivo van Hove, care a lucrat cu Bowie la musicalul „Lazarus“, ce a avut premiera luna trecută la New York, a aflat de boala artistului în urmă cu un an. Asta doar pentru că a fost singura cale prin care Bowie îşi putea motiva absenţele de la repetiţii: „David mi-a spus: «Trebuie să lucrăm foarte mult în următorul an şi vreau să ştii motivul pentru care, uneori, nu voi putea fi aici». A fost o perioadă intensă pentru că uneori se simţea extrem de rău din cauza tratamentului, dar venea cât de des putea la repetiţii. La sfârşit, era foarte fragil – fizic, niciodată psihic.“
Van Hove a descris şi noaptea în care musicalul a avut premiera la New York Theatre Workshop, când i s-a alăturat lui Bowie pe scenă pentru a fi aplaudaţi: „Eram convins că era ultima dată când aveam să-l văd pe scenă. Era foarte slăbit, iar când am coborât de pe scenă a fost nevoit să se aşeze. Îi puteam vedea lacrimile din spatele ochilor, dar el nu a fost omul care să-şi dezvăluie emoţiile. Era profund înfricoşat. A făcut întotdeauna ce şi-a dorit. Şi a vrut să o facă în felul lui şi în cel mai bun mod. A fost un om extraordinar, plin de viaţă şi de iubire. “
„Actorii din distribuţie nu au ştiut niciun moment şi bănuiesc că muzicienii cu care el a înregistrat «Blackstar» nu ştiau nici ei“, a adăugat regizorul, citat de publicaţia „The Independent“. „A făcut eforturi mari pentru a finaliza aceste două proiecte în timp util, pentru a nu lăsa bolii şansa de a-l învinge. Bowie a compus piese şi pe patul de moarte. A luptat ca un leu şi a continuat să muncească precum un leu curajos în toată această perioadă. Am un respect fenomenal faţă de acest lucru“, a adăugat el.