Nicolae Rainea a murit. Interviu cu singurul arbitru român care a oficiat la toate marile competiţii ale lumii

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Nicolae Rainea a murit, luni dimineaţă, internat fiind din data de 28 martie la Spitalul de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. În memoria marelui arbitru, adevarul.ro republică un interviu acordat de Nicolae Rainea în noiembrie 2013.

Arbitrul Nicolae Rainea (81 de ani) a murit, miercuri dimineaţă, în secţia de Anestezie şi Terapie Intensivă a Spitalului de Urgenţă „Sfântul Apostol Andrei” din Galaţi. Se afla internat de pe data de 28 martie. 

Interviu cu Nicolae Rainea, din data de 28 noiembrie 2013

Nicolae Rainea a avut ghinionul să arbitreze în vremuri în care „cavalerii fluierului” erau recompensaţi net inferior faţă de banii care se acordă în prezent.

Rainea e singurul arbitru român care a oficiat la toate marile competiţii ale lumii, drept pentru care poate fi lesne catalogat drept cel mai bun „fluieraş” român din toate timpurile. Nicolae Rainea stă acum la Galaţi şi se ţine bine la cele opt decenii pe care le poartă pe umeri. A avut nişte probleme şi i-au fost amputate două degete de la piciorul drept, dar acum e bine şi urmăreşte atent ce se întâmplă în fotbal şi în special în arbitrajul românesc.

În 2014 se fac 28 de ani de când n-am mai avut un arbitru român la Mondiale. Când vom reveni acolo?

Cred că Ovidiu Haţegan poate prinde un Mondial. Nu e copt 100 % dar arbitrează bine şi are avantajul că e tânăr. La 32 de ani e deja în graţiile celor de la Comisii. A început să prindă şi meciuri de Liga Campionilor, are perspective. Eu zic că ar trebui ajutat şi Istvan Kovacs. E cel mai tânăr arbitru de pe lista FIFA şi a ajuns acolo la 23 de ani. Dacă băiatul acesta va fi luat şi pregătit, dacă cineva va avea grijă de el, poate ajunge şi el acolo.

E greu să fii ales de FIFA să arbitrezi la un turneu final?

Se dau nişte examene, mai ceva ca la cosmonauţi. Numai la vedere ai cinci examinări. Apoi urmează auzul. Te pun să te uiţi la un ecran şi apoi ţi se dau semnale din spate. Trebuie să spui dacă auzi şi ce auzi. În 1982, la Mondialul din Spania, eu am avut cel mai bun auz. FIFA nu face experimente la Mondiale. Acolo ajung doar cei mai buni.

Arbitrii români vă cer sfatul înaintea meciurilor importante internaţionale la care oficiază?

Rar, foarte rar mai primesc câte un telefon. Dacă nu mă sună, înseamnă că n-au nevoie, nu? Dar nu numai ei mă ignoră, şi Federaţia, Comisia Centrală a Arbitrilor. Crăciunescu a fost de trei opri preşedinte, m-a chemat abia acum ultima oară. Pe mine şi pe Igna, că n-avea pe cine să cheme. Restul nu-l agreeau. Iar în 1995, când UEFA m-a vrut în Comisia Europeană el l-a băgat pe Dan Petrescu.

L-aţi făcut praf pe Sebastian Colţescu.

Am spus că prin prestaţiile lui îşi bate joc de munca Comisiei Centrale. Păi nu se poate să faci atâtea greşeli. Eu în 300 de meciuri am comis-o de 5-6 ori, iar el într-un an a greşit de 7 ori, cât mi s-a întâmplat mie în 25 de ani. Cât să-l mai suporţi? Am zis asta şi s-au supărat pe mine.

Mulţi arbitri şi-au împins copii pe acelaşi drum. De ce n-ai făcut la fel?

A fost şi băiatul meu arbitru, dar după câteva meciuri i-am spus că dacă vrea să facă ceva de calitate în viaţă să aleagă altceva.

Care a fost un arbitru mai bun? Porumboiu sau Crăciunescu?

Porumboiu.

Alexandru Tudor?

S-a născut talent şi a murit speranţă. Domnule, poţi spune despre cineva că a fost un mare arbitru când a oficiat la o competiţie mare, a condus o finală, nu aşa, dacă are ecuson FIFA e mare arbitru.

Se câştigau bani pe vremea când arbitraţi?

La Divizia A baremul era de 100 de lei vechi. Luai trei kile de carne cu ei. În Europa primeam cam 150 de franci elveţieni, iar o treime din ei mergeau la Federaţie. La Mondiale, întâi am avut 100 de mărci pe zi, apoi 100 de dolari pe zi. Nu era barem, era o primă pentru faptul că lipseai de acasă. Eu la competiţiile astea îmi luam concediu fără plată. Se luau bani puţini. Unul care arbitrează acum 5-6 meciuri internaţionale face cât am câştigat eu în 20 de ani.

Aţi fost multă vreme recordmenul de meciuri arbitrate în România, dar aţi fost depăşit de Sorin Corpodean.

Iar Alexandru Tudor va avea mai multe meciuri ca noi. Dar nu contează câte meciuri arbitrezi, ci cum o faci. Acesta trebuie să fie criteriul.

Aţi fost la trei Mondiale dar n-aţi prins nicio finală. De ce?

În 1974 eram un necunoscut. Am făcut 5 tuşe şi un meci la centru, dar totuşi am fost în brigada de rezervă. În 1978 am fost tot în brigada de rezervă, iar în 1982 am arbitrat Italia cu două etape înaintea finalei şi am ieşit din cărţi. Am fost însă la finala din 1980, la Campionatul European, am o finală de Cupa Campionilor Europeni, o finală a Cupei UEFA şi una a Supercupei Europei.

Care a fost cea mai grea?

Nu ştiu, dar la cea din Cupa Campionilor Europeni prin minutul 85 am simţit ceva la picior. O contractură. Mă rugam să nu egaleze pentru că nu mai puteam continua meciul. Pe vremea aia nu existau condiţii de recuperare ca acum. Nu era cu saună, cu bazin. Eu la Bîrlad, unde stăteam, abia aveam apă caldă de două ori pe săptămână.

Aţi arbitrat mulţi fotbalişti mari. Cine va creeat probleme?

Niciunul. În 1982 le-am dat galben lui Gentile şi Maradona. Abia aşteptam să mai facă ceva ca să-i dau afară. Dar n-au făcut. Doar se ţigăneau, vorbeau prostii, că eu înţelegeam şi spaniola şi italian.

Finalele lui Nicolae Rainea

1978 Cupa UEFA PSV – Bastia 3-0

1978 Supercupa Europei Liverpool – Anderlecht 2-1

1980 Campionatul European RFG – Belgia 2-1

1983 Cupa Campionilor Hamburger SV – Juventus 1-0

„Sunt singurul arbitru din lume care a avut şansa de a arbitra toate echipele care au câştigat un Campionat Mondial”   „Cea mai mare satisfacţie a mea e că atunci când merg pe stradă, prin Galaţi, lumea mă recunoaşte şi mă salută” 
Sport



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite