Guadalajara, blestemul unei generaţii uitate

Alexandru Neagu, decedat sâmbătă din cauza unei ciroze, este ultimul jucător de la CM ’70 care s-a stins. Înaintea lui, alţi opt au sfârşit tragic, iar majoritatea celorlalţi aflaţi în viaţă se chinuiesc să-şi ducă traiul. Prima generaţie de campioni pe care a dat-o fotbalul nostru a ars ca o flacără de chibrit: intens şi scurt.

După o tinereţe în care au avut lumea la picioare, aproape toţi fotbaliştii din echipa care învingea Cehoslovacia (scor 2-1) la Mondialul din Mexic s-au trezit după Revoluţie că le-au mai rămas doar două motive de bucurie: statutul de legendă şi alcoolul.

Cu câteva excepţii, numite Rică Răducanu, îngrijit de Rapid, Lajos Sătmăreanu, antrenor de juniori la Steaua, Niculae Lupescu, aflat în grija fiului Ionuţ, Radu Nunweiller, stabilit de mult timp în Elveţia, Vasile Gergely, patron de local în Berlin, Cornel Dinu, ajutat de Dinamo, sau Mircea Lucescu, câştigător al Cupei UEFA cu Şahtior Doneţk, foştii eroi şi-au găsit sfârşitul printre sticlele de băutură şi sărăcie.

„Adevărul" vă prezintă soarta tragică a fotbaliştilor atinşi de blestemul Guadalajara:

Stere Adamache - A fost primul care a decedat într-un mod desprins parcă din filmele de la Hollywood. A suferit un atac de cord în momentul unui plonjon într-un ştrand, după ce îi oferise soţiei sale, cu care tocmai se împăcase, un buchet de flori.

Dan Coe - A fost găsit spânzurat la 41 de ani în faţa apartamentului unde locuia în Köln. Moartea sa reprezintă o enigmă, chiar dacă nu puţini spun că motivul oficial, sinuciderea, este fals şi că fostul rapidist a fost victima comunismului, sistem pe care l-a blamat în mod frecvent.

Mihai Ivăncescu - Fostul fundaş al Steagului Roşu Braşov a murit după o cruntă suferinţă cauzată de leucemie.

Gheorghe Tătaru - La începutul anilor '90, fostul stelist a suferit o depresie din cauza despărţirii de nevastă, dar s-a recăsătorit în 1997, cu Adriana. În 1999 a fost numit antrenor la o grupă de juniori a Stelei de către Viorel Păunescu, însă s-a stins în 2004, într-o cameră de hotel din Iaşi, chiar înaintea unui turneu naţional. Cauza? Atac de cord.

Gheorghe Gornea - Portarul cu care UTA a eliminat pe Feyenoord a părăsit lumea în deplin anonimat, la Sinaia. Rămas fără ambele picioare, Gornea a căzut în patima alcoolului, fiind de notorietate faptul că adormea de multe ori prin şanţuri.

Florea Dumitrache - Fostul dinamovist era prietenul paharului, depăşind aproape mereu limita. Din această cauză a avut o viaţă dezordonată şi s-a zbătut în sărăcie până la finalul ei. „Mopsul" a decedat la 59 de ani, după ce a suferit un atac cerebral.

Nicolae Dobrin - Mare amator de şpriţuri şi tutun, Dobrin s-a stins după o lungă perioadă de chin, cauzată de un cancer pulmonar.

Mihai Mocanu - Declarat în anul 2000 drept cel mai bun fundaş stânga din istoria fotbalului românesc, Mocanu a decedat ca urmare a unui cancer la esofag. Cu trei ani în urmă, fostului fotbalist i se amputase piciorul drept.

Emeric Dembrovszki - În 2007, „Dembo" a suferit o operaţie foarte dificilă la piciorul drept, din cauza unei coxartroze. Totuşi, intervenţia s-a făcut cu succes, iar Dembrovszki are în acest moment o situaţie relativ bună.

Nicolae Pescaru - Deşi a activat în toată cariera sa la FC Braşov, unde a ocupat şi funcţiile de antrenor secund şi principal la sectorul juvenil, Pescaru are mari probleme de sănătate. Pe lângă faptul că a fost operat de cataractă la ambii ochi şi nu mai vede decât cu stângul, fostul mijlocaş are şi o tensiune foarte ridicată.