Menţionez de la început atât faptul că aceste date nu pot fi descărcate, necesitând un efort considerabil din partea mea pentru a le salva pe propriul laptop şi a le interpreta, cât şi faptul că fac acest lucru din pură pasiune, nefiind angajat ca merketer nici la vreo casă de pariuri, nici la alte organizaţii cu domeniu sportiv. Voi analiza în acest articol ce s-a întâmplat la Euro 2016, ce s-a întâmplat la calificările pentru Mondial din zona Europei şi ce cred eu că se va întâmpla la Mondialul din Rusia din vară.

Sunt doar 12 echipe naţionale europene care au participat la Euro 2016 şi s-au calificat şi la Mondial: Belgia, Croaţia, Anglia, Franţa, Germania, Islanda, Polonia, Portugalia, Rusia (din postura de echipă gazdă, dar nu a participat la calificări, aşadar nu va fi analizată aici), Spania, Suedia, Elveţia. În acest articol mă voi referi în principal la aceste echipe, fiind în mod cert echipele care contează în lume din continentul nostru. Voi încerca, totuşi, să fac tot timpul şi o comparaţie cu România, acest gest fiind aproape reflexiv, cu gândul la faptul că vom putea schimba ceva în fotbalul românesc cât de curând. Menţionez, că tot a venit vorba de fotbalul românesc, că am fost un fan al lui Christopher Daum şi implicit critic la adresa lui Ovidiu Ioaniţoaia şi, mai târziu, al lui Cătălin Tolontan, care au făcut tot posibilul să pună presiune pe antrenorul german, cu scopul de a-l îndepărta de la echipă.

La Euro 2016, golurile au contact, evident, pentru a câştiga. Pe lângă goluri, au contact, şi ţin aici să subliniez acest aspect extraordinar de important, faulturile şi şuturile la poartă. Un şut în plus pe poartă te aducea 9% mai aproape de victorie la Euro 2016, iar un fault în plus te aducea 4% mai aproape de triumf. Orice gol înscris te aducea 31% mai aproape de succes. S-a înregistrat, de asemenea, la turneul final din Franţa, o corelaţie puternică între distanţa alergată de jucători şi numărul de pase, complete sau nu. Mai mult, s-au observat corelaţii de putere medie între: cornere – mingi blocate, cornere – degajări, distanţa alergată – mingi recuperate, şuturi la poartă – goluri marcate, numărul de pase – mingi recuperate, faulturi – cartonaşe. La Euro, cea mai mare medie de goluri a avut-o  Islanda, cu peste trei goluri pe meci, iar cea mai mică Polonia şi Elveţia, cu sub un gol şi jumătate pe partidă.

La calificările pentru Mondial, din nou, evident, golurile au fost cele care au adus victoria, dar de data aceasta, nu şuturile sau faulturile au contat din punct de vedere statistic, ci mingile recuperate, care au contact decisiv în mod pozitiv şi cartonaşele galbene, care au contat în mod negativ. Cu cât o echipă a recuperat mai multe mingi, cu atât a avut şanse de victorie mai mare, iar cu cât o echipă a avut mai multe cartonaşe galbene, cu atât a avut mai puţine şanse de a se impune. Corelaţiile mari din turneul de calificare au fost: şuturi la poartă – goluri, cartonaşe galbene – faulturi, iar corelaţii medii au fost între numărul de pase - numărul de mingi recuperate, numărul de pase – faulturi (corelaţie negativă), numărul de cartonaşe galbene – numărul de pase (corelaţie negativă). În calificări, cele 12 echipe despre care vorbeam mai sus au înscris, în medie, cu un gol mai mult pe meci în comparaţie cu turneul final din Franţa, ceea ce reflectă relaxarea mai mare din calificări şi implicit, jocul mai spectaculos. În calificările din zona Europa, cele mai multe goluri, în medie, au fost marcate de Belgia, aproape cinci goluri pe meci, iar cele mai puţine de Croaţia, sub două goluri pe meci, din cele calificate la Mondial.

Acesta este primul articol din seria de fotbal pe care o plănuiesc până la Mondial. În opinia mea, subiectivă, dar bazată în special pe statistica din zona Europei, aceste şapte echipe sunt pe val: Elveţia, Suedia, Spania, Portugalia, Polonia, Germania, Belgia. Nu mă pronunţ în legătură cu echipele de pe celelalte continente, deşi sunt fan Brazilia de când eram mic. Referitor la România, la Euro a marcat sub media echipelor tari, a avut un număr de şuturi la poartă mai mic decât media celor 12 echipe pe care le menţionam mai sus şi o medie de faulturi, de asemenea, mult mai mică. Nu s-a calificat în faza eliminatorie. În calificările pentru Mondiale, România a marcat o medie de 1,2 goluri pe meci, aproape de trei ori mai mică decât media celor 12 echipe care contează în Europa la acest moment, a avut o medie de 33 mingi recuperate pe meci, faţă de 63 cât au avut cele 12 mari din Europa, iar în ceea ce priveşte numărul de cartonaşe galbene, România a avut 2,1 cartonaşe galbene pe meci în calificările pentru mondiale, în timp ce cele 12 mari echipe ale Europei au avut în medie 3,8. Se pare că, deşi agresivitatea în teren costă, când este vorba de echipele mari, a lua cartonaşe galbene, deci a fi agresiv pe teren şi a faulta mult, te ajută.

Recomandările mele pentru România pe viitor sunt să paseze mult mai mult, să recupereze mai multe mingi şi să şuteze la poartă. Pentru a ajunge acolo, trebuie eliminate mafiile din fotbal, trebuie aduşi doar jucători inteligenţi la naţională, nu şmecheraşi de cartier, iar apoi poate ne vom vedea în Qatar în 2022. Până atunci nu ne rămâne decât să ţinem cu alţii.