VIDEO Şomeră cu studii superioare, la 23 de ani: „Trăiesc din poker"

Are 23 de ani, a absolvit Facultatea de Drept, în 2009, şi face parte din cei peste 48.000 de tineri absolvenţi de studii superioare care nu şi-au găsit un loc de muncă, până în prezent. Cum nevoile de zi cu zi nu ţin cont de piaţa muncii, deja supraaglomerată de şomeri, a fost necesară alegerea unei alternative de a scoate un ban. Pentru Simona Popescu, din Bucureşti, aceasta a fost pokerul. Dacă, la început, a fost doar un mod

„Am terminat Dreptul anul trecut şi am încercat să dau de două ori la Barou, o dată în septembrie 2009 şi o dată în februarie 2010. Deşi am studiat câteva luni pentru fiecare sesiune, am picat. Este un examen foarte dificil. Între timp, am căutat un loc de muncă în domeniul avocaturii, dar fără rezultat. Aşa că a trebuit să mă descurc cumva. În plus, câştig bani făcând ceva ce-mi place", a povestit Simona, care joacă poker constant de aproximativ un an.

Cum a început totul?
Iniţial, organizam seri de poker cu mai mulţi prieteni, dar fără a pune bani la bătaie.Ulterior, am aflat de turneele „freerol" (n.r. - cu intrare gratuită) pentru fete, aşa că am decis să încerc. Oricum, nu aveam ce pierde şi nu intrasem în joc cu gândul că trebuie neapărat să câştig ceva. Dar, cu timpul, am descoperit că pot face bani din poker, măcar pentru a mă întreţine.

Ce înseamnă un turneu de poker?
La turneu, se premiază un anumit număr de persoane. Spre exemplu, pot intra 80 de persoane, care se împart la mese de maxim zece oameni. Din aceştia, se premiază ultimii cinci jucători care rămân în joc, fiecare primind o sumă de bani exactă, în funcţie de poziţia ocupată în cei cinci.

Care este diferenţa dintre pokerul jucat la "turneu" şi la "cash"?
La "cash" joci cam 80% din mâinile pe care le ai (n.r. - din cărţile primite) şi te poţi ridica de la masă oricând, cu sau fără bani câştigaţi. În schimb, la turneu, trebuie să rezişti până la masa finală, iar acolo, să ajungi printre cei care vor fi premiaţi. Astfel, e nevoie să-ţi construieşti o strategie pentru a nu fi scos de la masă şi, de regulă, joci numai mâinile de care eşti convins că vor câştiga. Eu, una, nu sunt o jucătoare de cash. Nu mă simt suficient de pregătită, deşi joc de aproximativ un an la turnee şi am câştigat şi bani din asta.

Cât ai câştigat până acum din poker?
Per total, n-aş putea să-ţi spun. Nu mai ţin minte nici câte turnee am pierdut sau în câte am ieşit printre cei premiaţi. Cel mai mult am câştigat 1.100 de lei, după un turneu de jumătate de zi. Oricum, scot cel puţin 200 de lei, săptămânal. Dar suma variază şi în funcţie de numărul turneelor la care particip. La turnee, premiile se încadrează în jurul a câteva sute de lei.

Cum defineşti pokerul, noroc sau strategie?
Este un joc al minţii, cunoscătorii ştiu asta. Numai cei fără experienţă îl pot considera un joc de noroc. Pokerul e un joc al răbdării, în care contează strategia de atac şi, mai ales, abilitatea de a-ţi "citi" adversarul. Da, intervine şi norocul în joc. După părerea mea, contează cam 50%, şi asta "preflop" (n.r. - înainte de a vedea primele trei cărţi de pe bord); după flop, intervin experienţa acumulată, abilitatea de a-ţi citi adversar şi poziţia de atac. Poţi câştiga şi cu o "mână" mai proastă decât a adversarului, cum poţi şi pierde cu una mai bună. Depinde de tine cum îţi joci "mâna".


Crezi că se poate trăi din poker? Îl recomanzi ca un mod de viaţă?
Absolut, se poate trăi din poker, sunt oameni care o fac, dar sunt jucători cu multă experienţă, care au deja o situaţie financiară bună şi care - foarte important - ştiu când să se oprească. Însă, nu-l recomand ca mod de viaţă. Nu te poţi apuca de jucat doar pentru că ai nevoie de bani şi nu găseşti un loc de muncă. Poker nu este pentru toată lumea. Poţi pierde multe, şi aici nu ma refer doar la bani. Sunt chestii mult mai importante din viaţă care pot fi afectate dacă nu ai măsură în ceea ce faci. De aceea nu îl recomand.

Nu îl recomanzi pentru toată lumea, dar la tine funcţionează. Vrei să devii o jucătoare profesionistă, să te axezi pe poker ca activitate principală?
Nu ţin neapărat să ajung o jucătoare profesionistă, dar cu siguranţă va fi hobby-ul numărul unu. Dacă mi se va ivi oportunitatea să avansez, fără îndoială, o voi face, dar nu va deveni un mod de viaţă. Nu renunţ la avocatură.

Pokerul şi avocatura, cum crezi că se împacă?
La fel de bine cum se împacă alt hobby cu orice altă profesie. Ai timp, o faci; n-ai timp, n-o faci. Ce-i drept, pentru unele, ne facem timp singuri. Şi tind să cred că pokerul jucat profesionist nu este chiar atât de străin de avocatură. Vorbim totuşi de abilitatea de a-ţi citi adversarul, de poziţia de atac şi de strategie. Plus că ambele domenii au ceva subversiv în ele.

Deşi nu ai de gând să trăieşti din jocul de cărţi, în prezent, pokerul ocupă un rol important în viaţa ta. Consideri că te-a schimbat cu ceva? Te-a ajutat în vreun fel?
Experienţa, în sine, e mult peste câştigul material. Să-ţi priveşti adversarul în ochi, să-i simţi starea, să înveţi să-i descifrezi mimica, gesturile, să câştigi la final, dar să şi pierzi - toate acestea te formează ca om, nu doar ca jucător, îţi clădeşte încrederea în propriile forţe. Totodată, pokerul îţi forţează nervii şi te învaţă să-i stăpâneşti. Dar, recunosc, financiar, mi-a fost de folos. În fond, trebuie să câştigi bani şi pe criză, şi, de regulă, prin ceea ce te pricepi să faci mai bine. Eu ştiu să joc poker suficient încât să-mi asigur un venit. Însă, există cazuri în care s-a ieşit dintr-un impas serios. Un exemplu e chiar prietenul meu, care şi-a deschis o mică afacere acum un an şi jumătate. Nu a fost profitabilă, a acumulat datorii, de la lumină, gaze, rate la bancă, până la salariile angajaţilor. În două-trei luni de jucat poker, ce-i drept la "cash", a reuşit să-şi achite datoriile şi să-şi plătească angajaţii. Câştigul de 2.000 de lei era la ordinea zilei. Ştia cât să se întindă şi când să se retragă.

Nu ţi se pare că pokerul este, totuşi, o lume a bărbaţilor?
Poate părea din exterior. Pokerul în Bucureşti a luat amploare şi este din ce în ce mai promovat în rândul femeilor, mai ales prin sistemul "freerol". Te duci de curiozitate, nu plăteşti nimic, dacă descoperi că nu-i de tine, te laşi. Sau se întâmplă ca în cazul meu. Descoperi că-ţi place, că "ai mână" şi devii tentată să treci la un alt nivel. Eu, una, prefer să joc cu bărbaţi, sunt mai calculaţi, mai experimentaţi şi pot să-i citesc mai uşor, în timp ce femeile, mă refer la cele fără experienţă, sunt haotice în joc.

Ai un model de jucător profesionist?
Model e mult spus. Ca româncă, sunt mândră de Daniel Negreanu, "Kid Poker", care a jucat senzaţional la turneele World Series Of Poker (WSOP) şi World Poker Tour (WPT). E un exemplu clar de ce înseamnă să ai "mână" la poker, desăvârşită cu ani de experienţă.

În prezent...
Joc atât în casinouri, cât şi pe net. Sunt destule site-uri, precum pokerstars.com şi fulltiltpoker.com, unde se pun la bătaie intrări la campionatele de poker din Statele Unite. Practic, joci cu oameni din lumea întreagă, iar câştigătorul primeşte un bilet de participare la unul dintre turneele renumite, bilet care în mod normal se ridică la ordinul zecilor de mii de euro. Cine ştie de unde sare iepurele...

Pe viitor...
Continui să joc poker şi să învăţ pentru următoarea sesiune a examenului de Barou.

VIDEO

Daniel Negreanu, la SWOP 2007