Povestea Adelinei, tânăra de 24 de ani care a redescoperit şcoala

Adelina, tânăra în alb din stânga imaginii, s-a înscris din nou la şcoală la 24 de ani.

Femeile rome sunt unul dintre grupurile cele mai vulnerabile. Lipsa accesului la educaţie, sărăcia, sexismul şi rasismul fiind doar câteva dintre obstacolele cu care se confruntă în societatea românească. Asociaţia E-Romnja punctează că, acolo unde statul nu îşi face treaba, sprijinul comunităţii devine uneori singura şansă la o viaţă poate nu aşa cum o au cei mai mulţi români albi şi cu studii superioare, dar măcar ceva mai bună.

O strada pavată se termină la un magazin de pompe funebre. De aici încolo începe un drum pietruit. Am ajuns în comunitatea de romi din Mizil.

O fată în fustă de blugi şi cămaşă albă îşi şterge ochii de lacrimi cu un şeveţel de la prietena ei. O cheamă Adelina, are 24 de ani şi în această toamnă s-a înscris din nou la şcoală. A intrat în clasa a VI-a, iar acum viaţa ei se împarte între cursuri şi temele pentru acasă, munca cu ziua şi activismul pentru comunitatea de romi din Mizil. Din acest colţ de lume marginalizat face şi ea parte

 „Este greu să o iei de la capăt. Acum realizez şi eu cât de important este să înveţi carte. Când eram mai mică nu mă gândeam că nu o să pot să mă angajez nicăieri, dacă nu am 10 clase. Eu aş vrea să-mi deschid un salon de înfrumuseţare pentru că mă pricep la coafat, pensat şi toate cele, dar dacă n-am şcoală“.

Urmează un oftat îndelungat...

Pentru oamenii din exterior, privilegiaţi din punct de vedere social şi financiar, este uşor să se uite la ea şi să-i spună că trebuie să meargă la şcoală. Însă rareori se gândesc şi la motivele pentru care a renunţat în urmă cu zece ani.

„Dacă nu ai pe cineva să te împingă către şcoală când eşti copil, după aceea e mult mai greu. Îţi este ruşine să te mai întorci într-o clasă pentru că zici: Gata! Vremea mea a trecut. Eu am avut noroc că m-au încurajat foarte mult fetele de la E-Romnja. Ele au fost alături de mine şi mi-au arătat că pot mai mult, pentru mine, şi pentru comunitatea mea. Totuşi, simt că e o presiune pe umerii mei. Pe lângă şcoală, vreau să continui să-i ajut pe ai mei cu munca ca să mai aduc un ban în casă, dar îmi doresc şi să rămân facilitator comunitar“, se confesează Adelina.

Nici părinţii mei nu au şcoală. Noi eram o familie săracă şi ne duceam la fermă la legat sau la cules de struguri Adelina

A trebuit să renunţe la şcoală când avea doar 14 ani ca să-şi susţină financiar familia, atât cât putea. „Nici părinţii mei nu au şcoală. Noi eram o familie săracă şi ne duceam la fermă la legat sau la cules de struguri. Părinţii mei se şi duceau cu căruţa prin satele din jur să vândă ceaune. Şi-atunci, mi se părea firesc ca, în primul rând, să-i ajut pe ei. Nu m-am gândit că o să am de suferit pentru că nu merg la şcoală. La noi în casă nu se vorbea despre acest subiect. Între timp, lucrurile s-au mai rezolvat pentru că au fost la muncă în străinătate şi-au pus nişte bani deoparte.“

Asociaţia care militează pentru drepturile femeilor rome

„Fetele de la E-Romja“, care au ajutat-o pe Adelina, sunt o asociaţie care luptă pentru drepturile femeilor rome. Iar principalele misiuni sunt facilitarea accesului la educaţie pentru rome şi încurajarea lor ca să se implice în rezolvarea problemelor din comunităţile de care aparţin.

Diferenţa dintre E-Romnja şi alte ONG-uri este că această mică organizaţie nu se limitează la nişte conferinţe sau ateliere - pe care să le bifeze doar ca să primească finanţări - ci activează de ani buni acolo unde contează cel mai mult de fapt, în zone vulnerabile.

Astfel, E-Romnja activează în comunităţile de romi din Mizil, Giurgiu, Valea Seacă, Bucureşti (Comunitatea India). Aici, statistic vorbind, doar 10% dintre aceste fete termină 10 clase, iar cel puţin o treime nu ştiu să scrie şi să citească.

Din aceste motive s-a născut şi ideea campaniei „Educi o femeie, educi o comunitate“, care are ca scop încurajarea şi sprijinirea fetelor şi femeilor rome să meargă la şcoală. Cel mai important pas către îndeplinirea misiunii este sensibilizarea autorităţilor responsabile de siguranţa şi bunăstarea oamenilor din comunităţile marginale. Totodată, asociaţia oferă şi burse celor mai vulnerabile tinere din comunitate pentru a-şi putea cumpăra cele necesare ca să meargă la şcoală.

Adelina este doar una dintre femeile din Mizil cu care E-Romnja şi-a arătat solidaritatea. De opt ani asociaţia lucrează cu comunitatea de romi din oraş. Au reuşit cu multă răbdare să le câştige încrederea femeilor de acolo şi să le adune într-un grup solidar, un spaţiu sigur unde să-şi spună ofurile şi, împreună, să rezolve problemele comune. De exemplu,  în Mizil, comunitatea de romi a reuşit să pună presiune pe autorităţi ca să-i scape de noroaie şi să le pună pompe de apă.

„Copiii mergeau zilnic la şcoală prin noroi şi-atunci normal că ajungeau murdari. Iar profesoarele şi restul colegilor din zonele mai avantajate râdeau de ei sau chiar îi trimiteau acasă. La fel este şi problema cu apa, dacă copiii efectiv nu au apă ca să spele, e firesc că vor mirosi urât. Noi am reuşit prin proteste, petiţii şi multă insistenţă să convingem autorităţile locale să ne pietruiască drumul şi să ne pună pompe cu apă. Din păcate, însă în continuare lipseşte un sistem de canalizare care să acopere toată zona“, explică Giorgiana Lincan.

Ea lucrează la E-Romnja din 2014, iar între timp a pus şi bazele grupurilor de tineri până în 20 de ani. Acestea s-au constituit tot în urma unor întâlniri comunitare unde tinerii îşi discută problemele. Una dintre cele mai importante este imposibilitatea de a merge la şcoală.

Briana era pe punctul să abandoneze clasa a XI-a anul trecut din cauză că a absentat câteva luni de la cursuri. Nu a lipsit pentru că aşa a voit, ci pentru că a mers cu mama ei la muncă în Italia. Altă posibilitate pentru ele ca să se decurce nu exista. Din fericire, tinerii din comunitate şi fetele de la E-Romnja au intervenit ca să se rezolve situaţia. Au mers la directoarea liceului şi i-au explicat problema, iar aceasta s-a dovedit a fi înţelegătoare cu Briana.

Tânăra este acum în clasa a XII-a şi tot ce îşi doreşte mai mult este să ia examenul de Bacalaureat şi carnetul de şoferi.

Copiii mergeau zilnic la şcoală prin noroi şi-atunci normal că ajungeau murdari. Iar profesoarele şi restul colegilor din zonele mai avantajate râdeau de ei sau chiar îi trimiteau acasă. Giorgiana Lincan