Brexit, oricât nu ne-ar plăcea este şi rezultatul unor succesiuni de generaţii tot mai vulnerabile la populism şi tot mai reduse uman la o viaţă robotizată. Brexit este si rezultatul unor generaţii lobotomate prin bombardament aşa-zis informaţional, mediatic. Brexit este şi rezultatul unor generaţii care au rămas, după cum spun psihologii, la gestul sugarilor cu care ”şterg” compulsiv ecranele telefoanelor mobile sau al tabletelor conectate la 4G şi nu e vorba doar de ”generaţiile X,Y,Z” sau ce-o mai fi să fie ca nume alocat unor oameni care vin din urmă, dar pe care nu îi înţelegem deloc (şi cum am putea la nivelul la care am acceptat să ne reducem minţile?). 

Brexit este şi efectul a unor lungi ani de educaţie care nu mai presupune disciplină ci doar materii, în care nu ţi se cere să devii şi să te căleşti ci, tu, neştiutorul să-ţi impui voinţa, a unei educaţii în care totul este prea greu pentru generaţia următoare. Brexit este şi rezultatul unor generaţii de oameni care n-au mai găsit seturi de valori şi credinţe suficiente de transmis mai departe. Brexit este şi efectul unor generaţii de copii crescuţi, cum scria şi Michel Houellebecq: „cu egoismul generaţiei anterioare” .

Pentru toţi cei care trăiesc în Occident nu e o mirare votul britanicilor. Pentru că ei ştiu că viaţa occidentalilor se împarte scurt în procese repetitive, lobotomizante în muncă şi exclude aproape orice formă de cultivare serioasă a spiritului într-o lume paradoxal, plină de oferte de educaţie, de informaţie, de cultură. Germanul, belgianul, englezul ori francezul mediu au în comun aceeaşi lipsă de curiozitate şi de cunoaştere elementară a lumii ca şi cultură generală, aceeaşi ignoranţă repetitivă sub lozinca: „dacă am bani să mânânc, să ies la sfârşit de săptămână, să am o pensie în care să ”fac” croaziere, cât mai puţine responsabilităţi – e perfect!”. Pentru germanul de rând de pildă e o virtute să trăieşti exclusiv pentru muncă, iar distracţia se limitează la plimbare ori dormit, ori cultură-de-a-gata-digerată, care nu te mai pune să gândeşti. La fel e şi pentru britanicul de rând, cel care n-a avut aspiraţii de ajuns la universitate. Iar asta e marea masă. Pentru că sistemele de învăţământ aşa sunt construite. Vă sună cunoscut? Şi în România e cam la fel, cu menţiunea că noi facem mult mai mult tam-tam legat de puţinele vârfuri care mai triumfă în competiţiile cunoaşterii pe ici-colo. Marea masă a românilor, a celor cu vârste cuprinse între 14-45 de ani e una a ignoranţei, pentru care succesul înseamnă seturile noi „de pantofi de mall”, a diplomelor sforăitoare care nu se susţin în cunoştinţe şi nici în practică. Occidentalul de rând, ca majoritatea românilor de rând doarme liniştit pe viaţa de zi cu zi. Să aibă alţii grijă de ea, chit că e viaţa lui. Din când în când, atunci când îşi simte slujba ameninţată se supără pe imigranţi.

Statisticile stau bine la numărul cărţilor vândute în Occident. Dar ascultaţi-i pe cei mai buni autori ai momentului şi vedeţi că le-au trebuit jumătăţi de vieţi ca să răzbată dincolo de ”fătucile din marketingul editurilor” care nu i-au considerat valori şi nici suficient de buni.  Problema e că de fapt şi în Occident, ca în România, că citesc, se cultivă, gândesc cei puţini. Dar aceşti puţini citesc mai mult decât cei puţini din România, şi cam aceeaşi, iar marketingul nu urmăreşte în domeniul cultural formarea publicului ci se formează după gusturile unui public neformat, ori neformat până la capăt.

Brexit este şi rezultatul conduitei ruşinoase a Uniunii Europene în toate problemele stringente din ultimii ani de la criza economică la criza refugiaţilor. Brexit este şi rezultatul PR-iţelor cu ifose de la Bruxelles care au inventat filmuleţe tâmpite şi flyere costisitoare ca să-şi justifice existenţa pe bani grei în birouri scumpe, rupte complet de teren.  Setul de pipiţe care ştiu tot, dar nu verifică niciodată nimic în teren. Dacă ar fi verificat ori măcar ar fi urmărit presa şi ce se întâmplă, ar fi văzut că e nevoie de o altfel de informare apropo de emoţiile şi spaimele europenilor de azi.

Îl puteţi condamna pe europeanul de rând care vede cum proprii politruci n-au bani să încurajeze natalitatea europenilor, dar susţin în numele imbecilei politici corecte şi ”ospitalităţi umane” natalitatea unei populaţii care refuză de zeci de ani integrarea şi pe care o întăreşte prin invitaţii spre imigrare masivă? Îl puteţi condamna pe omul de rând din Europa că se teme că fără educaţie – pentru că aşa e sistemul educaţional din ţara sa – va ajunge să se bată pe aproximativ aceleaşi locuri de muncă cu noii veniţi luaţi în braţe de autorităţile europene în detrimentul său, al europeanului?

Crima de-a fi european, ”triumful” regionalizării

Adevărul e că în Europa e o crimă să fii alb şi creştin. E o crimă să fii est-european, alb şi creştin. E o crimă să fii familist. E o crimă să crezi că ştii mai bine ce e bine pentru ai tăi. În Europa e o crimă să vrei să fie Europa a europenilor aşa cum am primit-o de la bunicii noştri cu toate tarele lor. În Europa de azi e bine să fii musulman, arab, indian, pakistanez, orice, numai creştin şi alb să nu fii. Ca european occidental porţi o vină la care n-ai participat: coloniile, războaiele etc.Ei bine, eu propun să ne apucăm cu toţii să cerem de la Italia despăgubiri, ori să ne adopte pe toţi pentru că în antichitate a avut tupeul să fie Imperiu!

În Europa de azi e păcat să fii european, alb, să ai vreo convingere alta decât ce ţi se dictează prin politica corectă şi multiculturalismul care e orice, în funcţie de cine are chef să manevreze butoanele puterii. Nu credeţi? Vă invit să cunoaşteţi Europa aşa cum o cunosc imigranţii români, acolo unde doare, în inima administraţiei ei, acolo unde formularele se deschid din antet scrise în limba arabă, dar ţie ţi se refuză comunicarea într-o limbă europeană, alta decât cea a locului pentru că eşti român, alb, polonez, bulgar etc.

Brexit este şi o urmare a fragmentării pe regiuni competitive. Poate că undeva la nivelul mentalului colectiv am înţeles că e mai bine fiecare cu regiunea sa, istorică sau nu. E mai sigur. Împreună a devenit un risc de când Angela Merkel te obligă să primeşti musafiri nedoriţi şi să le dai patul, masa şi nevasta fără obiecţii. Împreună a devenit o chestiune peiorativă de când pipiţe şi ”mediocranţi” (n.a. adică o struţo-cămilă între mediocru şi tehnocrat autointitulat) bruxellezi cu diplome dar fără prea mulţi neuroni refuză să înţeleagă nevoia ta de siguranţă în propria-ţi casă, de apartenenţă, de determinare. De fapt, nici nu ştiu ceva despre asta şi nici nu-i interesează în numele multiculturalismului deşănţat pe care ni-l vâră pe gât cu neruşinare în numele steagului cu stele.

Brexit e acum Frexit pentru că ani la rând Bruxelles-ul a tăcut când comunitatea românească, ţigănească, poloneză, bulgărească era demonizată pe toate canalele media şi mai apoi de-a dreptul în forurile puterii Marii Britanii, dar nu numai. Bruxellesul şi PR-ul său au folosit tema pe uşile din dos ale comunicării şi au spoit porţile în faţă. Aţi văzut vreo poziţie care să oprească propaganda anti-europenilor ”imigranţi pentru locuri de muncă”, demonizarea lor ca ”dependenţi de ajutoare sociale” când adevărul nu era acesta?

Brexit e semn că mortul e doar în comă. Organismul european a făcut alergie. Şi nimeni nu pare să aibă antialergicul. Cine? Politrucii care nu ştiu ce să facă cu victoria pentru care au luptat dar n-au dorit-o şi crezut-o posibilă? Marea masă lobotomată de confort şi politica corectă dar resentimentară? Pr-ul slab de la Bruxelles care n-a înţeles niciodată problemele din teren, cele reale? Politrucii care la Bruxelles se bat nu se ştie pentru cine ori pentru ce pentru că nu vin niciodată cu rezultate concrete?

Brexit e de fapt tardiv. Problemele doar se agravează pentru că nimeni nu va îndrăzni să dea afară refugiaţii şi comunităţile care nu vor integrarea şi nu se supun. Pentru că nimeni nu va îndrăzni să ia măsuri care să aducă multiculturalismul la interculturalism prin reguli clare care să oblige acest animal care e omul să îl respecte pe celălalt. Pentru că nimeni nu vrea să recunoască adevărul: civilizaţia s-a construit cu bâta, cu sabia nu cu liberul arbitru. Pentru că nimeni nu mai vrea să admită şi să asume disciplina studiului cu toate sacrificiile impuse. Marii gânditori europeni erau o consecinţă şi un rezultat al disciplinei studiului şi a gândirii. Ceva ce omului de azi îi displace profund pentru că cere efort. Acum, civilizatia mediocrităţii şi a mediocrilor se construieşte cu interese, lobby, corupţie şi mai ales cu prostie. Foarte multă prostie refractară şi răuvoitoare.

Şi dacă altceva nu, măcar să ne descreţim frunţile: Noul imn al UE fără UK