Marius Nistor, liderul FSE Spiru Haret, zice aşa:

“După prezentarea rezultatelor testelor PISA 2018, mulţi 'experţi' în educaţie au găsit de cuviinţă să îşi dea cu părerea, din nou, despre calitatea actului educaţional şi să acuze organizaţiile sindicale ca înfrânează reforma.

Dar, în România, formarea elevilor are la bază alte principii, iar programele nu sunt compatibile din punct de vedere al conţinuturilor şi structurii cu testele PISA. În mod similar, formarea cadrelor didactice pentru evaluare pune accentul pe alte aspecte decât cele din evaluările de tip PISA.

Independent de rezultatele acestei evaluari, este de necontestat faptul că elevii români, când ajung în unitîţile şi instituţiile de învăţământ din afară (şi mă refer aici la toate nivelurile), sunt printre cei mai buni.

Oare un elev care provine dintr-o ţară aflată în vârful ierarhiei PISA ar putea face faţă sistemului de evaluare din Romania?", a declarat Nistor într-un comunicat remis miercuri.

În aceste condiţii, Federaţia Spiru Haret cere experţilor să vină să spună care este adevărul despre aceste teste internaţionale şi dacă modelele de subiecte sunt adaptate la sistemul de învăţământ românesc.”

Iar Simion Hăncescu, Liderul FSLI, zice aşa:

“Rezultatele testelor PISA sunt dureroase. Vă daţi seama ce imagine are şcoala din România? Vă daţi seama că acest system este sufocat şi noi asistăm la un declin? E, deja, târziu, dar cred că, în măsura în care ne mobilizăm cu toţii forţele şi reuşim să punem pe picioare o refprmă reală a sistemului de educatie, vom reuşi să nu mai ave acest analfabetism functional de 44%, un procent extraordinar de mare. Şcoala din Romnia devine un loc al frecventării din rutină, nu un loc unde copiii sunt învăţaţi să se dezvolte, să creqască, să deprindă abilităţi astfel încât să funcţioneze în mediul profesional şi personal. Federaţia noastră este pregătită să pună la dispoziţia grupului de lucru toţi specialiştii de care dispune pentru a contribui la realizarea acestei reforme din educaţie. Avem nevoie de acestă regândire a sistemului, iar primul pas este schimbarea mentalităţii.”

Trageţi voi concluziile, despre ce şi cum cu fiecare în parte.

Problema noastră, de fapt, este că Şcoala ca sistem este vai mama ei în sine, nicidecum pentru că suntem pe locul 47 din 77 în lume ori aproape ultimii din Europa la PISA-2018. Chestiunea existenţială a Şcolii româneşti – ca a tuturor celorlalte ţări, de altminteri – nu e să dea bine în PISA, ci să cultive valori, să folosească şi să placă pe bune copiilor care merg la şcoală în România. Dau eu în scris că dacă suntem formă cu fond pentru noi înşine, atunci în mod cert vom arăta cu totul altfel în lume. PISA e EFECT, nu CAUZĂ. Cauza efectului năucitor PISA este că şcoala făcută acum în România şi nevoile educaţionale ale României secolului XXI sunt lumi paralele. Mai pe înţeles, la fel cum nu poţi devasta sistematic zeci de milioane de metri cubi de păduri tăiate ilegal, doar cu două tractoare şi trei topoare, fără complicităţi otrăvite de sus până jos, nici să mergi din rău în mai rău nouă ani la rând, , măsurat PISA de pildă, nu poţi dacă determinarea cauzală nu e una adâncă, sistemică, structurală. Nouă ani la rând, ca la nebuni!... Aşa se comportă o ţară normală la cap?!...

Repet: nu despre noi faţă de PISA e vorba aici, ci despre noi faţă de înşine, despre cum alegem să ne furăm căciula, cu nepăsare, cinism şi inconştienţă, iresponsabili, ucigând cu sânge rece, politic şi birocratic, viitorul educaţional al copiilor noştri, şi, direct pe cale de consecinţă, viitorul sustenabil al României. Oroarea este asta: absolvenţi inepţi ai şcolii de azi vor deveni adulţi inepţi – politicieni, diriguitori de sisteme publice, talpă a ţării – ai României de mâine, girând astfel o ţară fără snagă în măduva educaţională a ţesutului său social. Este, aşadar, Educaţia ameninţare de prim rang la securitatea noastră naţională? Este sau nu este?!... Cei care ziceţi că nu, asumaţi-vă această negare letală şi apoi trăiţi cu ea, ştiind că răul are loc la vedere, acum, în timp real, pe cartul laşităţii voastre inepte. Ăştia treizeci de ani de până acum, în care ne-am lovit cu sete fluierele picioarelor cu levierul, urlând bezmetici că n-avem noroc pe lume, nu ne sunt de ajuns? Mai vrem încă treizeci de ani sado-maso, în care să băltim în propria noastră impotenţă halucinantă, incapabili să rupem pisica o dată pentru totdeauna? Doar de atât suntem în stare? Aşa ieşim la raportul istoriei? Aşa cum suntem acum, îndrăznim să-i privim în ochi pe-alde Mihai, Cuza, Haret, Dragalina, pe toate celelalte şi pe toţi ceilalţi femei şi bărbaţi care au făurit Ţara asta, fără să ne crape obrazul de ruşine?

La urmă, recapitulăm.

Garbage in, garbage out.

Ani şi ani şi ani de Şcoală-formă-fără-fond ne explodează acum în faţă, parcă mai abitir ca oricând, prinzându-ne, nătângi ori ipocriţi, a mia oară, cu izmenele în vine. Chiar nu vrem să ieşim din negarea asta tâmpă ori perfidă şi să acceptăm că, de mult prea multă vreme, cuţitul e pe os? Şi că dacă nu scoatem Şcoala din marasm murim interior, pe mâna noastră, ca idioţii?

ACUM e clipa noastră astrală, ca neam.

Dacă nu ACUM, când?

 

p.s. Citiţi “ca idioţii” în această cheie.