Nu sunt în nici un fel un apărător al dlui Andrei Pleşu – şi cu atât mai puţin nu sunt un apărător al domniei sale după sofismele şi speculaţiile cu totul nefondate vizavi de Referendumul pentru Căsătorie şi de întrebarea de la Referendum. Dar nu pot să nu observ că nici un om cu un minim standard etic (ca să nu zic – de moralitate) nu s-ar lega de tată atunci când fiul este un adult spre 40 de ani. Cu atât mai mult cu cat ispitele lumii de azi sunt absolut teribile... (şi printre ele se numără „teribilismul cronic” şi refuzul maturizării, rămânerea în stadiul de adolescenţă perpetuă). Am văzut aceleaşi reacţii şi când una dintre fiicele regelui Mihai a fost condamnată în Statele Unite – în condiţiile în care acea fiică era, şi ea, trecută bine de 40 de ani. Reacţiile şi dintr-un caz, şi din celălalt mi se par la fel de deplasate.

Ultimul lucru pe care-l merită un părinte este critica corozivă a celor care profită de situaţia fiului sau a fiicei spre a-l împroşca pe tată. NIMENI nu merită aşa ceva... ci doar o profundă şi autentică compasiune însoţită, eventual (dacă suntem creştini şi putem face acest lucru), de rugăciune insistentă.