Tragedia aviatică din Munţii Apuseni ne dezvăluie trei adevăruri despre realitatea românească.

Înainte de toate ni se îngăduie să redescoperim - prin acest preţ de sânge plătit de pilotul Adrian Iovan şi de studenta sublocotenent Aurelia Ion - că în România încă există eroi anonimi, oameni care îşi fac datoria faţă de Dumnezeu şi de semenii lor, deşi sistemul politic şi statul român nu numai că nu-i ajută, ci le pun piedici, abandonându-i unor condiţii de muncă pe care doar în ţările lumii a treia le mai poţi afla. Dumnezeu să-i ierte şi să-i odihnească în pace pe Adrian şi pe Aurelia!

Un alt adevăr pe care l-am redescoperit este acela că în sufletele românilor încă există sentimentul solidarităţii creştine, al împlinirii datoriei de a-l ajuta pe semenul aflat în primejdie. Sutele de oameni care au plecat, în mod voluntar, fără a fi obligaţi de primirea vreunui ordin oficial, riscându-şi la rândul lor viaţa pe timp de noapte, prin pustietatea muntelui, au dat o lecţie usturătoare de umanitate autorităţilor care au reacţionat cu o incompetenţă criminală. Dumnezeu să-i binecuvinteze pe aceşti români generoşi şi curajoşi, iar fapta lor de curaj să le binecuvinteze familiile!

Al treilea adevăr a fost confirmat, reconfirmat de sângeroasa tragedie din Munţii Apuseni - conducătorii instituţiilor statului român sunt nişte politruci nesimţiţi, incompetenţi şi corupţi, administrând un sistem nefuncţional şi inutil, transformat în sursă de venituri imense, ilegale şi imorale din bugetul statului pentru politruci, protejaţii lor şi clienţii din mediul de afaceri abonaţi la contractele cu statul.

Avem încă o dovadă, dacă mai era nevoie, că în situaţii extreme - accidente, calamităţi naturale, războaie etc. - instituţiile statului român sunt incapabile să reacţioneze şi să ne salveze. Turmele de politruci numiţi de partid, de salariaţi plasaţi de partid sau pe bază de rubedenii în posturi bine plătite, unde pierd vremea în aşteptarea salariului, sunt de aproape un sfert de secol, marele pericol pentru securitatea şi bunăstarea Naţiunii Române.

Nesimţirea managerilor instituţiilor responsabile pentru reacţia incompetentă şi tardivă în operaţiunea de salvare a victimelor tragediei din Munţii Apuseni este definitorie pentru clasa politică românească - o adunătură de derbedei care au transformat România în paradisul lor şi infernul nostru.

Când scriu aceste rânduri, aud la TV că primul ministru va face declaraţii de presă despre măsurile pe care le va lua în legătură cu această tragedie.

Eu îl întreb pe acest politruc, ca şi pe toţi politrucii care conduc România din decembrie 1989, doar atât: DE CE MEREU TREBUIE SĂ MOARĂ OAMENI PENTRU CA VOI, NESIMŢIŢILOR, SĂ VĂ AMINTIŢI CĂ TREBUIE SĂ VĂ FACEŢI DATORIA?

Post Scriptum

Declaraţiile şi măsurile anunţate de politrucul prim-ministru Victor Ponta îmi confirmă faptul că acest individ este tributar aceleiaşi mentalităţi care a călăuzit faptele altor anomalii aflate în fruntea Guvernului României, în ultimii 25 de ani - cei mai apropiaţi de nesimţirea lui Ponta fiind politrucul Adrian Năstase, loial slujitor al tovarăşului Iliescu, şi politrucul Emil Boc, penibilul minion al marelui politruc Traian Băsescu. Ce a făcut Ponta? A demis nişte ”acari Păuni”, a cerut nişte alte demiteri la eşaloanele 2 şi 3 din instituţiile responsabile, dar nu s-a atins de vreun coleg ministru, adică de capetele hidrei, adevăraţii vinovaţi, indivizii care controlează sistemul. Ruşine, domnule Ponta, ruşine!