Anchetele epidemiologice, abandonate pe blat de autorităţi. Ce trebuie să facem în această situaţie

Anchetele epidemiologice, abandonate pe blat de autorităţi. Ce trebuie să facem în această situaţie

FOTO Shutterstock

Anchetele epidemiologice ar trebui realizate în 24 de ore de la depistarea unui nou caz pozitiv, dar pacienţii ajung să fie contactaţi şi după 14 zile, când sunt deja vindecaţi.

Ştiri pe aceeaşi temă

Conform legii, Direcţia pentru Sănătate Publică (DSP) are obligaţia să desemneze persoanele care să întocmească lista de contacţi direcţi în două ore de la depistarea unui caz pozitiv. „Pacienţii se sperie pentru că au impresia că sunt abandonaţi de autorităţi. Au fost cazuri când ancheta epidemiologică s-a realizat telefonic la 14 zile de la pozitivarea testului, când omul era deja vindecat. Oricum, majoritatea anchetelor de acest fel au loc la aproximativ o săptămână de la pozitivarea unei persoane, timp suficient pentru contacţii acesteia să facă boala şi să dea mai departe. Situaţia este scăpată oarecum de sub control în Bucureşti din cauza numărului mare de cazuri şi a personalului insuficient. Practic, DSP Bucureşti este sufocat de pacienţi, ca şi spitalele, de altfel”, susţine Rodica Tănăsescu. 

Care sunt semnele că internarea este necesară

Reprezentanta medicilor de familie susţine că tot mai mulţi pacienţi cu forme uşoare sunt trataţi la domiciliu şi a explicat care sunt simptomele la care se decide apelarea la 112 pentru transportul pacientului la spital. „Pe cei cu forme uşoare nu îi trimitem la spital pentru că riscăm colmatarea sistemului. Este vorba de cei care au numai o temperatură de 37,5 şi o durere de cap nu foarte deranjantă. Semne de întrebare apar la febră mare şi constantă, 38,8 sau chiar 39, dificultăţi de respiraţie, oboseală cronică, lipsa gustului sau a mirosului. Dar cea mai importată este saturaţia de oxigen, care se măsoară cu un pulsoximetru, un aparat nu foarte scump, costă în jur de 100 de lei, dar foarte util. Dacă această saturaţie scade sub un procent de 93%, sunt semne mari de întrebare şi sunăm la 112 ca să programăm pacientul pentru o evaluare la spital sau chiar pentru internare”, a explicat Rodica Tănăsescu. 
 
Medicul de familie a explicat şi cum trebuie facută izolarea la domiciliu a unui pacient COVID-19 care are forme uşoare de boală. „Pacientul trebuie să stea timp de 14 zile într-o singură cameră, iar mâncarea i se va lăsa la uşă. Dacă locuinţa are două băi, una va fi folosită exclusiv de cel infectat, iar dacă există numai un astfel de grup sanitar, dezinfectarea se va face după fiecare folosire a acestuia” , a precizat Rodica Tănăsescu. 
 

Contacţii sunt la un pas de depresie

 
Psihologii spun că prin adevărate tragedii trec şi persoanele care au intrat în contact cu un pozitiv şi care încearcă să intre în legătură cu specialiştii din sistemul medical pentru a fi programaţi pentru testări, iar apelurile telefonice rămân fără răspuns. „Oamenii sunt înfricoşaţi pentru că e vorba de sănătatea lor, iar sistemul medical se dovedeşte ineficient. Ei văd că sistemul are nevoie de zile întregi numai ca să vină să-i testeze, iar speranţa de însănătoşire se prăbuşeşte. Mai mult, sentimentul devine unul contagios în cadrul celor care au familie. Frica se răspândeşte şi se amplifică cu fiecare zi care trece şi se poate ajunge la depresie. În plus, chiar dacă este sănătoasă, respectiva persoană îşi va autoinduce simptome de COVID-19 care cresc senzaţia de teamă şi aşa se intră într-un cerc vicios”, a explicat psihologul Keren Rosner. 
 

Cum ne stăpânim fricile

 
Experţii consideră că persoanele aflate în această situaţie, dar şi cei care au rămas acasă pentru a se trata deoarece au forme uşoare de COVID-19 pot controla oarecum sentimentul de frică dacă respectă câteva reguli. „Trebuie limitată orice informare angoasantă cu ştiri false, fără bază ştiinţifică, teorii care induc îngrijorare, ştiri abundente pe tematica COVID-19 sau orice conţinut informaţional toxic. Devenim mult mai agitaţi dacă citim ştiri care ne induc anxietate sau ne propun scenarii catastrofice. În plus, trebuie făcută, pe cât posibil, diferenţa între riscul probabil şi improbabil, între realitatea ştiinţifică şi temerile nefondate, exagerate, scenarii care nu fac decât să ne accentueze trăirile negative. Nu în utimul rând, putem să apelăm la servicii de consiliere psihologică online, multe fiind oferite gratuit de ONG-uri”, susţine psihologul Mihai Copăceanu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările