Tactica înnobilării duşmanilor se întâmplă de altfel şi cu cei în viaţă, altfel cum a ajuns Tokes să fie decorat, adică ”erou”? Vi-i imaginaţi pe francezi cinstindu-i pe soldaţii nemţi care au ocupat Parisul în al doilea război mondial şi cântându-le osanale? Sau pe americani punând flori la mormintele englezilor cu care s-au confruntat în Războiul de Independenţă? Îi vedeţi pe greci comemorându-i pe sultani? Sau pe ruşi făcându-i statui lui Hitler? Numai românii au statui închinate celor care i-au vânat şi ucis ca pe animale şi suportă ca politicienii de la Budapesta să facă pelerinaje în România, transformându-i în eroi pe cei care au luptat, direct, adică cu arma în mână, sau indirect, prin scris şi ideologie, cu acest popor.

În Transilvania există mai multe monumente închinate criminalilor maghiari care au săvârşit genocid împotriva poporului român decât monumente închinate românilor care au căzut victime cruzimii maghiare. De la acest punct, nu mai suntem doar un popor tolerant, ceea ce ar înseamna că nu ne răzbunăm pe cei care ne-au făcut rău, ci de-a dreptul creştin, adică întoarcem şi celălalt obraz şi lăsăm ca la noi, în casa îndoliată încă de amintirea celor răpuşi, să fie pomeniţi cu glorie criminalii care ne-au ucis înaintaşii. Mai rămâne să îi şi plângem pe cei care au dorit nimicirea acestui popor şi au acţionat în acest sens...

Numai românii au statui închinate celor care i-au vânat şi ucis ca pe animale şi suportă ca politicienii de la Budapesta să facă pelerinaje în România, transformându-i în eroi pe cei care au luptat, direct, adică cu arma în mână, sau indirect, prin scris şi ideologie, cu acest popor. 

Dacă la nivel personal putem fi oricât de toleranţi, ca stat lucrurile ar trebui să stea însă diferit. Nu suntem o teocraţie ca să aplicăm la nivel de legi şi de practici publice practica întoarcerii obrazului, nu de alta, dar liderii maghiari nu par să aprecieze deloc îngăduinţa noastră, dimpotrivă, profită de ea pentru a ne băga pe gât tot mai multe pretenţii. La început au cerut să-şi comemoreze ”eroii” remarcaţi prin lupta împotriva românilor pe teritoriul românesc. Astăzi cer să le închinăm şi teritoriul Transilvaniei, în buna tradiţie a proverbului cui îi dai astăzi un deget, mâine îţi va lua toată mâna. Aşa încât ar trebui să facem un pas serios înapoi şi să punem capăt pelerinajelor maghiare care îi transformă pe inamicii istoriei românilor în personalităţi lăudabile şi, în consecinţă, glorifică şi încurajează demersul lor ca unul legitim şi de actualitate. De fapt, istoria se repetă şi cu persoanele prezente printre noi. Nu am repetat cu Tokes glorificarea celor care luptă împotriva României, de această dată încă din viaţă?  

Nu degeaba în 1925 România a luat măsura demolării monumentului ridicat de Ungaria la Arad pentru comemorarea celor 13 generali maghiari, acest gest acţionând nu doar întru corectarea interpretării trecutului, ci şi ca semnal pentru prezent, de vreme ce şi atunci, ca şi acum, revizionismul maghiar era în floare. Dacă permitem aducerea de onoruri celor care voiau cotropirea Transilvaniei de către Ungaria nu aducem doar o ofensă de neiertat românilor care au avut de suferit din cauza lor în trecut, ci dăm liber aceluiaşi fel de pretenţii şi în prezent. La urma urmei, de ce nu ar lupta liderii maghiari împotriva României, de vreme ce acest lucru le conferă decoraţii şi funcţii în timpul vieţii, iar după moarte îi transformă în ”eroi” chiar pe teritoriul românesc?