România cu epoleţi

E plină ţara de politicieni, ziarişti, afacerişti, universitari, magistraţi sau oameni politici care invocă misterios învecinarea cu structurile de „intelligence.” Minte multă n-au, nici şcoală, dar sunt, vezi Doamne, conectaţi la „Pădurea Băneasa”… Vorbesc prost româna sau engleza, dar au protecţia generalilor de la vârful Sistemului…

Pe lângă snobism sau parvenitism, e atâta prostie în speranţa că România s-ar face bine prin expansiunea serviciilor secrete — instituţii militarizate care, ştim bine, au fost conduse până deunăzi de mediocrităţi patente şi corupte, inşi devoraţi de arghirofilie, alcoolism şi slugărnicie...

Haideţi să lămurim lucrurile: şi la noi, ca şi-n America, se găsesc patrioţi care îşi iubesc ţara. Îi respect şi îi salut. Dar sunt şi serviciile secrete sunt infectate de mentalităţi tiranice şi apucături feudale. De aici şi transformarea Justiţiei într-un câmp tactic.

Nu yesmenii mişcă România înainte, ci oamenii liberi. E atât de ridicolă cabala masonico-securistă şi atât de flagrantă impostura pigmeilor cu epoleţi, încât mă simt obligat să spun nişte banalităţi: aşa cum profeţii au reformat iudaismul şi creştinismul, pionieratul şi geniul vizionar aparţin antreprenorilor slobozi, nu birocraţilor.

În Statele Unite, inovatori curajoşi precum Elon Musk sunt infinit mai valoroşi pentru o ţară decât căpuşe politice precum James Comey, Peter Strzok ori Lisa Page (reprezentanţi „deep State” care au căutat să blocheze votul democratic în favoarea lui Trump).

Iar dacă tot sunt invocate şi la noi structurile de „intelligence”, cum — Doamne, iartă-mă! — se explică invazia proştilor, tot mai vizibilă şi mai sufocantă în ultimii ani? Adrian Năstase a fost un arghirofil iubitor de putere, însă nu un idiot. Ştia nişte limbi străine, citise nişte biblioteci, avea o cultură generală. Astăzi, în schimb, orice tractorist se visează premier şi orice coafeză poate ajunge, mâine, secretar de stat. Cum? Printr-un master dubios la defuncta Academie SRI.

Asistăm la revanşa mamelucilor şi la răsturnarea valorilor, pentru care nu doar politicienii, ci şi liderii corupţi din servicii sunt responsabili (nu mă refer deloc la activul de ofiţeri loiali României). Priviţi scena publică: toţi cabotinii sau impostorii ajung foarte departe! Oamenii educaţi, în schimb, stau cuminţi deoparte. Nu mai deosebim între analfabetul funcţional şi insul instruit; între amatorul cu păreri înalte despre sine şi profesionistul modest, aplicat, ştiutor.

Oricâte structuri de „intelligence” am avea, asistăm la o foarte lentă (dar sigură) implozie a instituţiilor statului român, care şi‑au uitat menirea. E timpul să oprim declinul!