E bine c-am scăpat de interlopi, şnapani sau analfabeţi. Înfrângerea feudalismului socialist e o mare victorie. Totuşi, n-ar trebui să ne amăgim prea tare. Clasa politică bălteşte mai departe-n impostură şi mediocritate. Orice ins cu studii aproximative se priveşte-n oglindă şi se vede îndată ministru. Năravurile proaste n-au dispărut peste noapte.

La 30 ani de la căderea comunismlui, România traversează o criză profundă, care pleacă de la dispariţia modelelor şi relativizarea principiilor morale. În politică, mai ales, se ard etape. Oameni cu sumare cunoştinţe de istorie şi afaceri externe vor să conducă destinele a milioane de compatrioţi. Avem bune intenţii, desigur, dar rămânem dezbinaţi şi haotici, cinici şi superficiali, prost-crescuţi şi ipocriţi. Ne dăm mari patrioţi, dar ne comportăm ca nişte argaţi. Suntem ahtiaţi după tot ce vine din afară, dar obsedaţi de nimicurile dâmboviţene. Pe străini, fie îi dispreţuim, fie îi adulăm. N-avem dreapta măsură şi reflexul demnităţii, specific celor stăpâni pe propria meserie.

Ne declarăm cetăţeni europeni, dar ne lipseşte solidaritatea şi coeziunea naţională. La serviciu şi-n societate, avem mai departe frica de-a nu supăra pe cei „de sus“ care ne-ar putea face probleme. Decidenţii urmăresc ţinte meschine şi se învârt într-un cerc cu rază mică şi arie meschină. Cei vârstnici trăiesc din amintirile bune ale trecutului, dezgustaţi de prezent, temători faţă de viitor. Suntem viteji pe Facebook, dar pe stradă aruncăm mai mult privirea în pământ.

Descompunerea noastră morală e cauzată de marele exod al creierelor şi de lipsa oamenilor de stat capabili să inspire încrederea în România. Oameni care să fie ei înşişi exemple de inteligenţă şi generozitate, de efort titanic şi monumentală jertfelnicie. Ne-au lipsit liderii capabili nu să distreze poporul, ci să educe naţiunea; nu s-o tuteleze paternalist, ci s-o motiveze în spiritul libertăţii şi al responsabilităţii. Politica este mereu despre binele comun. Politica înseamnă, pe latineşte, res publica.

Pentru a ne reveni în fire şi pentru a reconstrui ţara-n care ne-am născut, trebuie să tragem astăzi o linie. E timpul responsabilităţii civice adevărate, dincolo de hashtag; e momentul redescoperirii marilor figuri ale istoriei naţionale şi contextul potrivit pentru asumarea identităţii noastre est-europene. Ne vor duce mai departe patriotismul lucid, elanul unionist, conservatorismul luminat, pragmatismul modern şi curajul de-a apăra familia, credinţa creştină şi tot ce-i mai bun din tradiţiile şi valorile româneşti.

A venit ceasul şi s-au copt vremurile pentru o mişcare populară care să vizeze nu doar reforma instituţiilor de stat, ci şi să înnoiască, în duh paşoptist, valorile care ţin laolaltă naţiunea română. E timpul unei resetări curajoase, al unei mişcări creştin-democrate, republicane, populare. O nouă generaţie va lua în mâini frâiele acestei ţări cu gândul de-a ne scoate din coada tuturor clasamentelor şi de-a reface o patrie-model, o ţară care-şi ţine fruntea sus şi care nu mai lasă niciun român în urmă. Vom pune punct derivei naţionale. Vom fi ceea ce am fost şi mai mult decât atât.