Reacţiile unora, că cei patru „rup Ardealul“ şi chiar asigurările celor patru că patrulaterul „nu este un demers secesionist“ sunt cel mult surse de amuzament. Emil nu a putut să fie secesionist nici măcar în faţa Elenei în momentul când guverna în numele lui Traian…

Practic, acest patrulater vrea să prezinte o lume 4K, dar nu are suficienţi GB RAM să o facă! Falcă, Robu, Boc şi Bolojan vorbesc despre frac şi joben european, însă în practică îmbracă năravurile şi cuvântul dat nerespectat în cel mai dulce stil mioritic.

Demersul celor patru, neavând în spate un istoric, fără nicio legitimitate publică a comunităţilor pe care le reprezintă, este în fapt un avertisment pe care doresc să-l dea conducerii PNL şi o poziţionare politică evident în forţă faţă de orice convulsie internă.

I-am auzit vorbind despre infrastructură, de parcă Guvernele României din 1990 până astăzi nu ar fi prioritizat construcţia de autostrăzi în Transilvania, Banat şi Crişana (pe bune dreptate pentru a lega România de Europa), de parcă toatele guvernele postrevoluţionare nu au sprijinit autostrăzile, A1 - Sibiu-Sebeş-Deva-Timişoara-Arad, Sebeş-Turda şi Autostrada Transilvania. Cu siguranţă că toţi ne doream mai mulţi km de autostradă dar ce să spună cei din Moldova şi Oltenia domnilor primari, dacă dumneavoastră sunteţi nemulţumiţi de km de autostradă din Ardeal.

Să revenim la demersul celor patru, care sintetizat, în câteva cuvinte, este următorul: infrastructură, administraţie locală eficientă, calitatea vieţii, creştere economică, îmbunătăţirea mobilităţii, creşterea absorbţiei de fonduri europene. Să le luăm pe rând:

L-am auzit pe Emil Boc vorbind despre Spitalul Regional de Urgenţă Cluj. Având în vedere că din 2007, atât finul său, Alin Tişe, cât şi dumnealui au promis construirea obiectivului prin parteneriatul public-privat, de ce nu a construit spitalul în perioada în care era prim-ministru, în anii în care deţinea toată puterea în Cluj-Napoca şi România?

Mai mult, în 2011, Guvernul Boc, prin vocea consilierului de stat Andreea Paul Vass, a anunţat construcţia a şase spitale regionale de urgenţă în Timişoara, Cluj-Napoca, Târgu-Mureş, Iaşi, Craiova şi Bucureşti, dar şi ridicarea hidrocentralei de la Tarniţa-Lăpuşteşti, obiectivele fiind incluse în lista de proiecte prioritare în regim public-privat. Niciun obiectiv nu a fost realizat. Unde sunt spitalele, domnule Boc?

Emil Boc vorbeşte de fonduri europene? Corigent şi cât a fost prim-ministru, dar şi la nivel local! Sunt oraşe în Bulgaria care au reuşit să atragă mai multe fonduri europene decât Cluj-Napoca, astfel, la capitolul fonduri europene oraşul ocupă un loc mediocru în clasamentul naţional. Unde sunt, domnule Emil Boc, cartierele de locuinţe promise tinerilor, sutele de străzi private asfaltate, tunelul de sub Cluj-Napoca şi metroul, campusurile, parkingurile promise? Unde sunt creşele şi grădiniţele promise?

Şi dacă tot vorbim de un model administrativ 4K, oare le-aţi împărtăşit colegilor dumneavoastră de partid, domnule Emil Boc, cum manageriaţi punga de sărăcie de la Pata Rât?

Finul lui Traian Băsescu, om de bază al vechiului PD, apoi PDL, primarul Aradului, Gheorghe Falcă, a precizat că „Alianţa Vestului doreşte să transmită un mesaj de responsabilitate“.

Oare să înţelegem că responsabilitate este şi faptul că Cetatea Aradului nu a fost preluată de câţiva ani, din vina Primăriei, care a solicitat amânarea, că serviciile publice de importanţă din Arad în parte funcţionează în regim de avarie - CET, CTP, Compania de Apă, serviciul de salubrizare, Filarmonica, că stadionul UTA este în construcţie, cu mari întârzieri, că în 2016 a promis un nou spital matern, anunţând că va aloca 10 milioane de euro pentru acest obiectiv care se va ridica în Subcetate şi care din păcate, şi acesta a rămas deocamdată la stadiul de promisiune, că deja arădenii s-au săturat de minciuni, pe principiul „a promite este o nobleţe, a crede în promisiuni e o prostie“...

La atât de multe „realizări“, Ghiţă Falcă merită un mandat de europarlamentar! Să vedem, va reuşi să-l înduplece pe colegul de alianţă, Emil Boc, să-l susţină pe un loc eligibil în faţa clujeanului Daniel Buda?

Nicolae Robu, chintesenţa comunicării în administraţie, în special în relaţia cu presa, este tot cel care recent a lăsat oraşul în haos, din cauza contractelor de deszăpezire, de deratizare, de iluminat public, cu străzile pline de mizerii din cauza proastei relaţionări cu RETIM-ul. A explicat dumnealui pe Facebook ce şi cum, dar cine să-l mai creadă?

Robu vorbea sâmbătă de administraţie performantă? Oare aşa se poate explica traficul infernal din Timişoara? Oare a uitat Robu că a promis în urmă cu şase ani reducerea facturii la apă caldă şi căldură cu 25%? Unde sunt „Smart-parkingurile“ inventate de japonezi şi promise de edil încă din 2013? A uitat Robu de restaurarea celor peste 10.000 de clădiri din centrul istoric, de crearea a patru bazine de înot semiolimpice (care iarna urmau să se transforme în patinoare) în scop de agrement, în cele patru zone ale Timişoarei, în toamnă, adăugând o altă promisiune, parcare supraterană cu bazin de înot şi teren de baschet pe acoperiş în locul ruinei Uszoda. Unde este sistemul de show de muzică, apă şi lumini de pe Bega?

Oare realizează primarul Timişoarei că în lipsa construirii de noi creşe, grădiniţe şi şcoli promise, a provocat o criză de locuri în creşele de stat din Timişoara, copii fiind lăsaţi în afara sistemului? Oare a uitat Nicolae Robu că a promis o Sala Polivanetă de peste 15.000 de locuri? Că de şase-şapte ani tot anunţă crearea unui Aqua Park, cel mai mare din sud-estul Europei, că...

Nu! Nu a uitat, doar că nu-i pasă. Cu siguranţă că în viitor va promite alte noi proiecte pe care nu le va realiza, moştenirea lăsată timişorenilor fiind o serie de ziceri şi de gafe celebre, comportamente exotice, care-l fac invidios chiar şi pe faimosul Radu Mazăre din Madagascar, dacă tot eram la capitolul palmieri.

Cât despre Ilie Bolojan, mai performant între cei trei, dacă vorbim de iniţiative locale şi/sau regionale, mai bine meditează la eşecul celor două referendumuri pentru unificarea localităţilor Oradea şi Sînmartin. Oare pentru acest proiect, „alianţa vestului“ ar obţine suport popular în afara Consiliului Local al municipiului Oradea?

Prin urmare, chiar şi în lipsa unei analize serioase, pe ani şi promisiuni realizate/nerealizate, în mod evident, cu unele excepţii, dezvoltarea celor patru oraşe din vestul ţării s-a produs natural, accelerat am putea spune după accederea în Uniunea Europeană din 2007, în unele cazuri şi datorită mediului universitar înfloritor, edilii celor patru comunităţi, cu o excepţie, fiind în contratimp cu dezvoltarea comunităţilor pe care le reprezintă.

Până când cei patru primari nu vor pune pe masă câteva proiecte importante, de ţară, proiecte model şi pentru alţi edili din România, vor rămâne la nivelul unui exerciţiu politic strict de imagine şi limitat la culoarea carnetului din partid, un balon de săpun electoral.