Să citim directiva: „Aş dori să vă rog, ca să putem lucra împreună şi în viitor, să clarificăm legislaţia şi practica românească pentru ceea ce în acest moment văd că este pasul următor. Şi anume clarificarea şi departajarea foarte clară între legalitate şi oportunitate. Cred că dumneavoastră trebuie să sancţionaţi cu toată asprimea actele de încălcare a legii. În acelaşi timp însă, oportunitatea unor decizii în activitatea publică a demnitarilor trebuie să fie sancţionată de către electorat”.

Victor Ponta îi invită aşadar pe procurori şi pe judecători să facă distincţia între faptă penală comisă în exercitarea funcţiei, pe care Justiţia trebuie s-o sancţioneze, şi decizie politică, de oportunitate – fie ea bună sau proastă - în care magistraţii n-ar trebui să-şi vâre nasul. Dar cine spune că magistraţii au tendinţa să ancheteze şi să sancţioneze decizii de oportunitate politică? Păi, în ultima perioadă, iată cine: Nicuşor Constantinescu, Elena Udrea, Varujan Vosganian. Să-i luăm pe rând.

Nicuşor Constantinescu o fi promis, în campania electorală, că dă locuinţe la medici şi la alţi specialişti pentru a-i aduce la Constanţa. Dar când a fost să-şi îndeplinească promisiunea, a cumpărat de la un dezvoltator în nevoie, pe banii Consiliului Judeţean, 25 de apartamente la preţ de 150.000 de euro bucata, deşi criza adusese preţurile la jumătate. Şi asta e doar una dintre acuzaţiile ce-i sunt aduse.

Elena Udrea perorează: „Dosarul Gala Bute este cea mai clară dovadă că separaţia puterilor în stat nu mai funcţionează, o putere dorind să cenzureze activitatea altei puteri: cea executivă. Firul roşu al dosarului este opinia procurorilor că această gală nu trebuia să aibă loc”. Câtuşi de puţin: procurorii sunt interesaţi nu de faptul că gala a fost organizată, ci de traseul banilor cu care aceasta a fost finanţată de la buget, după ce tentativa de a-i obţine de la Uniunea Europeană a eşuat.

Varujan Vosganian o fi propus şi obţinut în Guvern decizia politică de a livra gaze ieftine către industria chimică românească, pentru salvarea locurilor de muncă. Dar procurorii DIICOT nu asta investighează, ci faptul că, îndărătul acestei decizii, ministrul Vosganian a emis ordine şi acte subsecvente care alocau către firmele lui Ioan Niculae mult mai multe indulgenţe decât s-a stabilit în Guvern.

Din cele trei exemple rezultă fără dubiu că magistraţii nu anchetează şi sancţionează CE au decis demnitarii, ci CUM au dus la îndeplinire ceea ce au decis. Să nu cunoască Victor Ponta această semnificativă diferenţă? La o primă vedere, am fi tentaţi să credem că, aşa cum îi şade în obicei, premierul şi-a luat informaţiile doar din ce vede la televizor, mai exact din ceea ce clamează diverşi suspecţi. De data asta însă nu cred că aşa stau lucrurile, pentru că premierul însuşi, dar şi câţiva dintre miniştrii săi au o problemă: votul din diaspora.

Când a aflat că procurorii au deschis un dosar penal pe acest caz,  chiar Victor Ponta a apelat la aceeaşi retorică precum inculpaţii de mai sus: că păstrarea aceluiaşi număr de secţii de votare în străinătate a fost o decizie de oportunitate, poate neinspirată, pentru care a plătit un preţ politic uriaş, ratarea Preşedinţiei, iar procurorii nu au de ce să-şi vâre nasul în aşa ceva.

Dacă însă procurorii vor strânge suficiente probe din care să rezulte că refuzul de a mări numărul secţiilor a fost premeditat, în pofida solicitărilor venite din străinătate, atunci formularea acuzaţiei de „împiedicare a exercitării dreptului la vot” devine de neevitat. De aceea cred că directiva trasată la bilanţul DNA nu a fost o simplă necunoaştere a legii, ci mai degrabă un fel de lovitură preventivă a lui Victor Ponta.

În altă ordine de idei: Cu o majoritate covârşitoare (311-2), Camera Deputaţilor a eliminat din „ordonanţa plagiatorilor” articolul care permitea renunţarea, de bună voie şi fără justificare, la titlul de doctor.  Din 29 decembrie anul trecut, când a fost adoptată de Guvern, şi până acum, ordonanţa nu a fost operaţională, întrucât ministrul Educaţiei încă nu a elaborat metodologia de aplicare. Ordonanţa urmează să meargă la Senat, care e for decizional.

Dacă până atunci ministrul Educaţiei nu publică metodologia în Monitorul Oficial, iar senatorii menţin decizia deputaţilor, Victor Ponta nu mai poate renunţa de bună voie la doctorat. Dacă o publică, Ponta poate renunţa la doctorat fără să suporte consecinţele plagiatului. Asta va însemna că ministrul Educaţiei e complice şi este dovedită acuzaţia că scopul emiterii ordonanţei a fost strict în beneficiul persoanei fizice Victor Ponta.