Am ajuns deja la o vârstă la care timpul este mult prea preţios pentru mine încât să îl risipesc pe fleacuri, dreptul de neprezentare este unul democratic şi, mai presus de toate, nu vreau, sub nici formă, să fac jocurile murdare ale PSD care a transformat şi stimulat o iniţiativă cetăţenească, şi ea cum nu se poate mai retrogradă, inutilă şi costisitoare într-o modalitate infectă de a-şi găsi o nouă legitimare pentru ticăloşiile pe care Dragnea&co au de gând să le comită în săptămânile şi lunile viitoare.

Nu vreau ca după redefinirea familiei în Constituţie, apostolilor rromânismului, indiferent că sunt politicieni, clerici, academicieni, unii dintre ei cu condicuţă la Securitate, sau oameni simpli să le treacă prin minte revenirea la lege anti-avort. Asemănătoare celei date de Nicolae Ceauşescu la începutul domniei sale. Legea 770/1966. Cred că cei care se gândesc să meargă la stupizenia care iar ne-a făcut de râsul lumii ar face mult mai bine să vadă filmul Născuţi la comandă. Decreţeii al lui Florin Iepan.

Nu fac parte dintre românii despre care d-na Viorica Vasilica Dăncilă a declarat, de la tribuna Parlamentului European de la Strasbourg, că ar iubi guvernul pe care domnia sa îl conduce, Aşa că în datele de 6 şi7 octombrie îmi voi manifesta sentimentele faţă de guvernanţii care îndreaptă ţara spre dezastru. Sentimente de dezaprobare, indignare, dispreţ şi silă. De lehamite că România a ajuns să aibă drept prim-ministru o analfabetă funcţională şi nişte europarlamentari de teapa unor Boştinaru, Zoană, Nicolai, Grapini, Paşcu, Stolojan, Emilian Pavel.

 Îmi este cum nu se poate mai limpede că, prin îndatorare externă iresposabilă, prin măsuri economice nesustenabile, prin asaltul asupra legilor justiţiei, prin dorinţa de a face din justiţie un instrument total aservit puterii actuale şi condamnatului penal Dragnea Liviu Nicolae, prin sfidările la adresa normelor Europei Unite şi ale statului de drept guvernarea PSD-ALDE a făcut din România una dintre marile probleme ale Europei.

Ştiu foarte bine că şi dacă aş merge la Secţia de votare şi aş ştampila căsuţa NU, votul meu ar fi echivalentul acelui DA de care organizatorii mascaradei ce urmează să se consume azi şi mâine au nevoie spre a-şi vedea validată ticăloşia.

Nu vreau să fac nici jocurile cultelor neoprotestante care au avut iniţativa Referendumului, însă nici pe acelea ale Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române care, preluând din zbor iniţiativă. BOR nu doar că îşi reafirmă astfel caracterul retrograd, incapacitatea înnoirii, imposibilitatea mintală de a învăţa ceva din lecţia Bisericii Catolice, însă profită spre a mai face o dată jocurile puterii politice. Cea care îi finanţează fanteziile şi mania grandorii ÎPF Daniel, patriarhul României şi ale mitropoliţilor.

Mai mult, Biserica ortodoxă profită de exerciţiul referendumului spre a-şi verifica capacitatea de pătrundere şi de convingere pe care o exercită în rândul populaţiei. E pregătită să interpreteze în folosul propriu reuşita consultării populare. Trăim o perioadă tulbure, unii o compară cu anii 45-46 ai secolului al XX lea, alţii cu sfârşitul anilor 20 şi anii 30 ai aceluiaşi veac. Atunci când au apărut tot felul de ligi naţional-creştine şi mişcări legionaroide, cu consecinţele distructive cunoscute. Există istorici care ne asigură că istoria nu se repetă niciodată, însă repetitive sunt răul, extremismul, ura distructivă, revenirea la tentaţiile totalitare. Referendumul poate să le inspire, cultive, stimuleze.

De aceea în 6 şi 7 octombrie merg acolo unde se cultivă gândul, ideea,, cultura, talentul, inventivitatea, toleranţa, europenismul, adică la două-trei spectacole de teatru şi nu la referendumul în care se mimează democraţia şi România este întoarsă în locul în care se afla înainte de decembrie 1989.

Comentariu apărut concomitent pe site-ul contributors.ro şi pe blogurile adevărul.ro