Salut poziţia umanitară exprimată de către Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române cu privire la ajutorul pe care ar trebui să îl acordăm refugiaţilor! Este un mesaj foarte frumos care ar trebui însuşit, în spirit, de către toţi decidenţii politici responsabili din ţara noastră şi din Europa, indiferent de religia lor ori de faptul că nu au o religie:

„Chiar dacă refugiaţii sunt de alt neam, cultură şi credinţă, pentru noi, creştinii, sunt semenii noştri aflaţi în dificultate ca urmare a unui conflict sângeros din ţara lor. Aşa că toţi românii ortodocşi trebuie să acţioneze cu dragoste de semeni, în baza credinţei creştine. De asemenea, Patriarhia are în vedere şi sprijinirea autorităţilor în eventualitatea în care România va găzdui refugiaţi. De altfel, în Bucureşti există o comunitate de creştini arabi, sprijinită de BOR".

De asemenea, apreciez faptul că, spre deosebire de guvernele unor ţări vecine care au luat măsuri brutale faţă de refugiaţi, autorităţile şi prim-ministrul din România au exprimat poziţii echilibrate şi în acord cu principii umanitare, ceea ce plasează ţara noastră într-o postură ce contrastează cu atitudinea antieuropeană a unui Viktor Orban, spre exemplu.

Cu toţii avem obligaţia să respectăm Convenţia Refugiaţilor din 1951 şi Protocolul acesteia din 1967 pe care România le-a ratificat la 7 august 1991.

Sper şi mă aştept ca şi la nivelul Administraţiei Prezidenţiale să fie formulate luări de poziţie care să fie în convergenţă, nu în contrast, cu ceea ce a declarat preşedintele Germaniei, Joachim Gauck care i-a condamnat pe extremiştii de dreapta şi pe agitatorii xenofobi, subliniind că aceştia pătează imaginea Germaniei ca o naţiune deschisă spre lume.

Deşi şi nu avem o extremă dreapta proeminentă în ţara noastră, există încă politicieni care afirmă public poziţiile extremiste, xenofobe şi inumane specifice acesteia precum fostul preşedinte Traian Băsescu care consideră că România nu trebuie să-şi asume drama refugiaţilor! Noi nu reuşim să integrăm rromi, şi vrem să integrăm migranţi. Cu astfel de atitudini ostile valorilor umanitare şi chiar cu un pronunţat caracter rasist, ar fi fost sinistru ca România să îl aibă încă preşedinte pe acest om în perioada dramatică a exacerbării crizei refugiaţilor. Ar fi aruncat încă o pată de ruşine pe obrazul ţării noastre.

Să nu uităm însă că preşedintele Traian Băsescu s-a manifestat ca bun prieten al dictatorului sirian Bashar al-Assad, pe care l-a şi primit într-o vizită oficială la Palatul Cotroceni, în noiembrie 2010, pe când acesta îşi ţinea poporul sub tiranie şi se pregătea să reprime sângeros cetăţenii care au ieşit, la început paşnic, pe străzi pentru a cere libertate.

Iată însă, că în Europa, vin şi exemple foarte frumoase de solidaritate: 11.000 de cetăţeni islandezi şi-au exprimat dorinţa de a găzdui refugiaţi, iar pe stadioanele germane sunt afişate bannere prin care este anunţat faptul că refugiaţii sunt bine primiţi în această ţară.

Soluţia crizei refugiaţilor nu poate consta nicicum în măsuri de forţă iar ideea de a-i trimite înapoi pe aceşti oameni care fug de moarte şi de distrugere este nu doar inumană, ci şi complet nefezabilă. Doar printr-o mobilizare concertată la nivel european de primire organizată şi examinare în conformitate cu prevederile Convenţiei Refugiaţilor se poate reduce şi ţine sub control această copleşitoare dramă.

Iar România trebuie să îşi asume responsabilităţi de primire şi ajutorare a cât mai multor refugiaţi, mii sau zeci de mii, în funcţie de acordurile care vor fi asumate la nivel european pentru fiecare ţară, dar şi de implicarea umanitară locală a ong-urilor, bisericilor şi cetăţenilor obişnuiţi, pe lângă efortul autorităţilor. Voi insista, de asemenea, la nivel politic pentru crearea unui capitol bugetar destinat situaţiilor umanitare care să fie inclus în bugetul anual votat de către parlament.