Că televiziunile private din aşa ceva trăiesc, treacă meargă. Dar ca televiziunea publică naţională să dea la o oră de maximă audienţă interviul unui fugar, urmărit penal, în timp ce români se îneacă în apele inundaţiilor, este peste puterea mea de înţelegere.

Victor Ponta, Liviu Dragnea, Gabriel Oprea, Tăriceanu, Sebastian Ghiţă, familia Cosma şi alţii asemenea, se întrec care mai de care în dezvăluiri care se vor „cutremure” pe scena politică. Când în realitate sunt doar un mare fâs. Pe toţi îi leagă ceva. Sunt fie condamnaţi penal, fie în curs de judecată (unii îşi aşteaptă sentinţele), fie în anchetă, fie fugiţi şi urmăriţi prin alte ţări. În acest context trebuie privite „dezvăluirile” lor.

Pe mine nu mă interesează, sau foarte puţin, că guvernul Ponta a fost alcătuit la Cornu şi nu la Bucureşti. Că a participat şi George Maior, şeful SRI, să-şi dea cu părerea asupra unor eventuale ameninţări la securitatea naţională izvorâte din numirea unor persoane în guvern. Că Dragnea a fost invitat, că altfel „sărea gardul”. Că Dragnea era „chelnerul” statului paralel, alerga cu şoriciul după el. Că dna Kovesi a fost sau nu într-o anumită sufragerie sau acasă la Ghiţă. Sau în vie. Aşa, şi? Pe vremea aceea Ghiţă nu avea bube penale, presupun. Că la DNA Ploieşti se fabricau probe în dosare. Şi de ce nu se puteau demonta aceste falsuri în faţa judecătorilor, că nu înţeleg.

De ce m-ar interesa toate aceste mizerii din istoria politică a României? Oricum, secretele adevărate sunt păzite de legea secretului de stat. Şi presupun că nimeni nu are chef să facă instant puşcărie pentru dezvăluirea unor astfel de secrete.

Statul paralel ocupă timpul şi minţile şefilor politici ai României. Cum explică Liviu Dragnea, e format din persoane aparţinând serviciilor secrete, procurori, judecători, persoane din ANAF, din ministere, de peste tot. Şi cum se coordonează acţiunile lor? Cine-i conduce, de cine ascultă, unde se întâlnesc, cum iau decizii? Mister. Şi fostul premier Tudose spunea că nu înţelege conceptul, „sincer”. Şi avea dreptate. Nu e nimic de înţeles aici. Doar fumigene şi telenovele aruncate în capul românilor de cei care vor să scape de puşcărie, profitând şi de apetitul televiziunilor private pentru cancan şi scandal.

O altă telenovelă servită populaţiei: iubita lui Dragnea. Este adevărat că mulţi români se dau în vânt după subiecte de cancan ieftin. Dovadă şi programele anumitor posturi TV, care se bat să le satisfacă apetitul pentru mahala. Doar că a doua zi se întorc în viaţa reală. Nu cumva telenovelele de prost gust sunt menite să ascundă viaţa reală?

Ce găsim în viaţa reală?

  • Zeci de localităţi din mai multe judeţe se află sub ape. Sute de persoane izolate şi în pericol de a muri înecate. Se fac eforturi disperate pentru a fi salvate. Diguri de apărare stau să se rupă şi sute de persoane sunt evacuate. Televiziunile sunt ocupate cu telenovele ieftine.
     
  • Inflaţia a ajuns la 4,7% şi roade şi bruma de creşteri a veniturilor nete de 4%.
     
  • Cursul de schimb o ia razna, fără să ţină cont de faptul că bugetul a fost construit pe un curs de 4,5 lei/euro.
     
  • Indicele ROBOR creşte ca voinicul din poveste afectându-i pe cei care au rate la bănci.
     
  • Încasările la buget pe ianuarie sunt cele mai mici, ca procent din PIB, din ultimii 3 ani.
     
  • Câştigul salarial mediu nominal net a scăzut în ianuarie faţă de luna precedentă cu 5,5%.
     
  • „Ţopăiala” fiscală îi înnebuneşte pe antreprenori şi pe toţi cei care muncesc în mediul privat.
     
  • Sănătatea şi educaţia sunt la pământ. Pe ultimele locuri din Europa.
     
  • FMI ne avertizează că măririle salariale fără reduceri de cheltuieli ne vor duce în impasul din 2010.
     
  • Suntem codaşii Europei la infrastructură, autostrăzi, drumuri şi căi ferate. Jumătate dintre gospodării au toaleta în fundul curţii. La fel peste o mie de şcoli.
     
  • Nu putem absorbi fondurile europene alocate României.
     
  • Încercările puterii politice actuale de a-şi subordona justiţia, sub pretextul luptei cu statul paralel.
     

Aceste ar fi problemele care ar trebui să ne ocupe de dimineaţa până seara. Dar nu. Noi ne consumăm eforturile, energiile, timpul liber, spaţiul de emisie, pe spectacole groteşti oferite de inculpaţi care speră ca în felul acesta să scape de puşcărie. Circ fără pâine. Mai uităm de foame.