Nu are rost să credem că PSD are candidat la preşedinţie. Cifrele şi logica politică îi pun la loc de cinste pe Dragnea, Firea şi Tăriceanu. Dar nu are rost să se mizeze pe niciunul dintre ei.

Dragnea

Condiţia ar fi să scape de puşcărie. Plus să i se albească şi cazierul. Iar după asta, să credem că nu vor avea loc cele mai mari mişcări de stradă pe care le-a văzut ţara asta vreodată. E mult mai rezonabil să te gândeşti la o explozie socială de proporţii epice în loc de a crede că PSD se aliniază în spatele lui Dragnea. Nu au câştigat ei Năstase, Geoană şi Ponta, care, pe lângă Dragnea, aveau de toate şi par acum deosebit de frecventabili. Dragnea? Şanse zero.

Firea

Ar fi ca atunci când te uiţi la Dăncilă şi te convingi singur că merită să încerci cu Firea la preşedinţie. Rezultatele deplorabile de la Primăria Capitalei nu au cum să treacă neobservate. Şi în campania pentru preşedinţie nu ai cum să taci. Istoria doamnei primar este catastrofală la capitolul reacţii publice. Şi nici PSD nu va fi în întregime în spatele ei, indiferent de ce asigurări va primi. Plus Tăriceanu, care are toate motivele să o sape atunci când va veni momentul. Firea? Şanse minime.

Tăriceanu

Prezidenţiabil fără partid. ALDE e o glumă. Are nevoie de PSD ca de aer. Doar o minune îl va pune, însă, în poziţia de candidat al PSD, iar scenariul presupune două ipoteze ştiinţifico-fantastice. Tăriceanu să renunţe la moştenirea lui liberală care, de bine, de rău, îl ţine în viaţă cu ALDE. Şi PSD să îşi închipuie că are un candidat. Un candidat pentru care partidul nu va fi nimic mai mult decât un autobuz politic. Ia clientul, îl transportă până la Cotroceni, încasează ceva şi după aia închide taraba. Aproape imposibil. Tăriceanu? Şanse mari, dar improbabile.

Alt candidat de la PSD? Nu în universul în care trăim.

Şi aşa ajungem la catastrofa de partid care este astăzi PNL. Că se ceartă între ei deja nici nu mai contează. PNL a renunţat mai uşor la moştenirea liberală chiar decât Tăriceanu. Nici nu ştii ce fel de partid mai e astăzi. Conservator? Liberal? Damblagit? De la victoria lui Iohannis, PNL merge descendent şi a pierdut tot, inclusiv valul lăsat de preşedinte. Dezastru pe toată linia. Decât aşa partid prezidenţiabil, mai bine lipsă.

Iohannis

După ce i-ai dărâmat tot ce ţi-a dat, indiferent de ce părere ai ca liberal despre relaţia ta cu preşedintele, mă întreb cum te duci să îl sprijini? „Ah, suntem nişte proşti, avem nişte voturi de la nişte conservatori, nu ştim câte şi, mai ales, dacă avem. Ne pare rău că l-am promovat pe Marian Munteanu. A fost o greşeală. Aveau nevoie şi Antonescu şi Blaga de un loc în Parlamentul European. Bla bla bla. Iartă-ne, stăpâni, suntem nişte proşti“. Acesta e singurul discurs acceptabil. Şi după aia merită să îi arunci pe scări afară, pentru că nivelul de prostie politică a întrecut orice limită. Viorica e mult mai vizionară decât liderii PNL şi ştim deja că ea nu are idei politice. Iohannis? Şanse considerabile, poate să candideze ca independent oricând. Sau să îşi găsească un alt partid prezidenţiabil ca să se asigure că, dacă va exista aşa ceva, nu va propune acel partid alt nume.

Alt candidat PNL decât Iohannis

Hahahahahahahahahhaahahhahahahahaha şi am încheiat discuţia.

Ecuaţia de mai sus presupune că avem o parte importantă a societăţii care e lipsită de reprezentare politică. Nu contează că funcţia este dezgolită de sens de către actuala putere. Are încă influenţă simbolică. Problema e că dacă apare un nou partid (îşi revendică un astfel de rol un partid existent, printr-o propunere serioasă, sau se înfiinţează unul care are şanse să facă ceva) cu valenţe prezidenţiabile, grija uriaşă este post-alegeri, pentru că acestea vor da un preşedinte cu puteri limitate, atacat de majoritatea PSD-ALDE, care mai are un an de mandat şi, dacă nu vor face scut în jurul lui, inclusiv demonstraţii, ne vom trezi la alegerile locale din 2020 în cea mai proastă situaţie.

Aşa că să ne uităm la Iohannis vs. un necunoscut. Chiar şi independent. Sau chiar doi independenţi, dintre care unul să fie Iohannis. Bine că nu pare să aibă tracţiune vreun extremist. Şi, cu puţin noroc, PSD se dizolvă în propria-i supă. Doar că trebuie pus ceva în loc. PNL nu mai contează. Au fost atât de isteţi încât s-au împuşcat singuri în picior. Şi în cap.