Hibbing şi Theiss-Morse (2002) concluzionează că cetăţenii nu vor discuţii politice în campaniile electorale. Pe datele de la alegerile pentru guvernator din California din 2002, autorii testează dacă votanţii vor scurtături simple care să le dea voie să evalueze candidaţii cu eforturi minime sau dacă votanţii vor campanii tradiţionale, cu multe discuţii, dezbateri şi negativitate. Folosind variabile de control gradul de implicate în politică, partizanat, gen, etnicitate şi vârsta, autorii au dorit să explice variaţia atitudinii oamenilor referitor la companii electorale. Metoda a fost sondajul prin telefon şi şase focus grupuri.

Mai mult de jumătate din cei 1814 adulţi sondaţi au declarat că nu sunt satisfăcuţi de campania electorală. Mai mult, cei mai mulţi erau dezamăgiţi de negativitatea din ultimele campanii electorale.

Primele două aspecte la care se uită votanţii când vine vorba de candidaţi sunt caracterul şi experienţa. Aşadar, scurtăturile mentale, aşa numitele heuristics, sunt foarte importante în politică în ziua de azi.

Votanţii informaţi sunt cei mai dezamăgiţi de campaniile electorale, pentru că vor campanii mai interactive. Cu toate acestea, nivelul de satisfacţie cu campaniile electorale este influenţat de vârstă, gen, etnicitate şi ideologie.

Cei mai puţin informaţi se uită mai mult la atributele candidatului şi găsesc reclamele politice utile. Mai mult, acest studiu a descoperit că conservatorii sunt mai interesaţi de caracterul candidatului, femeile sunt mai mult decât bărbaţii contra campaniilor negative, iar africanii, latinii şi asiaticii consideră reclamele politice mai utile decât albii.

În concluzie, rezultatele arată că cetăţenii informaţi vor mai multă dezbatere în campanie, în timp ce votanţii mai puţin interesaţi vor ceva mai mult formal, care să nu le consume prea multă energie. Aşadar, a lucra la un aspect al candidatului poate să bucure un grup de votanţi, dar să alieneze în acelaşi timp alt grup de votanţi.