Rând pe rând, senatori din majoritatea partidelor politice s-au perindat pe la tribuna Senatului pentru a transmite mesaje pline de ură, folosind argumente religioase, naţionaliste şi homofobe. Părea că fiecare vrea să îl prindă istoria într-un ecran tradiţionalist. Istoria îi va aminti pe aceşti senatori, totuşi, ca fiind laşi şi lipsiţi de coloană vertebrală.

Evident, cel mai absurd a fost Şerban Nicolae, care pe lângă faptul că ne-a spus că nu crede în evoluţionism, a subliniat ceva şi mai important, anume faptul că PSD este dispus să calce în picioare orice regulă, normă constituţională doar pentru a merge mai departe cu acest referendum. Interpelat cu privire la modificarea neconstituţională a regulamentului Senatului, Nicolae a avut un răspuns foarte simplu, dacă pe iniţiatorii demersului cetăţenesc nu îi deranjează că procedura de modificare a Constituţiei a fost viciată, de ce le-ar păsa lor, senatorilor?

Depinde de fiecare dintre noi dacă vom fi sau nu o unealtă în mâinile politicienilor în încercarea lor de a impune pe agenda publică un discurs al urii.

În fapt, asistăm la un val de populism care se răspândeşte peste tot în lume. România nu putea fi imună la schimbările din SUA, Marea Britanie, Ungaria sau Polonia. Coaliţia pentru Familie este versiunea românească a ascensiunii extremei drepte din regiune. Legăturile Coaliţiei pentru Familie cu grupări neo-protestante americane şi cu grupuri conservatoare ruseşti sunt arhi-cunoscute şi am scris în trecut despre ele. Acum însă, politicienii români par dispuşi să-şi asume fără nicio jenă o agendă mai largă care să pună la îndoială drepturile mai multor grupuri din România.

Dacă articolul 48 din Constituţie este modificat, lucrurile nu se vor opri aici. Cei care lucrează pentru erodarea democraţiei din România vor fi capacitaţi să-şi impună agenda radicală de dreapta, vor limita accesul femeilor la avort, vor încerca să restricţioneze divorţurile, vor urma şi alte minorităţi pe lista de mezat.

Bătălia aceasta este bătălia generaţiei noastre, în care afirmăm răspicat că vrem să trăim într-o democraţie, că vrem libertate, că nu vrem să ne lăsăm manipulaţi de grupuri extremiste ajunse acum, cu largul concurs al politicienilor, în mainstream. Politicienii au preluat discursul acestor grupuri şi l-au pus în centrul dezbaterii din societate. Depinde de fiecare dintre noi dacă vom fi sau nu o unealtă în mâinile politicienilor în încercarea lor de a impune pe agenda publică un discurs al urii.

Referendumul e doar o metodă facilă, populistă, de a decide asupra unei teme care ar necesita o dezbatere mai largă în societate. 

Situaţia pentru comunitatea LGBT din România este absurdă, din multe puncte de vedere, după peste trei decenii de criminalizare, între 1968 şi 2001, şi după 17 ani de ignorare din partea politicienilor, ne aflăm în situaţia să fim făcuţi ţapi ispăşitori pentru toate relele acestei ţări. Ni se spune, a câta oară, că suntem gresiţi, că ceea ce simţim nu este valid, că suntem sub-cetăţeni.

Personal, resping ideea de a mă prezenta la acest referendum. Nu am cum să validez prin votul meu un demers profund imoral care ne împarte pe noi în tabere de cetăţeni de rang I şi II. Referendumul e doar o metodă facilă, populistă, de a decide asupra unei teme care ar necesita o dezbatere mai largă în societate. Mai mult, nu am cum să accept să intru în jocul grupurilor de extremă dreapta ca şi cum am trăi nişte timpuri absolut normale în care ne jucăm de-a democraţia. Nu, nu ies la vot, şi vă îndemn pe toţi să respingeţi prin neprezentare acest referendum ilegitim. În acest spirit am ieşit ieri în Piaţa Universităţii, alături de alţi 300 de oameni din comunitatea LGBT şi aliaţi pentru a protesta faţă de votul dat în Senat.

PS: Ieri în Parlament am asistat şi la o altă premieră, de lăudat, într-o mare de invective şi ură am simţit că suntem şi noi, comunitatea LGBT, reprezentaţi şi apăraţi de senatorii USR. Istoria va consemna acest lucru.