Pădurea uitată de timp

La 36 de kilometri de localitatea Gura Humorului, rezervaţia Codrii seculari Slătioara ascunde cei mai înalţi şi mai groşi brazi şi molizi din România. Frumuseţea peisajului vechi de sute de ani reprezintă o mină de aur pentru turism. Lipsa infrastructurii de drumuri şi de cazare îi împiedică însă pe turişti să se bucure de farmecul zonei.

CLICK AICI PENTRU FOTOGALERIE!

Versantul estic al munţilor Rarău este locul unde natura a pus o oază de păduri departe de lama toporului.

Mai citiţi şi:

Excursie în cel mai vechi parc din ţară

Dintre culmile muntoase, unde copacii lasă tot mai mult loc păşunilor, se iveşte în calea drumeţului rezervaţia Codrii seculari Slătioara, respectiv 854 de hectare unde molizii şi brazii se înalţă semeţ oriunde vezi cu ochii. Cei mai impunători arbori de pe suprafaţa României se întâlnesc numai în rezervaţia de la Slătioara.

Arbori din timpul domniilor fanariote

Deşi pare paradoxal, tocmai exploatările de lemn au fost responsabile de apariţia acestei rezervaţii naturale. În perioada 1920-1930, când pădurile erau administrate de Fondul Bisericesc Ortodox-Român din Bucovina, au fost tăiate aproape 7.200 de metri cubi de material lemnos. Mulţi arbori monumentali au fost doborâţi, iar cheia Lătoace a fost dinamitată dintr-un ordin al şefului de ocol de atunci. Intervenţia botanistului Mihail Guşuleac din Cernăuţi şi a lui Marin Oracea, fondatorul silviculturii româneşti, a dus la crearea acestei rezervaţii ştiinţifice de valoare inestimabilă în anul 1941.

Poteca se pierde în pădure la puţin timp după ce treci de poarta rezervaţiei. Dacă liziera pădurii este alcătuită din trunchiuri înalte, dar totuşi tinere, pe măsură ce te îndepărtezi de calea bătătorită, dai peste copaci care veghează locul din perioada domniilor fanariote de acum aproape trei secole.

Unul dintre principalele avantaje ale unei rezervaţii naturale este acela că nimeni nu are voie să se atingă nici măcar de o crenguţă căzută la pământ. Drept urmare, nu puţine sunt locurile unde turistul poate să admire adevăraţi coloşi ai pădurii doborâţi la pământ, dând impresia că te afli într-o pădure necălcată de piciorul omului.

Liniştea desăvârşită a pădurii este întreruptă numai de vânt şi de murmurul apelor care-şi fac drum la vale. Oamenii gospodari din zonă au captat un astfel de izvor şi au amenajat o fântână de unde oricine poate să-şi astâmpere setea.

Rădăcinile celor mai înalte conifere din ţară sunt acoperite de nu mai puţin de 451 de specii de muşchi, încă un record absolut pentru o rezervaţie din România. Arborii nu sunt singurele monumente ale naturii din rezervaţie. Râsul, jderul, bursucul şi cocoşul de munte se numără printre animalele protejate din Codrii Slătioarei..

Urgia naturii

Inundaţiile catastrofale care au lovit luna trecută judeţul Suceava nu au ocolit nici masivul Rarău. Puhoaiele au şters de pe faţa pământului un mic lac dintr-un luminiş şi au rupt podul de lemn construit peste cursul principal de apă din pădure. Mai mult, drumul către culme s-a surpat, iar în locul său curge acum un pârău.

O localnică ne arată cu mândrie copacii impunători

Drumurile proaste îi ţin departe pe turişti

Poate un motiv pentru care Codrii Seculari de la Slătioara au rămas neatinşi până în prezent este dificultatea cu care se ajunge până la marginea pădurii. Dacă timpul pare că s-a oprit pe loc în pădure, lucrurile rămân valabile şi în cazul căilor de acces către acest paradis verde. Şoferii trebuie să se adapteze rapid de la carosabilul perfect de pe DE58 la un drum îngrozitor, lung de aproape şapte kilometri, unde nici măcar piatra turnată în urmă cu mult timp nu acoperă găurile din pământ.

Privind în sus, ai impresia că ai nimerit în mijlocul unei rezervaţii de sequoia

În ceea ce priveşte cazarea, nu poate fi vorba de pensiuni sau hoteluri într-o zonă unde chiar localnicii spun că se simt izolaţi de restul lumii. O alternativă pentru turiştii care vor cu tot dinadinsul să ajungă în Codrii din Slătioara o reprezintă cabana Rarău, situată pe vârful cu acelaşi nume, de unde se poate coborî până în pădure. Pentru o găzduire de o noapte, călătorii pot negocia şi cu sătenii din zonă. Cele mai apropiate pensiuni, nu puţine, se găsesc în localitatea Frasin, situată însă la 21 de kilometri de liziera codrilor seculari.

Autorităţile locale recunosc că dezastrul drumurilor reprezintă principalul motiv pentru care rezervaţia nu este un adevărat magnet pentru turişti. „Cu asemenea drumuri, avem foarte puţini turişti care vin la rezervaţie, motiv pentru care nu este profitabil pentru nimeni să-şi facă afaceri de cazare în zonă. Este păcat de aceste locuri frumoase", ne-a declarat Vasile Ostanschi, primarul comunei Stulpicani. Edilul consideră că, pe lângă refacerea căilor de acces la nivelul unei ţări din secolul al XXI-lea, turismul din Slătioara ar beneficia din plin şi de instalarea unei telegondole care să survoleze codrii seculari până pe vârful Rarău.

În absenţa unor facilităţi elementare în Slătioara, cele mai la îndemână atracţii turistice din zonă sunt mănăstirile aflate la o aruncătură de băţ în zona oraşului Frasin, cum ar fi lăcaşurile de cult de la Humor, Voroneţ, Moldoviţa, Probota, Sf. Ioan cel Nou şi Suceviţa.

Mănăstirile Voroneţ şi Moldoviţa

- Acces. Cea mai la îndemână rută către Slătioara o reprezintă DE58, dinspre Gura Humorului către Câmpulung Moldovenesc. În Frasin se virează la stânga pe DJ177A şi se merge prin Doroteea şi Plutoniţa până se ajunge în Stulpicani. Aici se virează la dreapta după pod şi se ţine DJ177B până în Slătioara.

- Atracţii în zonă. Turiştii pot vizita mănăstirile aflate la o aruncătură de localitatea Frasin, cum ar fi lăcaşurile de cult de la Humor, Voroneţ (foto), Moldoviţa, Probota, Sf. Ioan cel Nou şi Suceviţa.