Din păcate, cred că ne îngrijorăm şi inflamăm prea mult şi prea des în legătură cu diaspora românească – ori săsească, în acest caz. Aceşti români care au ales să trăiască în afara graniţelor ţării în care s-au născut au făcut-o – cei mai mulţi – de bunăvoie. Sunt rare cazurile în care au plecat pentru că viaţa le era ameninţată în România. Motivele sunt multe şi nu e nevoie să le detaliem pentru că, mare parte dintre noi, le cunoaştem. Cei mai mulţi au plecat în căutarea unei vieţi mai bune – economice şi sociale - şi pentru că au crezut că România nu le va putea oferi acest lucru. Diaspora românească de azi nu e formată din exilaţi şi refugiaţi politici – mai sunt foarte puţini din această categorie - şi nimeni nu îi opreşte pe aceşti oameni să se întoarcă în patrie, dacă asta îşi doresc şi se topesc de dor.

Pe de altă parte, nici România nu trebuie să-i uite pe cetăţenii săi care locuiesc azi pe alte meleaguri. E nevoie de o legătură strânsă pentru că aceşti oameni sunt integraţi în statele care i-au primit şi pot ajuta ţara în momente cheie prin discuţii informale cu actori importanţi din acele state. Lucrul acesta s-a şi întâmplat în multe ocazii şi nu este de neglijat nici pe viitor. România are obligaţia - şi de cele mai multe ori şi-a îndeplinit-o - să asigure asistenţă consulară acestor cetăţeni şi să ofere, pe cât posibil, prilejuri culturale de a-i aduce la un loc pentru ca legătura cu patria mamă să nu se piardă.

Alegerile şi facilitarea accesului la vot, despre care s-a vorbit enorm în legătură cu românii din afara ţării, sunt o altă obligaţie a statului şi o opţiune a cetăţenilor plecaţi. Că uneori forţa lor electorală a convenit şi alteori nu, asta este altă poveste. Legea electorală a fost schimbată şi de-acum va fi mai greu pentru diaspora română să influenţeze votul din ţară.  

În afară de aceste lucruri descrise mai sus nici diaspora şi nici ţara nu au alte obligaţii. Invitaţiile către jurnalişti, actori politici, comedianţi sau folclorişti sunt opţiuni şi alegeri strict ale comunităţilor care le fac şi n-avem de ce să ne supărăm sau să ne bucurăm. Dacă diaspora a considerat că Mihai Gâdea şi Antena 3 au făcut mai multe servicii decât deservicii românilor de-afară este fix problema lor. De asemenea, dacă au acceptat ca Preşedintele Iohannis să fie înlocuit de şeful administraţiei sale dezamăgirile noastre sunt futile.

Acum alegerea diasporei au fost domnii Gâdea şi Mihalache. În alte ocazii au fost Băsescu, Ponta sau Iohannis. Cine să ne dea dreptul să judecăm opţiunea unor oameni liberi?

P.S. Politicienii înghit mulţi broscoi fără să vomite. Dacă domnul Mihalache a considerat că poate sta la aceeaşi masă cu domnul Gâdea înseamnă doar că, pentru un bine mai mare (The Greater Good, cum spun americanii), a ales împăcarea în numele şefului. I-aş recomanda atât domnului Mihalache, cât şi şefului să privească Ediţia Specială Antena 3 din 16 noiembrie 2014, a doua parte, cea care a început la ora 21.00. Va trebui să o caute cu sârguinţă pentru că pe site-ul Antena 3 sau pe AntenaPlay (produs pe care îl plătesc ) emisiunea respectivă nu se mai găseşte fiind ştearsă din istorie. Sper că de ruşine.   

*CORECŢIE: Majoritatea saşilor plecaţi în Germania înainte de 1989 şi-au pierdut cetăţenia română, aşa cum este explicat în detaliu de Heinz Günther Hüsch - negociatorul care a scos 200.000 de saşi din România lui Ceuşescu. Având în vedere aceată realitate includerea comunităţii de saşi din Germania în ”diaspora română” este, parţial, incorectă.