Cât de pregătită este România să facă faţă crizei imigranţilor, o problemă cât se poate de concretă şi deja efectivă în UE

Cât de pregătită este România să facă faţă crizei imigranţilor, o problemă cât se poate de concretă şi deja efectivă în UE

Europa se confruntă cu un val de imigraţie fără precedent

Românii sunt ospitalieri, dar din punct de vedere instituţional ţara noastră nu e pregătită să facă faţă unui număr mare de imigranţi, susţin analiştii. Reacţia vine ca urmare a ultimelor discuţii purtate între miniştrii de Interne ai ţărilor membre UE care fac strategii pentru distribuirea solicitanţilor de azil.

Ştiri pe aceeaşi temă

Criza imigraţiei ilegale din Siria, Libia şi Irak se apropie încet, încet de graniţele României. Problema dă fiori tuturor statelor UE, care nu au ajuns încă la un acord în privinţa distribuirii solicitanţilor de azil în spaţiul comunitar.

În faţa acestei situaţii România răspunde cu o logistică din anii 90’, când românii vedeau afro-asiatici doar la televizor. Ţara noastră are o capacitate de doar 920 de locuri în cele şase centre de primire a azilanţilor. Mai exact, cam câţi imigranţi recepţionează autorităţile italiene, pe Mediterana, într-o singură zi.

Analiştii politici, dar şi sociologii, atrag atenţia asupra problemelor cu care ar putea să se confrunte România în cazul unui val masiv de imigranţi.

”România nu pare a fi pregătită în nici un fel pentru un val de migraţie. Nu avem mecanismele necesare pentru că nu ne-am confruntat cu aşa ceva vreodată. Chiar dacă putem rezolva problema la nivel instituţional, nu putem garanta că vom fi şi funcţionali. Mai trebuie analizată cu grijă situaţia în sine. Să vedem dacă valul de migraţie va trece pe la noi în drum spre Occident, câte persoane ar putea să rămână în România şi care va fi abordarea politică pe care o vor avea autorităţile române”, a declarat, pentru ”Adevărul”, analistul politic Dan Ionescu.

Potrivit acestuia, componenta economică poate juca un rol esenţial în gestionarea situaţiei.
”În contextul tensionat al regiunii, un val de migraţie semnificativ pune o presiune economică serioasă asupra sistemului de stat şi, dacă acest lucru ne va prinde nepregătiţi, riscăm să asistăm la adevărate tragedii”, a mai precizat analistul.

Riscul xenofobiei

Sociologii atrag atenţia că un risc major al unui val de migraţie masiv şi pe termen lung este cel al reacţiilor xenofobe. ”Evident, un număr mare de imigranţi creează în societatea în care locuieşte un val de xenofobie. Peste tot s-a întâmplat aşa, inclusiv în cazul românilor ajunşi în ţările din vest. Ar putea apărea reacţii din partea unor grupuri de orientare xenofobă. Diferenţele culturale ar accentua această reacţie, pentru că, sigur, nu mai vorbim de cetăţeni din Moldova, vorbim de persoane care vin din Africa şi care arată altfel...”, a declarat sociologul Mircea Kivu.

Asta fără a mai pune la socoteală logistica precară de care beneficiază autorităţile pentru a gestiona situaţia, arată sociologul. ”E clar că logistic nu suntem pregătiţi pentru această problemă. Dar cred că nicio ţară nu este pregătită, în afară, probabil, de statele care se confruntă în mod tradiţional cu fenomenul migraţiei, cum ar fi cele de la Marea Mediterană. Depinde, deci, de cât de mare ar fi valul de imigranţi”, a mai afirmat Mircea Kivu. 

Acesta însă vede şi partea plină a paharului: ”La vârstele active avem oameni puţini. Imigranţii, de regulă, sunt tineri. În măsura în care ei s-ar putea integra, ar putea corecta parţial deficitul nostru demografic”.

Strategii pe hârtie

În timp ce jucătorii mari din UE se ceartă pe cotele de imigranţi, România face strategii. Astfel, potrivit Strategiei naţionale privind imigraţia în perioada 2015-2018, România este pregătită să-şi asume deciziile UE în privinţa ”cotelor”.

Strategii de la Bucureşti vorbesc şi despre ”returnarea voluntară” a imigranţilor şi de ”colaborarea cu ţările de origine”. Este greu de crezut că imigranţii din Siria, de pildă, ar putea fi convinşi să se întoarcă de bună voie acasă, unde îi aşteaptă războiul. Nici dacă ar rămâne în România imigranţii nu ar avea o viaţă prea bună. Deşi autorii strategiei invocă ”asigurarea unui standard demn de viaţă al solicitanţilor de azil conform standardelor legale naţionale, europene şi internaţionale aplicabile”, realitatea este cu totul alta. Standardul ”demn” se referă la un ajutor de hrană în limita sumei de 3 lei/persoană/zi, de cazare în limita sumei de 1,8 lei/zi şi alte cheltuieli, în limita sumei de 0,6 lei/persoană/zi, pentru fiecare azilant.

Cât îi costă pe contribuabilii europeni imigranţii

Ţările Uniunii Europene au cheltuit 11,3 miliarde de euro, începând din 2000, pentru a-i repatria pe imigranţii ilegali şi 1,6 miliarde de euro pentru a asigura protecţia graniţelor Europei, potrivit unei anchete, realizată după şase luni de muncă, de un grup 20 de jurnalişti, statisticieni şi programatori din 16 ţări europene şi citată de AFP.

Ancheta este publicată într-un moment în care se poartă discuţii aprinse în rândul UE cu privire la un plan de acţiune pentru a întări lupta contra imigraţiei clandestine şi a primirii refugiaţilor şi solicitanţilor de azil.

Statele membre sunt unanime pentru accelerarea repatrierii imigranţilor ilegali şi divizate în ce priveşte asistenţa oferită Italiei şi Greciei, două ţări ale căror sisteme de primire sunt sufocate de sosirea imigranţilor.

4.000 de euro, expulzarea unui imigrant

Or, statele membre cheltuiesc sume uriaşe pentru repatrierea lor: 11,3 miliarde de euro cu începere din anul 2000, potrivit anchetei jurnaliştilor. Expulzarea unui imigrant costă în medie 4.000 de euro, din care jumătate pentru transport.

De asemenea, cetăţenii europeni sunt nevoiţi să contribuie la finanţarea protecţiei frontierelor: 1,6 miliarde de euro cu începere din 2000, principalii beneficiari fiind marile grupuri industriale specializate, ca Airbus, Finmeccanica şi Thales, subliniază ancheta.

Barierele de garduri instalate pentru a apăra enclavele spaniole Ceuta şi Melilla în Africa de Nord costă 10 milioane de euro anual pentru întreţinerea lor, afirmă documentul. Gardul de la graniţa dintre Grecia şi Turcia îi costă în fiecare an peste şapte milioane de euro pe contribuabilii greci.

Comisia Europeană contribuie la finanţarea centrelor de primire a solicitanţilor de azil şi a măsurilor de protecţie a frontierelor.

Pentru perioada 2014-2020, în bugetul UE sunt prevăzute 3,1 miliarde de euro pentru Fondul destinat azilului, migraţiei şi integrării (AMIF), iar 3,8 miliarde de euro pentru Fondul pentru securitate (ISF), precizează Comisia.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările