Secretele casei lui George Bacovia: cum arată modesta locuinţă în care au trăit celebrul poet şi soţia lui mai tânără cu 14 ani

Secretele casei lui George Bacovia: cum arată modesta locuinţă în care au trăit celebrul poet şi soţia lui mai tânără cu 14 ani

Camera lui George Bacovia şi patul pe care a murit poetul FOTO David Muntean

Timp de 24 de ani, George Bacovia a trăit într-o casă modestă din Bucureşti, unde s-a şi stins în dimineaţa zilei de 22 mai 1957. Micuţa locuinţă a poetului reflectă perfect stările de spirit pe care le transmitea cititorilor prin intermediul versurilor sale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Pe fosta stradă Frăsinetului, actuală George Bacovia, printre zeci de vile cochete se află astăzi Casa Memorială George şi Agatha Bacovia, în care timp de peste două decenii a locuit poetul şi familia lui. În 1933 s-au mutat aici, plecând dintr-un apartament în care locuiseră în zona Cotroceni. Clădirea nu este un cavou, cu „coroane de plumb“, nici „flori de plumb“, nici „funerar veştmânt“. Totuşi, fiecare colţ al casei pare încărcat de emoţii grele.

AMPRENTELE AGATHEI ŞI ALE LUI GEORGE BACOVIA

Din exterior, pare o casă cât se poate de normală, deloc impunătoare, realizată modest, aşa cum era moda secolului trecut. Curtea, destul de spaţioasă, este decorată cu o mulţime de plante şi, în stânga casei, la câţiva paşi de peretele care ascundea în trecut dormitorul lui George Bacovia se mai găsesc şi astăzi câţiva trandafiri puşi de Agatha, soţia poetului băcăuan.

Sufrageria familiei Bacovia FOTO David Muntean

În spatele curţii se află o magazie care astăzi nu mai poate fi vizitată şi care adăposteşte obiecte vechi. Imediat cum treci pragul casei, în spatele unei uşi albe, stările pe care Bacovia le transmitea prin versurile sale te copleşesc. Lumea exterioară parcă nu mai există, zgomotul maşinilor ce trec prin faţa casei lui Bacovia dispare ca prin minune. Iar sute de lucruri care poartă amprentele Agathei şi ale lui George Bacovia au rămas intacte, aşezate cu grijă în cele trei camere pe care le are micuţa casă în care cei doi soţi au locuit vreme de 24 de ani, din 1933 până în 1957.

UŞI „APĂSĂTOARE“

Imediat ce ai intrat în casă, ajungi în faţa unor vitrine în care astăzi se odihnesc o mulţime de medalii, diplome şi desene pe care familia Bacovia le-a primit de-a lungul vremii. Tocurile uşilor sunt destul de mici în comparaţie cu cele pe care le avem astăzi în case, iar explicaţia, spun reprezentanţii casei memoriale, este destul de simplă: atât Agatha, cât şi George Bacovia erau nişte oameni mici de înălţime şi nu aveau niciun motiv să locuiască într-o casă în care tocurile uşilor sau tavanul să fie la înalţime. Poate şi de aici sentimentul apăsător pe care-l ai odată ce-ai trecut pragul casei.


Data şi ora la care a murit Bacovia FOTO David Muntean

Din 1966, de când locuinţa s-a transformat în casă memorială şi a fost deschisă vizitatorilor, vestibulul seamănă mai mult cu un loc special amenajat pentru cei care vor să descopere câte decoraţii a primit Bacovia şi câte volume vechi, autentice, cu poezii se mai află astăzi în cocheta casă de pe strada ce îi poartă numele. Aşezate cu grijă în spatele unor vitrine, acestea au rămas intacte şi astăzi pot fi atinse doar de către cei care administrează muzeul.

CEASUL CARE A STAT LA 8:10, PE 22 MAI 1957

Din vestibul, în urmă cu zeci de ani, cei care treceau pragul familiei Bacovia ajungeau direct în dormitorul conjugal al celor doi soţi. După moartea lui George Bacovia, însă, soţia sa, Agatha, a transformat dormitorul conjugal în biroul ei şi aşa a rămas până în zilele noastre. Agatha Bacovia a fost şi ea poetă, e adevărat, o poetă simbolistă minoră.

Încă de la intrarea în cameră, tablourile şi volumele familiei te fac să te pierzi şi să cauţi cu privirea exponatul-vedetă. Este destul de greu să găseşti o piesă de colecţie care să le eclipseze pe celelalte, majoritatea sunt extrem de preţioase.

Există totuşi, un obiect care pare să iasă mai mult în evidenţă. La intrarea în cameră, căreia îi lipseşte un perete din partea stângă, o masă mică şi neagră îşi aşteaptă oaspeţii. Pe vremuri, spune reprezentanta casei memoriale, era pilonul principal în cadrul întâlnirilor tête-à-tête organizate în cocheta locuinţă a familiei Bacovia. Destul de joasă şi realizată din lemn vopsit în negru, măsuţa era destinată prietenilor familiei, care, atunci când veneau în vizită, erau invitaţi la un ceai. Desigur, întâlnirile organizate la măsuţa din dormitor erau destul de intime şi de fiecare dată erau organizate în doi: Agatha sau George Bacovia stătea într-o parte a măsuţei, ospetele – în cealaltă.


Măsuţa la care stăteau prietenii familiei FOTO David Muntean

În fostul dormitor conjugal, transformat acum în birou, sunt o mulţime de tablouri. Pereţii sunt plini de poze şi de picturi cu membrii familiei. Biroul Agathei este unul dintre cele mai preţioase exponate ale încăperii şi pe el se găsesc încă obiecte personale ce i-au aparţinut soţiei lui Bacovia.

Lângă portretele părinţilor ei, aduse din casa părintească în care a locuit, se găseşte şi placa de păr a femeii. Două bucăţi de fier, ce par să semene mai mult cu o foarfecă neascuţită, erau, în urmă cu decenii bune, unul dintre cele mai importante obiecte de înfrumuseţare ale Agathei. Inedita placă de păr se încălzea în sobă şi era un fel de ondulator cu ajutorul căruia soţia lui George Bacovia îşi făcea nişte bucle impecabile, aşa cum erau standardele vremii. Printre alte obiecte personale ce i-au aparţinut Agathei se găseşte şi un ceas care a stat pe data de 22 mai 1957, la ora 8:10.

Un bărbat angoasat,  acoperit de umbre

Dacă biroul soţiei lui Bacovia pare o cameră cu un aer plăcut, cu o atmosferă liniştită, imediat ce ajungi în sufrageria familiei, începi să simţi şi să înţelegi fiecare vers din poeziile semnate de artist. Toate obiectele de aici sunt aşezate într-o armonie perfectă şi povestea camerei este ţesută în jurul unei mese enorme care umple golul şi confirmă senzaţia de apăsare şi de nostalgie. În spatele vitrinei de lângă masă stau protejate o mulţime de obiecte ce le-au aparţinut celor doi: pahare, furculiţe, cuţite, bomboniere. Unele sunt din argint, altele din materiale obişnuite. 

FOTO David Muntean
 
Şi în sufragerie sunt o mulţime de tablouri pe pereţi, însă cel mai impresionant este cel pe care l-a primit în dar Bacovia de la un prieten drag şi care îl înfăţişează pe poet exact aşa cum ne-a lăsat el să-l vedem: un bărbat angoasat, acoperit de umbre. 
 
SINGURA PATĂ DE CULOARE
 
Ultima încăpere din casa memorială şi poate cea mai încărcată de emoţie şi de istorii personale este camera în care George Bacovia scria vers după vers la un birou mic şi cochet care umple spaţiul modest din cameră. Astăzi, pe birou se regăsesc ingredientele creaţiei: chibrituri, stilouri, pipa pe care o adora. Toate au rămas parcă prinse în timp, într-o capsulă imaginară care păstrează perfect decorul. Pe 22 mai 1957, George Bacovia se stingea chiar în micuţul pat care astăzi se găseşte, la fel ca înainte, lângă biroul său. 

 
FOTO David Muntean
 
Singura pată de culoare, singurul impuls de căldură al întregii case rămâne vechea sobă, de la capătul patului lui Bacovia, colorată într-un albastru puternic, un contrast puternic cu atmosfera închisă din cameră. Astăzi, Casa Memorială George şi Agatha Bacovia poate fi vizitată de miercuri până duminică între orele 10.00 şi 17.00. Preţul unui bilet de intrare este 4 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru elevi, studenţi şi pensionari. 
 
Poetul trist şi sufletul vesel
 
Povestea dintre George Bacovia, născut George Andone Vasiliu, şi Agatha rămâne de departe una dintre cele mai neobişnuite poveşti de iubire din literatura română. Cei doi s-au întâlnit la un cenaclu literar şi de atunci au rămas prieteni. Uşor-uşor s-au apropiat şi în cele din urmă au decis să rămână împreună şi să aducă pe lume un copil, pe Gabriel. Toţi cunoscuţii au fost surprinşi când au aflat de relaţia dintre George şi Agatha Bacovia pentru că, spuneau apropiaţii, cei doi nu se potriveau deloc. 
 

 
Placă de păr a Paraschivei FOTO David Muntean
 
Ea era o femeie veselă, cu 14 ani mai tânără decât el. Era ambiţioasă şi optimistă, în vreme ce George Bacovia era un tânăr cu ochii albaştri care deseori trecea prin perioade în care prefera să rămână singur, să nu vorbească prea mult şi să nu râdă la fel de des ca soţia lui. Se spune că Agatha s-ar fi îndrăgostit iremediabil de ochii albaştri şi trişti ai poetului, după cum povestea chiar ea. 
 
Povestea lor de iubire a fost bizară pentru că nimeni nu înţelegea cum pot doi oameni atât de diferiţi să formeze un cuplu şi mai cu seamă cum putea o femeie ca ea să se dedice total unui bărbat ca el.
 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: