Coşmarul vizitelor la Fisc

De cel puţin două ori pe an administraţiile financiare au treabă seriosă cu clienţii. Atunci când aceştia, săracii, vin să plătească statului impozitele şi în zilele astea, când e la modă globalul.

Şi ce să vezi, de fiecare dată funcţionarii cu mânecuţe  (calculatoarele  nu le-au schimbat mentalitatea) sunt excedaţi. Motiv pentru care se poartă precum jandarmii de altădată, chiar dacă au vârsta democraţiei contemporane.

În orice împrejurare când apare o neînţelegere cetăţeanul e de vină şi înfrânt mai mereu de birocratia atotputernică, el chiar a început să creadă asta. Dar să nu plutim în generalităţi fiindcă observaţiile de mai sus sunt urmarea unei vizite la Administraţia financiară a sectorului 3 din Capitală. Trecem peste faptul că acest serviciu are două sedii, între care unul mai baban în buricul târgului ( pe Calea Moşilor) . Acesta e însă rezervat doar persoanelor juridice, deşi nu prezintă niciodată aglomeraţie. Uneori e chiar gol.

Povestea noastră s-a petrecut însă în celălalt loc rezervat vulgului, adică nouă, plătitorilor de taxe şi impozite, care deranjăm statul şi pe funcţionarii lui ca să ne facem datoria. Sediul acesta e mai pricăjit, undeva pe o alee pitită în care dai dintr-un bulevard lung şi cam pustiu, după ce mai multe persoane amabile, dacă le găseşti, îţi arată cu degetul pe unde să o iei. Niciun indicator, şi mai cu seamă, nicio raţiune a acestei plimbări obositoare câtă vreme, cum spuneam, sectorul mai are un sediu încăpător în centru. Aici, la locul cu pricina, din Bd. Lucreţiu Pătrăşcanu, e în aceste zile multă lume şi o organizare tipic dâmboviţeană.

Un gardian pictisit te îndrumă spre camerele 3, 4 sau 5 după caz, fiindcă documentele s-ar putea depune, chipurile după litere. Doar că unii funcţionari mai lipsesc aşa că S poate fi şi I, iar D, dumnezeu mai ştie ce. Cetăţenii au şi ei câte mai multe formulare 230, de pildă, deci trebuie să stea la mai multe cozi. După uşile cu pricina, regulile sunt şi ele aleatorii. Potrivit chefului funcţionarilor, bag seamă. Aşa se face că te trezeşti că într-un loc ai nevoie de ceva, în altul de altceva, bunăoară de o copie după CI, deşi dacă ai fi folosit poşta, nu era necesară.

O domnisoară cu nume de zeiţă şi înfăţişare de erinie zice că aşa e la lege. Dacă o fi aşa de ce colega ei din camera alăturată nu ştie sau de ce nu sunt informaţiile pe site. În fine, dacă nu ştii să numeri până la zece şi să foloseşti tehnica respiră adânc, poţi să dai în clocot, constatând că ai făcut drumul degeaba, sau să te iei la harţă cu respectivii cerberi financiari.  Pe la sectorul ăsta e mai mereu aşa. Cineva mi-a  povestit cum, cu ani în urmă, a fost purtat luni de zile în şir pentru a-şi recupera o sumă importantă de bani până ce ordinul s-a prescris. 

Administraţia trebuia să-i returneze banii, dar uitase să-l notifice drept pentru care tot cetăţeanul era de vină că nu s-a interesat. Păi, să-i mai condamni pentru evaziune fiscală pe unii sau pe alţii când statul fură şi el cetăţeanul. Tot pe la cozile astea mai afli că ar fi mai bine pe la alte sectoare. Pe la 2 de exemplu. Dar ce te încălzeşte, tu ai treabă acum la 3, unde nici Şeful cel mare nu are altă viziune de vreme ce-ţi răspunde acru şi te-ndeamnă să–l perii, ca să-ţi rezolvi treaba.( Mai bine mă rugaţi să vă înregistrez actele…)

Peisajul feţelor resemnate e dezarmant. De ce, nene Anghelache?! îţi vine să exclami cu gândul la funcţionarul lui Caragiale şi sinuciderea lui absurdă. Am plecat abătută cu hârtiile virgine. Atac planul B. Poşta. Sper să mai fie deschisă, fiindcă deh, e vineri. Şi mă gândesc între timp că la televizor o să dau peste aceleaşi nesfârşite ştiri răsuflate despre arestări, corupţi, stenograme, reformă etc.… . Sloganurile despre intrarea în Schengen şi reforma în justiţie ne vor lua pe mai departe maul. Subiectul meu nu face rating, cred, dumnealor. S-ar putea să descoperim însă, că drumul spre Schengen trece şi pe la Fisc. Poate chiar pe bulevardul cu pricina.