Leontina Vatamanu, regizoare: „Străinii au mai mult curaj să arate prin film problemele noastre“
0
Cinci pelicule despre Moldova realizate de regizori europeni vor rula într-o nouă secţiune a Festivalului Internaţional de Film Documentar „Cronograf“. Despre aceasta şi alte inovaţii ale ediţiei din acest an vorbim cu Leontina Vatamanu, directorul artistic al evenimentului.
„Adevărul“: „Cronograf“ se află în pragul celei de-a unsprezecea ediţii. Cum s-a schimbat festivalul de la prima proiecţie?
Leontina Vatamanu: „Cronograf“ s-a lansat în 2001, pe un teren practic gol. Cinematografia noastră era în perioada în care nu se mai făcea nimic. Predecesorii noştri au stopat producţiile, studioul Moldova-Film nu funcţiona, iar generaţia care a venit nu ştia ce să facă. Am decis să iniţiem un festival pentru a aduce nişte producţii de ultimă oră şi să ne conectăm la ceea ce făcea lumea în jurul nostru. Pe parcursul anilor, ne-am ambiţionat să-l organizăm, deşi sunt multe lucruri care ne-ar putea face să ne dezicem de el. Nu facem asta doar pentru că e copilul nostru, dar şi pentru că am acumulat experienţă şi relaţii. Prima ediţie s-a desfăşurat iarna, într-o sală friguroasă, cu doar 20 de spectatori, toţi prieteni de-ai noştri. Acum avem un public fidel pentru că, dincolo de proiecţiile de film, „Cronograf“ e şi un spaţiu de discuţii.
La preselecţie au participat peste 250 de pelicule. Cum sunt triate documentarele şi după ce criterii?
În acest an poştaşul aducea în fiecare dimineaţă câte un braţ de filme. Ne-au venit pelicule din China, Argentina, Canada, Norvegia, în total din peste 20 de ţări. Începem să lucrăm pentru festival încă din toamnă. Este format un juriu de preselecţie, din care anul acesta au făcut parte regizorii Vlad Druc, Boris Cononov, Valentina Plugaru şi alţii. Sunt alese cele mai bune documentare care ar interesa publicul. La sfârşit rămân câteva zeci, pe care le discutăm îndelung. E o muncă grea, dar o facem conştiincios pentru că fiecare regizor ţine la filmul lui şi suportă greu refuzul. În acelaşi timp, încercăm să diversificăm documentarele, să arătăm întreaga paletă a acestui gen. Consider că festivalul „Cronograf“ poate fi şi o şcoală, de aceea atunci când alegem un film vrem ca acesta să dea nişte lecţii celui care-l priveşte.
În toţi aceşti ani aţi reuşit să găsiţi o formulă a documentarului de succes?
E greu de spus dacă există o asemenea formulă. Bunăoară, filmele care vin din zona Europei de Est ne sunt mai apropiate şi sunt percepute mai uşor de publicul de la noi. De fiecare dată mizăm şi pe istorii umane, care ilustrează viaţa în toată splendoarea şi zbuciumul ei. Dacă ar trebui să alegem între un documentar despre o companie petrolieră şi altul care povesteşte viaţa unei familii, îl vom prefera pe al doilea.
O secţiune nouă a festivalului este „Cu ochii pe Moldova“. În ce constă şi cum v-a venit această idee?
Este o secţiune nouă la care vor participa cinci filme din Austria, Italia, Portugalia, Polonia şi Cehia. N-am anunţat pe nimeni să trimită filme despre moldoveni, dar am primit o avalanşă de lucrări despre ţara noastră. Ne-am bucurat foarte mult, pentru că este o şansă să vedem cu ce ochi ne privesc străinii.
Şi cum ne percep?
Am simţit o simpatie din partea străinilor faţă de moldoveni. Este o doză de admiraţie şi de respect, care în filmele noastre despre noi nu e sesizabilă. Cred că ar trebui să le privim şi să ne debarasăm de clişee, de dramatism şi de tendinţa de a forţa nota în procesul de filmare. Sunt nişte documentare care se privesc uşor, dar te fac să analizezi starea lucrurilor. Mulţi spectatori se vor regăsi pe marele ecrane privindu-le.
Ce-i face pe regizorii străini să toarne filme despre moldoveni?
Cred că acest fenomen e legat de migraţie şi de faptul că ai noştri s-au răspândit în toată lumea. Moldovenii atrag atenţia prin sacrificiul pe care-l fac, prin felul lor de a fi. Străinii nu pot să înţeleagă de ce mamele îşi lasă copiii pentru a face un ban, de ce un om cu studii superioare, care a cântat toată viaţa la pian, munceşte la negru. Cred că străinii au mai mult curaj decât noi să arăte prin film problemele noastre. Una dintre ele este şi criza pe care o trăiesc migranţii: ei nu se simt acasă nici acolo unde sunt nevoiţi să muncească, nici în ţara lor de baştină atunci când se întorc. Ei sunt nevoiţi să oscileze mereu între două destinaţii în căutarea unui loc pe care să-l poată numi casă.
O altă secţiune debutantă este cea dedicată tinerilor: „Un LIKE pentru documentar“. Cum vă doriţi să-i atrageţi prin acest proiect?
Vrem să-i rupem din faţa calculatoarelor şi să le propunem filme uşoare şi curioase. Am stabilit şi un juriu format din cinci elevi din diverse licee din Capitală, tineri cu afinităţi artistice, responsabili şi recomandaţi de profesori. Colegii lor din sală vor putea vota pentru filmul îndrăgit. Cine ştie, poate datorită acestei secţiuni, adolescenţii se vor regăsi în profesia de regizor sau actor.
De ce documentarul de la noi rămâne mult în urma celui de peste hotare?
Nu există nişte politici de stat în ceea ce priveşte cinematografia naţională. Statul nu conştientizează importanţa filmelor. Cinematografia este un ambasador al culturii, prin el poţi să povesteşti lumii ceva despre tine şi să creezi o reputaţie a întregii ţări. La noi, documentarele se fac pe cont propriu şi există doar câţiva regizori care încearcă să reabiliteze starea lucrurilor.
Festivalul „Cronograf“ este unul dintre cele mai longevive. Care e secretul lui?
De exemplu, la Festivalul de la Berlin, unul cu adevărat grandios, oamenii nu au posibilitatea să schimbe o vorbă, sunt grăbiţi şi confuzi. „Cronograf“ este însă un festival mic şi cald, care le permite oamenilor să se împrietenească. Ne bucurăm când oamenii pleacă mulţumiţi. Deseori ne trimit scrisori în care ne povestesc impresiile. De asemenea, actorii şi regizorii vin să discute cu publicul şi să răspundă la întrebări. Cred că feedback-ul este ceea ce face acest festival special.
Programul festivalului „Cronograf“ (30 mai-3 iunie)
l Joi, 30 mai
13.00 - Proiecţie specială pentru adolescenţi şi tineri „Un LIKE pentru documentar“
16.00 - Proiecţie specială dedicată femeilor refugiate
19.00 – Gala de deschidere a festivalului cu filmul „Mama Illegal“ (Austria)
l Vineri, 31 mai
10.30 – Proiecţii cadRO
14.00 – 20.00 – Proiecţii Secţiunea Principală
18.40 – Proiecţie specială „Cu ochii pe Moldova“
l Sâmbătă, 1 iunie
10.00 – 13.00 – Proiecţii CadRO
15.00 – 17.00 – Proiecţie specială „Un LIKE pentru documentar“
14.00 – 21.00 – Proiecţii Secţiunea Principală
19.30 – Proiecţie specială „Cu ochii pe Moldova“
l Duminică, 2 iunie
10.30 – 13.00 – Proiecţii CadRO
13.00 – 18.00 – Proiecţia specială „Lumea din zori până la apus“
14.00 – 20.00 – Proiecţii Secţiunea Principală
19.00 – Proiecţie specială „Cu ochii pe Moldova“
20.20 – Premiera filmului „Colecţia de arome“ de Igor Cobâleanski
l Luni, 3 iunie
10.00 – Proiecţii Secţiunea Producţii Locale
15.00 – Şcoala poloneză de film documentar
19.00 – Gala premiilor
Străinii nu pot înţelege de ce mamele îşi lasă copiii pentru a face un ban, iar un om cu studii superioare munceşte la negru.
Se încarcă comentariile...
