Nu este absolut nici o întâmplare. În anul 2015, un alt marş unionist a trecut frontiera pe jos, iar totul a mers perfect şi ambele maluri de Prut nu au considerat că este o problemă de legalitate.

S-a schimbat ceva faţă de atunci? Absolut nimic din punct de vedere legislativ, nici la nivelul celor două state şi nici la nivel internaţional.

Motivele inventate sunt printre cele mai diverse: ba că trebuie numai cu maşina, ba că cetăţenii membri ai Uniunii Europene nu pot trece că nu merge sistemul informatic, ba că cetăţenii moldoveni nu pot trece din cauza sistemului informatic, ba cum că cetăţenii români, membri ai Uniunii Europene, nu au o justificare bine fundamentată ca să li se permită accesul în Republica Moldova. Toate cele de mai sus sunt motivaţii folosite în ultimele 24 de ore, fără a exista minim de jenă.

De ce toate acestea? Ce s-a schimbat?

S-a schimbat faptul că nu mai suntem în anul 2015, când Plahtniuc abia pusese din nou mâna pe Putere, ci anul 2018, anul în care acesta cu siguranţă va pierde controlul politic al Republicii Moldova... sau l-ar pierde dacă...

Ce înseamnă acest lucru? În 2015, în faţă se vedeau sume colosale de bani pe care România şi Uniunea Europeană urmau să le pompeze în Republica Moldova. Acele sume au venit şi foarte bine că ele au venit căci s-au dus în investiţii publice necesare precum reparaţia şcolilor, grădiniţelor, cumpărarea de microbuze pentru copii, modernizarea drumurilor ş.a.m.d...

Din aceşti bani cel mai probabil o bună parte au ajuns şi acolo unde era necesar, iar distribuţia de multe ori s-a făcut politic, pe criterii clientelare.

Având în vedere această perspectivă în perioada 2015-2018 Plahotniuc nu a luat nici o măsură demnă de a compromite relaţia cu România sau cu Uniunea Europeană. Însă vorba românului: interesul poartă fesul... iar el acum nu mai are nici un interes, sau tocmai că are, dar acesta nu mai concură cu cel al României.

La moment mai multe gesturi şi măsuri controversate au fost luate şi care duc la îndepătarea Moldovei de lumea democratică. Vorbim aici de anularea alegerilor locale fără nici o justificare bine motivată, adoptarea unor măsuri fiscale de graţiere a celor care au furat şi care nu îşi pot justifica averea, alianţa tacită cu preşedintele pro-rus Igor Dodon, alianţa vizibilă cu Ilan Şhor de compromiterea a mişcărilor antiguvernamentale, furtul miliardului şi blocarea procesului de recuperare a prejudiciului, ş.a.m.d....

Conform imaginilor de mai sus se pare că Plahotniuc consideră că Unioniştii sunt societate cu caracter terorist. Se pare că armata rusă din estul Republicii Moldova nu constituie o problemă, dar unioniştii sunt o problemă, deşi absolut niciodată nu au dovedit că sunt violenţi sau că acţionează ilegal.

Ne aflăm într-o perioadă cheie: se pregăteşte un regim dictatorial antiromânesc şi antieuropean. Votul actual mixt într-un singur tur este acum evident creat ca socialiştii să obţină majoritatea. Alegerile în acest sistem trebuie stopate, chiar dacă acest lucru înseamnă manifestaţii stradale.

Pare că Plahotniuc a ajuns la o înţelegere cu Dodon, tot aşa cum a ajuns şi el cu Voronin când acestuia din urmă i s-a luat puterea, dar i s-au garantat furturile. O mână spală pe alta şi cu toţii sunt înţeleşi, indiferent de cine a fost, este sau va veni să conducă statul Republica Moldova.

De acum încolo, mă aştept ca Plahotniuc şi guvernarea ce îi este aservită să ia din ce în ce mai multe măsuri care nu vor fi placul europenilor şi partenerilor de securitate.

Gestul de astăzi nu este deloc unul întâmplător: el este un gest premeditat şi Plahotniuc în mod voit ia măsuri care să supere România tocmai pentru a putea să îşi justifice răcirea relaţiior cu aceasta.