În premieră după cei 4 ani rataţi şi irosiţi cu Dodon la timonă, Republica Moldova îşi poate vizita vecinii şi poate avea relaţii normale la nivel de stat. În plus, Preşedintele României, Klaus Iohannis, poate veni la Chişinău în prima sa vizită oficială. Lui Dodon, onorurile la Bucureşti şi Kiev şi vizitele de stat la Chişinău i-au fost interzise pe tot parcursul mandatului.

Un vot profund geopolitic al identităţii româneşti asumate

Dacă cineva se mai îndoia, inclusiv la nivelul campaniei electorale a câştigătoarei, Maia Sandu, votul de duminică a fost unul profund geopolitic, Est versus Vest. Într-adevăr, e de ajuns să vedem voturile date de tineri şi maturi, cetăţeni ai Republicii Moldova stabiliţi la nivelul statelor UE şi a României, cetăţeni români în cea mai mare parte – 98% pentru Maia Sandu – şi să comparăm cu rezultatul votului în Rusia lui Putin şi a votanţilor din stânga Nistrului cu Dodon pentru a realiza că e vorba despre un vot Vest contra Est care dictează orientarea geopolitică a Republicii Moldova.

Mai mult, Occidentul a câştigat fără drept de apel. A câştigat şi decizia privind orientarea strategică. A câştigat împotriva falsului, fraudelor, cumpărării d evoturi, blocării numărului de buletin la secţile de vot din Occident. A câştigat în mod substanţial împotriva orientării Estice pentru că în Occident este populaţia activă, cea educată şi cea care trimite acasă remitenţe substanţiale familiilor care altfel nu pot trăi într-o Republică Moldova cuprinsă de sărăcie, lipsă de pregătire, capacitate administrativă redusă. Şi da, Maia Sandu şi Occidentul au câştigat şi pe teritoriul Republicii Moldova, un semn concret pentru cei care credeau că exodul de creiere şi braţe de muncă va duce la rusificarea sau moldovenizarea societăţii din stânga Prutului. Nu, Repubica Moldova a ales România şi Occidentul!

În plus, pentru marii creatori ai proiectului artificial „naţiune civică moldovenească”, a câştigat definitiv identitatea românească! Nu mai poţi discuta despre ambiguitate şi bivectorialitate într-un stat complet integrat în UE şi România prin chiar cetăţenii săi activi, prin cei ce susţin financiar familiile de acasă, prin cei care, iată, decid în mod substanţial şi politic la Chişinău. Şi care nu mai pot fi întorşi din drum, nici păcăliţi de decenii de educaţie moldovenistă sovietică spre o pseudo-identitate moldovenească, nici de baza culturală valorificată şi astăzi de ciclul comuniştilor lui Voronin şi a socialiştilor pro-ruşi ai lui Dodon la conducerea statului, nici de inventatorii naţiunii civice moldoveneşti şi ai curentului moldovenismului pro-european!

Nu sunt teme de dezbătut astăzi. Unionismul a ajuns la un nivel normal în cadrul partidelor dedicate, la 5%, o reflectare reală a faptului că doar unirea cu România nu e un proiect suficient, mai trebuie să faci ceva şi acasă, şi reforme, şi creştere economică, şi integrare a societăţii aşa cum e ea pentru a putea fi îmbrăţişat de cetăţenii Republicii Moldova. Deci fluturatul de steaguri nu e suficient. E bine că peste 30% păstrează unionismul şi România în suflet şi că orice Parlament prezent şi viitor va avea în băncile sale şi unionişti, indiferent de culoarea partidului pe care vor concura. Şi e un lucru normal şi sănătos!

Integrarea europeană a avut loc. Un proces în evoluţie

Da. Republica Moldova este integrată deja şi în România, şi în Uniunea Europeană. Prin peste un milion de cetăţeni care sunt şi cetăţeni ai României. Prin cei care lucrează în Uniunea Europeană, trăiesc acolo şi cărora le pasă de statul din care provin, de ţara căreia îi aparţin. Şi care votează, care se exprimă politic, şi care doresc ca şi baştina lor, din al doilea stat românesc, să ajungă în mod formal, juridic, în Uniunea Europeană. E un drum fără întoarcere.

Această integrare e un proces în evoluţie. Nu aderarea e neapărat primul pas, şi aderarea la legi, reguli, norme. Ci integrarea reală în spaţiul de principii şi valori, de reguli şi instituţii, în spaţiul economic comun european. În spaţiul cultural, istoric românesc, Republica Moldova este integrată şi va rămâne integrată. Indiferent cât va trage unul şi altul să o rupă sau să o după spre Răsărit. Nu poţi lua în spate Republica Moldova şi să fugi cu ea în străfundurile Siberiei. Asta nu a înţeles Dodon. Nici patronii săi de la Moscova. E un stătuleţ românesc care va rămân tot între România şi Ucraina, ambele state europene şi pro-europene, membre ale NATO sau aspirante la integrare. Şi asta o înţelege şi Rusia lui Putin.

Dacă vreţi, cea mai clară probă este cea a statului reprezentat prin voinţa cetăţenilor săi, exprimată duminică, este statutului cetăţenilor săi: cu toţii sunt membri ai cetăţii şi implicaţi politic ca votanţi, plătitori de impozite şi taxe şi susţinători ai familiilor şi bunurilor şi caselor pe care pe consturiesc acasă, în Republica Moldova. Atât timp cât vorbim despre cetăţeni, alegători şi plătitori de impozite, ştim care este opţiunea lor şi vectorul strategic, şi cel identitar, fără ca acest lucru să însemne intoleranţă. Acceptarea autoidentificării alternative moldoveneşti din raţiuni culturale şi de educaţie e naturală şi va dispărea cu timpul, cu noile generaţii. În rest, dreptul minorităţilor este cel mai bine respectat în statele europene, asta pentru ruşi şi pro-ruşi sau alte minorităţi.

Maia Sandu a învins şi în Republica Moldova. Este de remarcat, în spiritul corectitudinii, rolul major al lui Renato Usatâi. Al treilea candidat plasat în campanie, în turul întâi, este şi cel mai prezent actor în spaţiul public în cele două săptămâni dintre tururi, şi cel mai activ, şi cel care a rupt electoratul moldovenist şi pro-rus al lui Dodon. Postura sa de susţinător nu reclamă o abdicare de la reguli şi el va fi judecat corect şi anchetat fără ingerinţe, strict pentru faptele pe care le-a făcut. În schimb solicitarea sa pentru alegeri anticipate e una naturală, normală şi de bun simţ, ea asigurând şi reprezentarea roporţională în noul Parlament a raportului real de forţe din societate la această oră.

Mai trebuie remarcat un lucru: Transnistria nu aduce schimbarea de orientare strategică. Nici Rusia. Nu mai e de ajuns! Actualele alegeri au demonstrat că în stânga Nistrului nu există o ameninţare şi nici o formulă de recurs cu concesii pentru a câştiga alegerile pe teritoriul aflat sub controlul autorităţilor legitime de la Chişinău. E o integrare care se va petrece natural, odată ce polul de atracţie real pentru afaceri şi viaţă şi pentru existenţa pe cuprinsul regiunii separatiste, se va muta la Chişinău, aşa cum atracţia pentru schimburile economice este deja arvunită de România şi Uniunea Europeană pentru întreaga Republica Moldova, dar şi, separat, pentru raioanele de Răsărit ale Republicii Moldova.

Drumul înainte: primii paşi şi direcţia strategică

Anii ce vin sunt destinaţi unui efort major, în care Maia Sandu are nevoie de tot sprijinul românesc şi european pentru a scoate ţara din marasm. Din pandemie, din criza economică, din dezastrul raportului balanţei de plăţi. Au fost 4 ani pierduţi. Dar epoca Dodon s-a încheiat, chiar dacă încă-Preşedintele ostentativ pro-rus al Republicii Moldova nu a realizat că problemele majorităţii şi noului Guvern nu mai sunt în mâna sa. A pierdut. Iar preşedinţia sa s-a soldat cu mulţi paşi înapoi. Sunt multe de recuperat. Şi nu numai imagine, prestigiu, reforme. Ci şi bani! Recuperarea resurselor Republicii Moldova şi cetăţenilor săi risipite prin avantaje create prietenilor săi de la Moscova, pentru separatişti, pentru criminalitata organizată a lui Caramalac care l-a susţinut.

Dar o abordare corectă, legitimă şi credibilă a mandatului Maia Sandu nu poate să nu aibă în prim plan încălcările legii produse chiar la aceste alegeri. Dodon trebuie anchetat pentru furt la urne, pentru cumpărare de voturi, pentru finanţarea ilegală din străinătate a campaniei electorale, pentru ingerinţa Rusiei în alegeri. Iar aceste acţiuni vor domina şi agenda internaţională. Ambasadorul rus la Chişinău trebuie să plece după manifestările publice pe care le-a făcut, de mână cu Ambasadorul Neguţă de la Moscova. Şi toţi cei implicaţi în furtul la urne, aranjarea voturilor din Rusia şi cumpărarea lor, constrângerea votanţilor şi cumpărarea de voturi din Transnistria trebuie aduşi în faţa legii. Cu Dodon în frunte.

Apoi urmează marile dosare de corupţie ale Republicii Moldova. Fireşte că schimbarea organelor statului din spaţiul de intelligence ca şi cele din zona judiciară, în primul rând a procurorului general şi a şefului CNA, trebuie făcute fără nici o întârziere. Iar Dodon să plătească pentru furt, pentru acapararea mass media de stat şi a celei a lui Plahotniuc, pentru eliberarea ilegală a lui Platon, pentru organizarea şi profitul din contrabandă cu ţigări, pentru venituri din vamă, pentru ignorarea coronavirusului şi nenumărate victime umane şi suferinţe în pandemie - inclusiv în sistemul medical, decimat astăzi – pentru eliminarea cetăţenilor români şi a celor care se autoidentificau români din administraţie. Şi e o lungă listă de netrebnicii şi furturi ale sale, ale acoliţilor săi, inclusiv a unei pegre din Parlament.

Şi Maia Sandu nu trebuie să uite lecţiile învăţate din aceste alegeri. Faptul că e şi preşedintele unioniştilor, şi a românilor, şi a pro-românilor, şi a pro-europenilor, şi a minorităţilor. Şi a ruşilor pragmatici, înclinaţi spre Uniunea Europeană, sau care nu vor să trăiască într-o autocraţie a lui Dodon care imită verticala puterii lui Putin. Pentru că şi ei vor să trăiască liber şi să circule în Uniunea Europeană, să îşi facă afacerile şi să-şi crească copii, să trăiască în democraţie şi fără griji pentur drepturile lor care vor fi respectate.

Fireşte că paşii se fac unul câte unul. Preluarea deplină a puterii în Parlament şi în Guvern se face pas cu pas. Dar votul cetăţenilor Republicii Moldova dă o legitimitate imbatabilă. Şi campania a mizat tot pe combaterea corupţiei şi aducerea în faţa justiţiei a făptuitorilor. După dispariţia cupului Filat-Plahotniuc, a dispărut şi cuplul Plahotniuc-Dodon. Dar lucrurile trebuie duse până la ultima consecinţă juridică. Fiecare făptuitor trebuie să plătească pentru faptele sale pentru că asta înseamnă stat de drept. Şi în privinţa furtului miliardului, şi a spălării de bani ruşi prin Băncile şi instanţele Republicii Moldova. Pentru că exemplul va da tonul în modul de a trata orice funcţionar pblic şi deţinători de demnităţi în Republica Moldova. Nu e simplu, dar e un drum care merită parcurs. Merită ca Maia Sandu să fie femeia care urcă Golgota.