Ştefan Gligor: În Moldova există sute de dosare penale instrumentate la comandă

FOTO IPN

Avocatul Ştefan Gligor susţine că în Republica Moldova există zeci şi chiar sute de dosare care au fost instrumentate la comandă, iar în urma acestora, oamenii au fost expropriaţi de bunurile lor – cote în companii, imobile, bani etc.

Şi despre aceste dosare nimeni nu va citi, nu va afla din investigaţii, fiind vorba despre instrumente utilizate de oameni notorii, care au organizat aceste exproprieri cu mâinile procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală şi ale judecătorilor. Expertul menţionează că aceste dosare nu sunt politice, ci de îmbogăţire ilegală. 

Potrivit lui, acest instrument cu implicarea reprezentanţilor organelor de drept pentru obţinerea unor scopuri materiale a stat la baza dosarelor la comandă, iar politicul a fost implicat pe parcurs, în măsura necesităţii. Declaraţiile au fost făcute în cadrul dezbaterilor publice: „Dosarele penale „politice”: personaje, metode, scopuri, consecinţe”, organizate de Agenţia de presă IPN.

Ştefan Gligor a menţionat că autorii acestor dosare de expropriere sunt cunoscuţi, inclusiv de procurori, de ofiţerii de urmărire penală şi de unii avocaţi, însă ei niciodată nu vor fi atraşi la răspundere. Şi despre aceste dosare nu se va auzi în spaţiul public prea multe. Or, pentru a ajunge la acest lucru, este nevoie de o auditare a procuraturii, în special la Procuratura Anticorupţie şi Procuratura pentru Combaterea Criminalităţii Organizate şi Cauze Speciale, împreună cu Centrul Naţional Anticorupţie, din momentul fondării. Potrivit lui, acest lucru nu s-a făcut şi există mari dubii că se va face vreodată.

Mai mult ca atât, spune expertul, sunt judecători care, prin influenţele exercitate asupra organelor Consiliul Superior al Magistraturii, pentru anumite decizii ilegale au fost forţaţi să părăsească sistemul. „Şi în spatele acestor atacuri regizate şi plătite stau oameni bine cunoscuţi, notorii. Spre regret, aceste fenomene nu are cine să le investigheze, pentru că, din păcate, instituţia procuraturii este una extrem de slabă şi în continuare viciată”, a notat Ştefan Gligor.

În opinia sa, acest fenomen de utilizare a procuraturii ca instrument eficient în obţinerea unor scopuri materiale, a fost la bază. „Ulterior, unii şefi ai organizaţiilor criminale au început să se interconecteze cu politicul, înţelegând că schemele mari, care aduc bani foarte mulţi, pot fi făcute doar în colaborare cu politicul. Astfel, au început să pătrundă în sfera politicului, politicul fiind implicat în măsura necesităţii. Şi aceasta pentru că, atâta timp cât în anii ‘90 instituţiile erau extrem de slabe, ele puteau fi influenţate sectorial. Ulterior, după venirea în 2001 a unui conducător autoritar, care a pus o mână fermă pe mai multe ramuri şi instituţii de stat, atunci a fost nevoie de o colaborare continuă cu politicul”, a spus Ştefan Gligor.

Avocatul este de părere că marea majoritate a dosarelor penale instrumentate la comandă, prin mituirea procurorilor, ofiţerilor de urmărire penală, a judecătorilor, în toată ţara, vor rămâne anonime. „Au fost foarte puţini oameni care au avut curajul să se apere. Lucrurile stau prost în Republica Moldova şi chiar şi în prezent se întâmplă procese corupţionale de nivel foarte înalt – apar probe video, audio, dar ele sunt ignorate de procuratură sub pretextul că nu este o probă care poate administrată procesual”, a afirmat el.

„Aceasta este situaţia. Ceea ce în alte state ar genera într-o schimbare tectonică, gigantică de răsturnare a claselor şi elitelor politice corupte, în Republica Moldova este un subiect de glumă. Şi aceasta arată diferenţa de maturitate a noastră ca societate. Noi nu suntem o societate matură, noi suntem o societate volatilă, concentrată foarte mult pe supravieţuire şi nu pe construcţia instituţiilor. Noi nu am conştientizat încă legătura dintre nivelul extraordinar de mare de corupţie în ţară şi nivelul nostru de viaţă”, a mai spus Ştefan Gligor.

Dezbaterile „Dosarele penale „politice”: personaje, metode, scopuri, consecinţe” sunt ediţia a 140-a din ciclul „Dezvoltarea culturii politice în dezbateri publice”, sprijinit de Fundaţia germană Hanns Seidel.