Faber - o poveste despre renaşterea Timişoarei de odinioară. Cum se transformă fabrica de uleiuri şi săpun, înfiinţată în 1844

Faber - o poveste despre renaşterea Timişoarei de odinioară. Cum se transformă fabrica de uleiuri şi săpun, înfiinţată în 1844

Echipa care lucrează la crearea Faber Community FOTO Facebook/Faber

Fosta fabrică a de uleiuri şi săpun din Timişoara, care a funcţionat din 1844, numită apoi Fabrica Lumina din 1948, iar în istoria recentă Azur, se va transforma într-un modern spaţiu cultural.

În spatele acestui proiect se află un grup de timişoreni care au decis să îşi unească forţele şi resursele financiare pentru a pune pe picioare proiectul Faber. 

Numele vine de la "Homo faber" (Omul creator) - un concept filozofic propus de Hannah Arendt şi Max Scheler prin care este descrisă capacitatea omului de a controla mediul înconjurător prin intermediul uneltelor. 

Numele duce, nu întâmplător, spre cel al faimoasei famlilii timişorene Farber, ale căror membri erau, la începutul secolului XX, personalităţi importante ale burgului de pe Bega. 
 
Istoria Farber
 
În 1 august 1923, Eugen Farber înfiinţează o societate comercială care are ca obiect de activitate comerţul cu vopsele.
 
În anul 1925, condiţiile de import devenind foarte grele, decide transformarea societăţii comerciale în societatea industrială, Fabrica Unită de Lacuri şi Vopsele care îşi desfăşoară activitatea de producţie în aceeaşi locaţie cu Fabricile Unite de Ulei şi Săpun, imobilul de pe str. Peneş Curcanul nr. 4.
 
SURSA FOTO Azur.ro
 
După naţionalizarea din 1948, Eugen Farber este nevoit să cedeze fabrica statului, acesta fiind arestat şi obligat să semneze documentele. Fabrica primeşte numele “Lumina”. 
 
Din 1963, fabrica primeşte denumirea de Fabrica de Lacuri şi Vopsele Azur Timişoara, mutându-se cea mai mare parte din producţie în noua fabrică de pe Calea Buziaşului.
 
John Farber, fiul lui Eugen Farber, ajunge la New York unde îşi face doctoratul în chimie la Polytechnic Institute of Brooklyn.
 
 
În 1952, John Farber dezvoltă în cadrul firmei un departament de produse chimice. Firma adoptă denumirea ICC Industries Inc. devine unul dintre cele mai mari conglomerate chimice din SUA.
 
 
Azur ajunge din nou la familia care a înfiinţat-o
 
Soarta a făcut ca după mult timp fabrica Azur să revină la familia Farber. John J. Farber revendică dreptul asupra proprietăţii şi negociază cu statul român achiziţionarea pachetului majoritar de acţiuni al Azur SA într-un moment dificil pentru companie. ICC Industries Inc. răscumpără fabrica din Timişoara, în anul 2000, urmând să înceapă investiţiile de modernizare.
 
“Prin pasiune, credinţă şi curaj totul poate fi posibil. Azur este un exemplu ce dovedeşte că viaţa-i ajută pe cei care au credinţă, curaj şi demnitate”, este mottoul lui John J. Farber, preşedinte ICC Industries Inc.
 
John Farber, în dreapta, a revenit în posesia fabricii Azur. Alături este Zoltan Jakab, directorul Azur.
 
John Farber este foarte legat de Timişoara, acesta deţinând şi unul dintre palatele din Piaţa Victoriei. El vine o dată pe an în oraşul natal. 
 
Cum au pus ochii pe fabrică
 
Revenind în actualitate, spaţiul industrial de pe str. Peneş Curcanul nr. 4, unde şi-a început activitatea Fabricele Unite de Ulei şi Săpun SA, a fost scos la vânzare de John J Farber. 
 
În acest timp, mai mulţi timişoreni au pus ochii pe spaţiu. Pe de o parte era echipa de la centrul cultural Ambasada, în frunte cu Norbert şi Andreea Tako (cei care mai şi produc festivalurile Plai, JazzTM şi proiectul Bega), pe altă parte era trupa lui Valentin Mureşan şi Cristina Potra (implicaţi în Timotion, Alergotura, Fundaţia Comunitară Timişoara şi comunitatea Banat IT). 

 
În scurt timp au aflat unii de alţii, iar bucuria a fost cu atât mai mare cu cât cu toţii visau la acelaş proiect. 
 
“Se naşte acolo o casă a oamenilor cretivi. Un hub de creativitate. Iniţial ştiam că nişte prieteni de la Ordinul Arhitecţilor erau în căutare de un spaţiu, să facă un asemenea loc. A durat câteva luni în care într-un mod destul de riguros am trecut în revistă mai multe spaţii de vânzare. Ne-am oprit la acesta pentru că are cel puţin două caracteristici importante. Unu. Este un spaţiu social pe malul Begăi. În orice oraş care s-a devoltat în Europa, zona răului devine foarte efervescentă, atrage oameni de cultură şi industriile creative. Al doilea element care ne-a atras este că fiind spaţiu industrial, nu sunt cu multe partiţii şi foarte uşor poate fi reconvertit. Comunitatea fiind mică, la un moment dat am aflat că ar mai fi interesaţi de spaţiu ceva dansatori. Nu ştiam cine sunt. Am aflat apoi că erau de fapt cei de la Plai şi Ambasada. A fost o revelaţie şi efectiv o bucurie. Am stabilit imediat o discuţie în care a reieşit că vrem să construim cam acelaş lucru, iar şansele de izbândă sunt mult mai mari împreună cu ei”, spune Valentin Mureşan, co-fondatorul firmei de IT Movidius şi director la Intel România. 
 
 
Profesioniştii care şi-au unit forţele
 
Din echipa Faber mai face parte FOR – o echipă de nouă arhitecţi care coordonează proiectele Upgrade My City, Beta – bienala timişoreană de arhitectură, Light Edu şi Unde Locuiesc Eu, profesionişti implicaţi în comunitate, cu experienţă în domeniul industriilor creative şi culturale, educaţie şi tehnologie.
 
“Ceea ce facem noi este o poveste despre renaşterea Timişoarei de odinioară, cu valorile ei de atunci, când a fost un oraş progresist, cu oameni care au venit în Timişoara cu inovaţii şi au transformat acest oraş de la nivelul unei cetăţi medievale, la ceva care a devenit la începutul secolul XX un pol de interes în această parte a Europei”, a adăugat Valentin Mureşan.
 
 
“Ne dorim să-l întâlnim pe lui John J. Farber când vine în Timişoara”
 
Faber va avea câteva funcţiuni importante. Este cumva “Ambasada reloaded”, într-un spaţiu mult mai încăpător şi mai atractiv. La etaj va exista foarte mult spaţiu de co-work, vor exista mai multe săli de conferinţe şi de întâlniri, există în plan şi construcţia unor apartamente gândite ca spaţii de cazare.
 
“Ne dorim să-l întâlnim pe John J. Farber când vine în Timişoara. Noi suntem în legătură cu platforma Azur, cu CEO-ul actual, cu Mark, cu care avem discuţii foarte frecvente. Pare să fie pe aceeaşi fregvenă cu noi. Şi el este fascinat de faptul că vrem să reabilităm un spaţiu industrial. El vine din Germania cu o grămadă de poveşti similare cu ceea ce vrem să facem şi noi. Avem o relaţie destul de caldă cu ei, încercăm să cooperăm, ca acea locaţie să devină mai mult decât un posibil proiect imobiliar, ci un proiect care să resuscite acest interes pentru patrimoniul Timişoarei”, a mai spus Valentin Mureşan.
 
 
Un ochi plânge, altul râde 
 
După patru ani şi jumătate de la deschiderea Ambasada – într-o fostă hală a Fabricii de Pălării din Timişoara, a venit timpul pentru mutare.
 
“Am zis că putem să facem mai multe lucruri, mai ales în zona de conţinut. Un pas nou pentru Ambasada este de a creea conţinut şi know-how în zona sustenabilităţii. Să susţină chiria locaţiei pe care o avem, care e în continuă creştere, a fost o provocare. Aşa că ne-am orientat să încercăm să luăm un împrumut de la bancă, să achiziţionăm o clădie. Lucru care ar uşura, pe de o parte cheltuielile lunare, pentru că ce plătim acum e mai mult decât o rată la bancă, dar şi pentru că ar fi o investiţie pe termen lung. Am ajuns la clădirea de pe Peneş Curcanul, acea bucăţică din fabrica Azur. Pentru noi era important să fie tot în spaţiu industrial, tot un brand local, să ne aducem aportul şi în zona asta de conservare şi păstrare vie a unei valori locale. Am descoperit cu fericire că nu eram singurii care se uitau la clădire în acest scop”, a declarat Andreea Tako, de la Ambasada.
 
Spaţiul de la Fabrica de Plării poate fi închiriat
 
Cei din proiectul Faber au achiziţionat clădirea, iar planul este ca Ambasada să se mute cu totul acolo. 
 
Odată eliberarea centrului cultural Ambasada, locaţia de la Fabrica de Plării rămâne să îşi caute alţi chiriaşi. 
 
“Au fost mai multe organizaţii care ne-au întrebat ce se va întâmpla cu locaţia. Sperăm tare mult să fie adoptată în acelaş spirit. Este o reală provocare pentru zona independentă, cu atât mai mult zona non-profit, să poată să acopere astfel de costuri”, a adăugat Andreea Tako. 
 
 
Până în octombrie trebuie să fie gata Faber
 
Acum se lucrează din greu la amenajarea spaţiilor de la Faber. Un element foarte important este să se păstreze atmosfera de industrial. 
 
“Achiziţia am făcut-o în 2018, deja avem un an de când am semnat hârtiile, iar mutarea, ne dorim ca cel târziu în 16-18 octombrie, când Ambasada o să găzduiască întâlnirea anuală a reţelei Trans Europe Halles – o reţea internaţională de centre culturale independente în spaţii industriale. Vrem să fie deja acolo. Ideal e cât mai repede, dar acolo se fac totuşi nişte lucrări complexe pe care le facem din punct de vedere al amenajării. Asta durează”, a completat Andreea Tako. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările