Povestea dascălului şi ziaristului Alexandru Lupeanu. Rolul important pe care l-a avut în înfăptuirea Unirii din 1918
0
Alexandru Lupeanu s-a remarcat ca gazetar şi apoi ca dascăl, fiind unul dintre oamenii necunoscuţi care au contribuit la înfăptuirea Marii Uniri de la 1918. Acesta a condus şi principala asociaţie a studenţilor români din străinătate.
Alexandru Lupeanu s-a născut la 16 iulie 1887 în localitatea Fărău, judeţul Alba. A urmat şcoala primară în localitatea Ciuci, în prezent Stâna de Mure, unde era preot bunicul său Ioan Olariu, fiu de tribun de la 1848.
„De aici, din acest orizont spaţial şi spiritual îşi va trage în mare parte seva creaţia sa literară, aceşti ţărani din satul copilăriei sale, devenind eroii povestirilor de mai târziu. De copil, Lupeanu câtigă în familia bunicului pasiunea pentru carte. În casa preotului erau aduse numeroase cărţi «sfinte» şi populare. De asemenea aveau abonament la gazetele «Unirea», «Telegraful român», «Luceafărul», iar alte numere răzleţe din aşa zisele «publicaţii naţionale» nu ocoleau casa preotului din Ciuci. Cursurile gimnaziale şi liceale le face la Blaj, etape care constituie prilejuri de consolidare temeinică a cunoştiinţelor dobândite, de mare folos în perfecţionarea profesională ulterioară. Elevul studios dovedeşte pe întreaga durată, capacităţi intelectuale deosebite şi apreciate în consecinţă cu note şi calificative maxime. Alexandru Lupeanu se iniţiază acum în atmosfera elevată a centrului cultural bljăean, de care va fi legat pentru totdeauna, slujindu-l cu un rar devotament până la sfârşitul vieţii. Contactul cu un mediu cultural sănătos, creat prin munca neostenită a unor cărturari temerari, animaţi de înflăcărate sentimente naţionale, ca şi contactul cu instituţiile preţioase ale Blajului, cu acces la publicaţiile periodice, vor influenţa în mod decisiv evoluţia tânărului Alexandru Lupeanu“, arată istoricul Claudia Magda Barabaş în lucrarea „Alexandru Lupeanu-Melin 1887-1937): un mentor al culturii naţionale“.
A debutat literar încă de pe băncile liceului în paginile „Revistei politice şi literare” din Blaj, unde semnează într-un număr alături de nume ilustre ale literaturii române, precum Mihail Sadoveanu, Ştefan O. Iosif sau Al. Ciura. În ultimul an de liceu devine colaborator permanent al revistei „Răvaşul” din Cluj, condusă de Elie Dăianu, care îi atribuie i pseudonimul literar de „Melin”.
„După terminarea liceului se înscrie la seminariul teologic greco-catolic din Blaj, instituţie românescă de cultură recunoscută prin tradiţia cărturărească renumită în vreme şi în regiune. Anii de teologie au însemnat pentru Lupeanu nu numai intrarea în publicistică, la modă atunci pentru toţi intelectualii transilvăneni, datorită condiţiilor în care trebuiau să îi apere dezideratele neamului, ci dincolo de aceste preocupări el s-a întâlnit cu diferite discipline spirituale, citind şi acumulând date şi noţiuni de filozofie, teologie, drept şi istorie. Încă de la această dată Lupeanu întruchipează tipul autodidactului convins de capacităţi şi posibilităţi de manifestare, gata oricând să se afirme pe tărâm literar-publicistic. Ca preşedinte a Societăţii de lectură a teologilor din Blaj, traduce «Vatra familiară» a lui Xaver Wetzel şi scoate de sub tipar «Albumul Bunea», în calitate de principal realizator literar şi coordonator“, Claudia Magda Barabaş.
A condus societatea studenţilor români „Petru Maior”
După terminarea facultăţii, Alexandru Lupeanu-Melin nu intră în preoţie, ci îşi continuă studiile la Facultatea de litere şi filozofie a Universităţii din Budapesta. A început cursurile la 14 octombrie 1911 şi le termină în vara anului 1914. În timpul studenţiei, s-a implicat în activităţile desfăşurate de societatea studenţilor români „Petru Maior”, iar în perioada 1913-1914 a fost preşedintele acestei organizaţii.
Consideră societatea „un templu al culturii româneti în străinătate”, fundamentat pe cultivarea limbii şi literaturii române, pe cunoaşterea istoriei naţionale, a artei şi muzicii autohtone.
Alexandru Lupeanu-Melin aduce din ţară numeroase materiale, cărţi, publicistică pentru membrii asociaţiei, care participă la diferite acţiuni organizate în străinătate, dar şi în România. Alexandru Lupeanu-Melin colaborează în continuare cu gazetele româneşti. Foile româneşti, la care colaborează, sunt considerate adevărate avanposturi pentru conştiinţa patriotică manifestată, precum şi ca rezervoare necesare de energii şi comandamente importante în procesul făuririi i înaintării credinţei naţionale, a intransigenţei demnităţii de popor stăpân pe soarta proprie. Ziarul avea calitatea de a fi un instrument vital, spirtual, cu un profund caracter militant, depozitar şi mesager totodată al ideilor vehiculate de gazetarii diriguitori ai bătăliei pentru drepturi sociale şi naţionale. Presa în limba maternă devine suportul moral, solid pentru susţinerea aspiraţiilor social-naţionale şi totodată o tribună veridică de luptă pentru emanciparea deplină, arată Claudia Magda Barabaş.
În anul 1912 apare volumul „De vorbă cu sătenii”, care reuneşte o seamă de articole publicate în mai multe publicaţii. Eset considerată o carte de propaganfă educativă. Comitetul central al Astrei în edina din 7 iunie 1913, a recomandat ca această carte să fie procurată de către toate bibliotecile săteşti.
A făcut parte din Comitetului naţional din Blaj
Între anii 1912-1914, Lupeanu redacteză „Solia satelor“ care a oferit cititorilor săi îndrumări morale, economice, sociale, românii fiind îndemnaţi să-şi păstreze tradiţiile specifice.
În anul 1916 vine la Blaj ca profesor la Liceul de băieţi, după care trece la liceul de fete, unde va activa până la sfârşitul vieţii. „L-a preocupat cultivarea la elevi a sentimentului de mândrie şi demnitate naionalş, transmiterea unor cunoştiinţe esenţiale din istoria neamului nostru. Ele priveau toate momentele şi procesele din istoria patriei, într-o strânsă corelare cu evenimentele petrecute pe plan universal, descifrând resorturile care le-au generat, forţele sociale implicate în desfăşurarea lor şi mai ales consecinţele pe care le-au avut asupra evoluţiei istorice. L-a preocupat cultivarea la elevi a sentimentului de mândrie şi demnitate naţională, transmiterea unor cunoştiine esenţiale din istoria neamului nostru“, prezintă istoricul.
În urma Adunării naţionale desfăşurate în Blaj la 4 noiembrie 1918, unde s-a declarat cu însufleţire adeziunea pentru unirea Transilvaniei cu România s-a desemnat Comitetului naţional din Blaj în care Alexandru Lupeanu a fost ales şef al comisiei de presă.
Se încarcă comentariile...
