Inginerul care a avut un rol esenţial la dezvoltarea industriei româneşti. A fost ucis de comunişti în închisoarea Piteşti

Constantin Brătăşanu a murit în anul 1956

Inginerul Constantin Brătăşanu a avut un rol esenţial în dezvoltarea industriei româneşti, prin descoperirea unor tehnologii şi produse superioare, care au fost folosite în toată lumea. Acesta a murit în inchisoarea Piteşti în urma torturii suferite.

Inginerul Constantin Brătăşanu era originar din judeţul Olt, unde a deţinut moşii şi un conac în Radomireşti. Acesta a ocupat funcţiile de director al Direcţiei Generale a Valorificării Bunurilor Statului (1925-1928), director în Ministerul Economiei Naţionale (1940), consilier tehnic al lui Iuliu Maniu (1929), fiind ales şi deputat din partea P.N.Ţ. În anul 1923 a fost primit în masonierie, ajungând la gradul 33, locotenent Mare Comandor. 

„A participat în 1944 la şedinţa de redeschidere a activităţii masonice şi la şedinţa din 1951 de trecere în adormire. În 19 noiembrie 1953, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a condamnat 17 masoni cu grade superioare printre care: Mircea Ciupercescu, Mihai Arţăreanu, George Grigoriu, Gheorghe Popovici la pedepse cuprinse între doi ani şi muncă silnică pe viaţă fiind acuzaţi de subminarea regimului de democraţie populară. Membri lotului, se arăta în rechizitoriu, ar fi avut două întâlniri în care au decis sprijinirea cu 60.000.000 lei a Sumanelor Negre, precum şi aducerea în ţară a regelui Carol al II-lea. C. P. Brătăşanu a fost condamnat la muncă silnică pe viaţă şi confiscarea averii fiind acuzat şi că a furnizat informaţii colonelului T. Masterson1 şi generalului Gyer de la Misiunea Britanică, colonelului Anderson de la misiunea S.U.A. şi lui Henri Prost din partea Franţei, fost vice-preşedinte al societăţii Colombia, decedând în închisoarea de la Piteşti în 1956 după torturi şi înfometări“, arată istoricul Dan Ovidiu Pintilie.

Cocsul obţinut de inginerul Brătăşanu  

Constantin Brătăşanua inventat şi a patentat diverse procedee pentru fabricarea cocsului metalurgic, a fontei şi a carburantului special, produse care erau de vârf în vremeea respectivă obţinute din produse inferioare. 

„La Craiova unde deţinea în proprietate întreprinderile cu acelaşi nume a testat foarte multe din descoperirile sale. Cu toate că procedeele aveau o mare importanţă nu s-a reuşit determinarea autorităţilor interesate la început, să facă comenzi mai importante, cel puţin pentru cocs, ca prin aceasta să se dea posibilitate întreprinderilor din Craiova să treacă de la faza semi-industrială la aplicarea în mare a invenţiilor verificate practic. S-au dus tratative cu Ministerul Economiei Naţionale pentru încercarea cocsului la uzinele statului de la Hunedoara, unde s-au pus la dispoziţie gratuit 300 tone cocs, suportându-se toate cheltuielile experimentelor în vederea stabilirii calităţii cocsului, dar nu s-a putut ajunge la o înţelegere care să garanteze completa obiectivitate a rezultatelor. Rezultatele obţinute la uzinele Reşiţa în lunile mai-august 1941 cu acelaşi cocs au întrecut cu totul aşteptările dovedind calitatea superioară a produselor obţinute prin procedeul „Brătăşanu”. Ca urmare, societatea

„Creditul Minier” a hotărât o comandă de 2.000 tone de cocs metalurgic la întreprinderile din Craiova“, prezintă Dan Ovidiu Pintilie.

Benzină şi motorină de calitate superioară

Inginerul Brătăşanu a reuşit să obţină benzină şi motorină de calitate superioară, dintr-o păcură care a fost în prealabil supusă unei operaţiunii speciale, care nu era folosită la vremeea respectivă, în rafinăria Brazi. 

„Calitatea benzinei obţinute era superioară celei ce se realiza prin procedeele curente având un indice octanic mult mai ridicat. În ceea ce priveşte cocsul metalurgic era de cea mai bună calitate, superior oricărui cocs metalurgic de oriunde, produs prin procedeele curente cunoscute până la acea dată. Procedeul dădea posibilitate utilizării lui de către toate ţările din lume care dispuneau de cărbune de orice calitate sau în lipsa acestuia de lemn. Graţie spiritului său inventiv, inginerul a reuşit să creeze noi procedee metalurgice pentru fabricarea fontelor şi metalelor şi având aplicaţii foarte variate a reuşit să producă cupru din pirita extrasă din minele de la Altân-Tepe (Dobrogea), ceea ce a dus la construirea unei instalaţii pentru cupru la rafinăria Brazi. Fonta sintetică şi oţelurile cu excepţionalele calităţi obţinute erau necunoscute la acea dată în industria metalurgică mai ales că extragerea metalelor se făcea direct din minereuri şi pirite fără a mai trece prin intermediul furnalelor înalte, deci implicit prin fabricarea fontei“, relatează istoricul.

Din păcate, statul nu a sprijinit descoperirile făcute de inginerul Brătăşanu, iar produsele au fost taxate exagerate. 

Consfătuirea solicitate de mareşalul Antonescu 

În toamna anului 1941, mareşalul Io Antonescu a solicitat organizarea unei consfătuiri cu privire la procedeele inginerului Brătăşanu şi motivele care au cauzat întârzierea aplicării acestora pe scară mai mare. La întrevedere au participat directorii celor mai importante uzine din ţară, precum şi miniştri. „Deoarece experienţele cu cocsul şi metalul cocsificat fabricat după procedeele Brătăşanu au fost făcute la societatea Reşiţa, în urma imposibilităţii de a le executa la Hunedoara, inginerul Pop a făcut un amplu şi documentat raport asupra rezultatelor obţinute. Rapoartele prezentate arătau că amestecând numai 30% din cocsul Brătăşanu în cocsul obişnuit de Silezia s-a putut constata obţinerea unei economii de combustibil de 35% şi o mărire a capacităţii de producţie a furnalului cu circa 30%. Invenţiile, se arăta în rapoartele prezentate, revoluţionau tehnica metalurgică mondială, iar, dacă procedeele inventate ar fi rămas în România, aceasta va putea cu uşurinţă să-şi satisfacă toate nevoile de cocs şi fier. După ce a fost informat de toate greutăţile „voite şi nevoite” puse în calea extinderii acestor procedee, mareşalul Antonescu a dat dispoziţii „ca să se faciliteze realizarea proiectelor şi păstrarea lor pentru ţar㻓, precizează istoricul Dan Ovidiu Pintilie.

Conform acestuia, cercetările făcute de iginerul Brătăşanu s-au concretizat prin preluarea şi utilizarea lor sub formă de patente în Anglia, în număr de două, în perioada 1934-1935, în S.U.A. în număr de 12 în perioada 1937-1938, inclusiv în Bolivia.