Profesoara care creşte campioane la dans contemporan: „În orăşelul ăsta mic al meu eu mă simt bine cu ceea ce fac“
0În urmă cu patru ani, dansul contemporan era privit la Slatina ca o extravaganţă, chiar dacă astăzi mulţi instructori îşi încearcă norocul. Campioanele desemnate la concursurile din ţară sunt, însă, ale profesoarei Mădălina Dozescu.
În orice concurs le-ai surprinde pe scenă, elevele Mădălinei Dozescu strălucesc. E acel altceva pe care nu-l poţi descrie, dar care le însoţeşte ca o amprentă. Chiar şi astăzi prea puţin popular, prea puţin cunoscut şi înţeles, dansul contemporan îşi face încet, dar sigur, loc în peisajul oraşului de provincie. Deşi la ele acasă micile graţii sunt cunoscute mai mult în cercul de prieteni şi în rândul părinţilor, pe scenele de concurs au ajuns să se bată între ele pentru primele locuri. În spate stau însă ore întregi, zilnic, de antrenament şi un talent aparte al instructorului de dans.
„Predau de la 19 ani“
Mădălina Dozescu, în acte profesoară de dans modern la Şcoala Populară de Arte şi Meserii Slatina, cea care a strâns, în puţini ani, cu talentatele sale eleve foarte multe premii, are doar 30 de ani. Experienţa în sala de antrenament se întinde, în schimb, pe 11.
A început să predea la 19 ani, după ce a cochetat, la rândul ei, cu baletul şi dansul modern, dar şi cu actoria, chiar la şcoala la care astăzi predă. În paralel s-a apucat de „lucruri serioase“, cum ar spune cei mai aprigi critici. A absolvit Facultatea de Drept, însă ceva încă lipsea, aşa că şi-a definitivat studiile continuând cu Artele Spectacolului Muzical, la Academia „Gheorghe Dima“ din Cluj. „La dans contemporan am ajuns singură, studiind, văzând curentul, noua modă, ce se caută“, spune Mădălina, care în urmă cu patru ani a început să adauge în dansurile pregătite elemente de dans contemporan. Momentele fetelor antrenate de ea erau deja altfel, şi elevele îşi doreau mai mult, aşa că a continuat să se perfecţioneze, iar rezultatele s-au văzut. Îi intră în sală fete de la 3 ani, iar cele deja cu vechime au nenumărate concursuri câştigate, bătându-se cu elevele şcolilor particulare de dans.
„Părinţii le aduc la început să facă mişcare“
Performanţa în dansul contemporan începe, adesea, în joacă. „Părinţii nu cred că se gândesc niciodată atât de departe. La început le aduc pur şi simplu să facă mişcare. După care le văd pe scenă, văd cum evoluează, le intuiesc talentul şi vor pentru ele mai mult. Uneori e vorba, poate, şi de dorinţele neîmplinite ale părinţilor, dar din obligaţie nu se ajunge la performanţă, doar fetele pasionate reuşesc“, spune profesoara. La Şcoala Populară de Arte şi Meserii copilele vin de două ori pe săptămână. Pentru performanţă e puţin, aşa că orele suplimentare sunt absolut necesare. „Nu poţi să iei pauză, nu poţi să ratezi un antrenament, pentru că ce ai învăţat trebuie exersat, altfel se pierd abilităţile câştigate. Sunt fete care au o mobilitate înnăscută, altele graţie, sunt fete care prin exerciţiu le dobândesc pe amândouă, nu e o regulă. Antrenamentul, munca multă este însă reţeta. Niciodată nu dau verdicte la prima mână, pentru că poţi să te înşeli, pot să nu aibă o evoluţie ascendentă, chiar cele mai talentate“, dezvăluie Mădălina Dozescu.
De la antrenamentul în sala şcolii unde cursul costă doar 300 de lei pe an şi până la momentul emoţionant de pe podium e însă cale lungă. „Dansul contemporan nu e, într-adevăr, un sport ieftin. Costumele costă, deplasărie costă, taxele de concurs, părinţii suportă toate aceste cheltuieli şi nu le este uşor. Fără concursuri, însă, nu le-aş putea ţine trez interesul ani de zile, parcă nu-ţi dovedeşti ţie cât de bun eşti. Nu poţi să le scoţi doar pe scena centrului cultural din oraş“, spune profesoara.
Taxele de concurs deja se exprimă în euro, niciodată mai puţin de 30 euro pentru un singur moment, iar bursele care din când în când mai apar odată cu trofeele sau premiile câştigate niciodată nu acoperă integral costul unei participări. Aplauzele şi cuvintele de laudă sunt de fiecare dată însă o răsplată greu de evaluat pentru părinţi.
„Sunt concursuri la care ştiu că se vor bate între ele pentru primele locuri“
Deşi la început de an elevii care-i intră-n sală nu sunt deloc puţini, se cern în relativ scurt timp şi rămâne nucleul. Asta pentru că dansul, care destinde, e adevărat, însă privit doar, nu e deloc o disciplină uşoară. Pentru dansul contemporan apar şi elementele de dificultate, care aduc spectaculosul într-o execuţie, dar care au foarte multe ore de antrenament în spate. Băieţii rezistă cel mai puţin, de obicei rămân doar dacă au un coleg în acest demers şi nici aşa pentru foarte multă vreme, cu atât mai mult cu cât nu au ca perspectivă cursurile unui liceu de coregrafie. De aceeaşi problemă se lovesc şi fetele.
„Încă nu am avut timp să simt că munca mea ar rămâne fără finalitate, pentru că fetele care constant obţin premii au acum între 7 şi 12 ani şi, probabil, o parte vor merge la coregrafie. Vom vedea“, spune profesoara, cu regretul că nu doar în oraşul de provincie în care a făcut pionierat, dar nici în ţară interesul nu este atât de mare pentru dans, cum se întâmplă în afară. „Lucrurile nu se pot compara, în niciun caz, nici nivelul la care se lucrează, interesul... Cu toate astea, nu mi-am dorit să plec, într-un oraş mare sau în afară. În orăşelul ăsta mic al meu eu mă simt bine cu ceea ce fac, lucrurile s-au aranjat într-un fel anume, aici mă ţin atât de multe“, spune profesoara, care, recunoaşte, s-a gândit şi la propria sală de dans, însă nu acum, pentru că timpul nu i-ar permite. Între Şcoala de Arte şi colaborările pe care le are, antrenamentele nenumărate, activităţle conexe, deocamdată nu mai rămâne loc de altceva.
Programul nebun de zi cu zi nu-i afectează, însă, doar pe adulţi. Deseori îi surprinde şi pe elevi obosiţi, fără chef, fără vlagă, unii mânaţi de la spate şi vârâţi în atâtea săli de clasă şi de meditaţii. „Fac gimnastică, pian, dans modern, plus meditaţii, încă de la 7 ani. Uneori am făcut imprudenţa să le mai spun părinţilor că i-am văzut obosiţi, că nu s-au concentrat, dar mi-am dat seama că totul se răsfrânge asupra lor şi-am renunţat. Chiar şi acea şedinţă în care nu poate să tragă de el cum mi-aş dori eu e un câştig, învaţă ceva“, spune Mădălina. Din rândul fetelor pe care şi natura le-a înzestrat cu calităţi deosebite, dar şi munca le-a adus în elita naţională se detaşează Natalia Ivan, Maria Nistor, Sofhie Costea şi Maria Stănescu. Sunt fetele cu care Mădlina Dozescu pleacă la concurs uneori convinsă că se vor lupta, fiecare la categoriile lor de vâstă, între ele. Au reuşit să învingă elevele unor şcoli renumite, antrenate pe bani mulţi, iar aceste reuşite motivează, cu fiecare concurs mai mult, echipa elev-profesor.
Se încarcă comentariile...
