VIDEO Colţ de rai: Lotrişor, cascada artificială

VIDEO Colţ de rai: Lotrişor, cascada artificială

Doar zgomotul apei tulbură liniştea din preajma cascadei

Căderea de apă a fost realizată artificial în anii ’50, când s-a construit drumul forestier care străbate aria naturală protejată din Vâlcea. Pe marginea drumului străjuit de stânci curge pârâul Lotrişor. Susurul apei şi ciripitul păsărilor îi încântă pe turişti.

Ştiri pe aceeaşi temă

Cascada Lotrişor e ascunsă în masivul Narăţu din Munţii Căpăţânii. Singura cale de acces este un dum forestier care se deschide pe partea stângă a DN 7 înspre Sibiu, cam la 7 kilometri de Călimăneşti-Căciulata. La ieşirea din defileul Oltului rămân de parcurs cam doi kilometri pe drumul forestier care duce la bazinul hidrografic Lotrişor, în amonte de cascadă. Puteţi merge pe jos sau cu maşina, dar în acest caz plătiţi o taxă de 10 lei, percepută de Direcţia Silvică Vâlcea.

Citiţi şi

VIDEO Minuni turistice în România: Refugiul de la Urlătoarea

Stânci cu chipuri de om şi de animale

Cascada este artificială şi a fost realizată în anii '50, când s-a construit drumul forestier. Pentru că nu puteau să amenajeze calea de acces din cauza apei, muncitorii au captat cursul printr-un tunel de 300 de metri, săpat în munte. Apa cade de la o înălţime de aproximativ 30 de metri. În partea stângă a cascadei se află o potecă care urcă până la gura galeriei de unde ţâşneşte apa. Versantul este abrupt, iar turiştii care se încumetă să pornească în această aventură trebuie să fie atenţi şi să aibă încălţăminte adecvată. Altitudinea maximă în zona cascadei este de 1.509 metri.

În zonă, în aval de cascadă, sunt alte patru trasee de căţărare pe versanţi, dar şi o potecă foarte veche pe care se poate ajunge până în staţiunea Băile Olăneşti. Traseul montan poate fi parcurs în şapte-opt ore, dar e foarte plăcut, mai ales că zona găzduieşte specii preţioase de floră şi faună. Stâncile cu chipuri, denumite „Ciobănaşul", „Ciobanul", „Fata", „Baba Dochia" şi „Ursoaica", sunt atracţiile pasionaţilor de fotografie.  

Comorile haiducilor

În partea sudică a masivului Narăţu se află un bazin numit „Pucioasa", cu apă bogată în sulf, iar nu departe, „Lacul Doamnei" şi o zonă foarte frumoasă numită„Papucul Doamnei". Legende vechi susţin că între stâncile muntelui Narăţu stau ascunse comorile haiducilor şi ale dacilor.
Parcul Naţional Cozia are o suprafaţă de 17.100 de hectare şi se întinde pe teritoriul localităţilor Călimăneşti, Brezoi, Sălătrucel şi Perişani. Munţii de aici nu sunt foarte înalţi (altitudinea maximă a Vârfului Cozia este de 1.667 metri).

Parcul include zece trasee turistice care pornesc din punctele Turnu, Păuşa, Sălătrucel, Călimăneşti, Gura Lotrului şi Perişani. Primăvara şi vara pot fi admirate poieniţe cu flori şi grădini precum „Stănişoara" şi „Zânele", iar localităţile Racoviţa şi Perişani, din vecinătate, încă mai păstrează tradiţia şi costumul popular.

Turiştii pot fi cazaţi la cabana Cozia, aflată în administrarea Parcului, unde preţul unei nopţi de cazare este de 150 lei de persoană, dar şi în staţiunea Călimăneşti-Căciulata, care poate fi folosită ca loc de pornire către punctele de atracţie ale Parcului, dar şi ca loc de odihnă după o zi de umblat pe traseele montane.

Vizite la mănăstiri


Vizitatorii se relaxează pe malul iazului de la Mănăstirea Turnu

LOCALIZARE. Cascada Lotrişor e situată între oraşele Călimăneşti şi Brezoi, la doi kilometri de Defileul Oltului. Din Râmnicu Vâlcea până la cascadă sunt 26 de kilometri, din Sibiu - 60 de kilometri, din Curtea de Argeş - 65 de kilometri, iar din Târgu-Jiu sunt 140 de kilometri. 

ACCES. Se poate ajunge cu maşina pe DN7 (E81) de la Râmnicu Vâlcea, cât şi din zona Olteniei. Tot pe DN7 se poate ajunge din Ardeal, prin Sibiu.

CAZARE. În zona staţiunii Călimăneşti-Căciulata şi în oraşul Brezoi sunt peste 100 de vile, cabane, moteluri şi hoteluri. O noapte de cazare cotă de la 70 de lei în sus, iar cu mic dejun inclus preţul porneşte de la 100 de lei şi se servesc şi produse tradiţionale. Prânzul costă, în medie, 40 de lei.

AGREMENT. În zonă poate fi practicat turismul monahal (vizitaţi mănăstirile Cozia, Turnu, Stănişoara, schiturile Ostrov  şi Cornet), dar şi agroturismul, în localităţile Racoviţa şi Perişani, unde pot fi descoperite obiceiurile şi tradiţiile păstrate din moşi strămoşi. Zona e ideală pentru alpinism, căţărări, drumeţii şi mountain bike.
INFORMAŢII. Mai multe amănunte despre traseele şi atracţiile turistice din Parcul Naţional Cozia găsiţi pe site-ul www.cozia.ro.

Grotele pustnicilor, atracţie turistică

Chiliile săpate în piatră se află la doi kilometri de Mănăstirea Cozia

Aşezată pe malul stâng al Oltului, mănăstirea vâlceană Turnu se află la doar doi kilometri de Mănăstirea Cozia şi la opt kilometri de cascada Lotrişor. Deşi nu este la fel de cunoscută ca surata ei de pe celălalt mal, Mănăstirea Turnu primeşte vizitatori. Aceştia sunt atraşi de grotele săpate în stâncă dură de pustnicii Daniil şi Misail în urmă cu aproape 500 de ani, mărturii ale rădăcinilor pe care creştinismul le are în zonă. Istoria locaşului începe prin secolele XV-XVI, când mai mulţi călugări de la Mănăstirea Cozia s-au retras aici, trăind în sărăcie deplină. Şi-au săpat chilii în stâncă, iar pe la jumătatea secolului al XVI-lea, adunându-se mai mulţi pustnici, Misail a ridicat biserica aflată şi acum la intrarea în complexul monahal.

Corpul principal al mănăstirii, construit la începutul secolului al XX-lea, se deosebeşte de toate aşezămintele monahale din Oltenia prin faptul că este singura biserică cu etaj din această regiune. Ridicată după planurile unui renumit arhitect polonez, clădirea adăposteşte biserica cu hramul Schimbarea la Faţă. Acelaşi arhitect a executat şi pictura modernistă. Tot aici se găseşte însă şi vechiul lăcaş, cu hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, ridicat pe locul vechiului schit Turnu şi datând din secolul al XVI-lea.

Deşi se află la poalele masivului Cozia, într-o zonă deosebită, lăcaşul de cult nu a avut parte de o istorie liniştită. Potrivit monografiilor, Mănăstirea Turnu a fost afectată de un incendiu în 1932, pictura interioară fiind refăcută de pictorul Belizarie în 1936. În 1961 a fost desfiinţată, abia în 1975 revenind la statutul de schit în subordinea Mănăstirii Cozia, iar în 1988 a primit rangul de mănăstire.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările