Ce plante se foloseau pe vremuri pentru vopsirea materialelor, ce culori se obţineau şi ce procedee încă mai pot fi folosite

De mii de ani omul încearcă să copieze bogăţia şi frumuseţea culorilor din natură, unii ca să le transpună pe pânză, alţii pe sticlă, lemn, zid, pe haine şi chiar pe corp. Încet, dar sigur, vopselele chimice le-au înlocuit pe cele naturale, deşi în mare parte ele s-au dovedit nocive pentru sănătate. În plus, când le folosiţi pentru revopsirea hainelor, spre exemplu, este posibil ca acestea să se ducă la prima sau după câteva spălări.

Resturile de alimente în loc să fie aruncate ar putea fi folosite pentru obţinerea unor culori naturale: foile de ceapă, frunzele de ţelină, coaja şi seminţele de avocado sunt excelenţi coloranţi naturali.

Iată doar câteva plante pe care le puteţi utiliza şi culorile pe care le veţi obţine din fiecare.

Foile de ceapă ne pot ajuta să obţinem nuanţe de galben sau portocaliu. Galbenul se mai poate obţine şi folosind frunze de dafin, gălbenele, petale de floarea-soarelui, sunătoare, flori de păpădie, rădăcini de liliac sau de mahon. Eucaliptul, toate părţile, frunzele şi coaja, poate fi utilizat pentru a obţine nuanţe de bronz, roşu, galben, verde, portocaliu şi ciocolată maro. Portocaliul se poate obţine şi cu ajutorul morcovilor. 

Roşu, roz sau maro sunt culori care pot fi obţinute din trandafiri - roşii sau roz, lavanda vă poate ajuta să obţineţi culoarea roz, ca şi fructele de pădure, coaja şi seminteţe de avocado.Cu varza roşie  se poate obţine albastru sau violet, din florile de zambilă – albastru, la fel se pot folosi căpşunile, afinele sau strugurii mov. 

Sfecla se poate folosi pentru obţinerea unei nuanţe de roşu închis, ca şi rodia sau florile de culoare roşiatică. Din frunzele roşii, în general, se poate obţine culoarea maro – roşcat. Revenind la roşu, o nuanţă spre violet se poate obţine cu ajutorul boabelor de sumac roşu, a frunzelor de busuioc, sau a fructelor de pădure.

Culoarea maro se poate obţine şi cu ajutorului rădăcinilor de păpădie, scoarţei de stejar, cojilor de nucă, a ceaiului, cafelei sau ghindelor. Pentru culoarea gri-negru se pot folosi murele sau rădăcina de iris

Pentru o nuanţă de verde se pot folosi: anghinarea, spanacul, frunzele de mentă, iarba, urzica, ori frunzele de piersic. 

Indiferent de care parte din plantă o folosiţi, aceasta se mărunţeşte şi se pune la fiert. În general apa se pune în cantitate dublă faţă de cantitatea de plantă folosită. Se fierbe totul timp de aproximativ o oră, se stinge focul şi se pune materialul în vas pentru vopsire.

Specialiştii vă recomandă să înmuiaţi ţesătura într-un fixativ color înainte de procesul de colorare. Pentru ţesăturile vopsite cu fructe de pădure  se foloseşte sarea pentru fixarea culorii: 1/2 cană de sare la 8 căni de apă. Se pune ţesătura la fiert o oră.

Dacă utilizaţi plante pentru vopsirea ţesăturii, este recomandat oţetul pentru fixarea culorii: o parte oţet la patru părţi apă şi se fierbe materialul în acest amestec tot o oră. După care se clăteşte cu apă rece.

Toate ţesăturile vopsite trebuie spălate în apă rece, separat.

Procedeele folosite, cum aminteam anterior, sunt foarte simple pentru a vopsi sau revopsi ţesătura. Iată câteva exemple

Galben cu ajutorul cepei sau şteviei

Galbenul se poate obţine şi din rădăcină de ştevie, foi de ceapă şi calaican. Rădăcina de ştevie cu sare vă ajută să vă vopsiţi hainele prin fierbere. La fel şi foile de ceapă dacă adăugaţi borş. În schimb, la calaican – sulfatul de fier, care este un produs industrial, trebuie ca bulgărele care este de culoare verde să fie înmuiat în apă. După ce se colorează apa, se pun firele pentru vopsit. Cu acest produs se vopsea înainte bumbacul. Era pus în apă să fiarbă, apoi se amesteca şi se folosea acelaşi procedeu ca cele de dinainte.

Portocaliu tot cu ceapă sau cenuşar

Portocaliul se poate obţine şi din foi de ceapă, prin procedeul fierberii. Pentru a se obţine o culoare mai intensă este nevoie de cât mai multe foi de ceapă. Însă, dacă doriţi o nuanţă mai închisă de portocaliu specialiştii vă recomandă frunza şi coaja de cenuşar, împreună cu borş sau oţet. Două din produse se pun la fiert şi apoi materialul poate fi introdus în zeama scursă şi strecurată.

Roşu obţinut din petale de trandafir, coji de stejar sau fructe

Cu plantele care cresc în ţara noastră se pot obţine mai degrabă nuanţe de roşcat, închis sau deschis. 

Pentru roşcat închis aveţi nevoie de coji de stejar şi borş, pe care să le fierbeţi împreună. Pentru nuanţa mai deschisă, se pot folosi florile de tei şi borş. Cu cât este mai mare cantitatea de flori de tei cu atât de obţine o nuanţă mai clară de roşcat.

Gri din coajă de oţetar

Pentru a obţine culoarea gri aveţi nevoie de coajă de oţetar, fără mordant - fixant. Se vopseşte prin fierberea cojilor.

Negru din coji de nucă

Negru este una din culori (non-culori) pentru obţinerea căruia există mai multe metode. Una dintre acestea foloseşte coaja verde de nucă şi calaicanul. Acestea se pun împreună la fierbere, iar în soluţia obţinută se adaugă materialele.

O altă reţetă foloseşte coaja de frasin sau mojdrean, prin procedeul numit „în cuib”, fiindcă la fiert se pune un strat tocat de coji, dar şi bucăţi de fier. După fierbere, în alt vas, se pune ţesătura între două straturi de coji fierte, iar bucăţile de fier se aşează deasupra cu rol de întăritor. Preparatul se ţine la macerat timp de 3 – 4 zile şi continuă încă 2 – 3 dacă nu iese nuanţa dorită sau se repetă procedeul.

O a treia reţetă foloseşte rădăcina de scumpie care se pune la fiert. Apoi peste zeamă se adaugă şi calaicanul (sulfatul de fier) pisat şi după ce se amestecă se pune ţesătura. 

Maro cu flori de tei

Nuanţele de maro pot fi obţinute şi cu ajutorul cojilor de nucă, a florilor de tei, dar şi a unui colorant industrial numit trotil. Prin procedeul „în cuib”, amintit la culoarea negru, se pot folosi cojile de nucă şi cojile de mojdren, la care se adaugă fier. Florile de tei şi borşul prin fierbere determină obţinerea unui cafeniu deschis.

Boiaua cumpărată din comerţ se înmoaie în apă şi apoi se pune la foc. Ţesătura se pune şi ea în amestec şi până dă în fiert se amestecă încontinuu.