INTERVIU Constantin Cotimanis: „Mi-aş dori, la un moment dat, să-l interpretez pe Nuţu Cămătaru“
0
Constantin Cotimanis, unul dintre cei mai apreciaţi actori români, a vorbit într-un interviu acordat pentru „Adevărul“, despre cum şi-a adaptat viaţa artistică pe perioada pandemiei, despre experienţa de a conduce un teatru din provincie, precum şi despre personajul negativ real pe care şi-ar dori să îl interpreteze.
De aproape trei luni, Constantin Cotimanis este director al Teatrului „Al. Davila“ din Piteşti, instituţie cu care colaborează din toamna lui 2017.
Cunoscut pentru rolurile interpretate în firme de succes precum Hotel de Lux, Asfalt Tango sau Amen (regizat de marele Costa Gavras) şi Între Chin şi Amin, Constantin Cotimanis are la activ şi numeroase roluri memorabile în piese de teatru clasice, precum: Petruchio din „Îmblânzirea scorpiei” de Shakespeare, Bătrânul din „Matca” de Marin Sorescu, Comisarul din „Transfer de personalitate” de Dumitru Solomon, Doctorul Finache din „Puricele” de Feydeau, Harpagon din „Avarul” de Molière, Nae Ipingescu din „O noapte furtunoasă” de I.L. Caragiale sau Primarul din „Castelul”, după Franz Kafka
Absolvent al Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică în 1986, la clasa profesorului Mihai Mălaimare, Constantin Cotimanis face un rol de excepţie şi în serialul Vlad de la Pro TV, unde îl interpretează pe Cezar „Inginerul”.
De câteva luni sunteţi directorul teatrului Alexandru Davilla din Pitesti. Cum aţi caracteriza această nouă experienţă din cariera dumneavoastră?
Este o provocare pe care o accept cu mult entuziasm. Nu este deloc simplu si înseamnă o mare responsabilitate. Tratez această etapă precum un mare rol iar dacă va fi unul negativ sau pozitiv rămâne să judecaţi dumneavoastră, publicul, în timp. Dar am un mare avantaj: iubesc oamenii.
Cum v-aţi adaptat viaţa artistică pe perioada pandemiei?
Pandemia a fost un moment greu pentru orice artist din lume. Noi ne facem arta pentru a fi împărtăşită oamenilor. Fără această legătură suntem bineînţeles nefericiţi iar viaţa artistică aproape că nu mai există. Dar bineînţeles că a trebuit să ne adaptăm. Mai întâi singura modalitate a fost online-ul. Acum ni s-a dat libertatea spaţiilor deschise si vom vedem cum evoluează această nouă etapă. Suntem norocoşi să putem performa în Grădina de Vară din Piteşti. Întreaga echipă a teatrului încearcă acum să găsească soluţii optime ca spectatorii să se poată bucura în continuare de teatru în condiţii de maximă siguranţă.
„Un public talentat, chiar genial, este cel care se prezintă la întâlnire”
Poate fi revigorat teatrul românesc de provincie?
Bineînţeles. Trupele teatrelor din provincie sunt extraordinare. Există o anumită deschidere şi disponibilitate a artiştilor care ar putea veni cu un răspuns pe măsura provocărilor contemporane. Lipsa de viziune a managerilor, dar si faptul că niciunul din aceste teatre nu prezintă o viziune artistică pe termen mediu sau lung, dăunează. Teatrele de provincie riscă să piardă pariul cu publicul lor si să rămână blocate în timp. Poate că nu trebuie lăsată să treacă întâmplător această “criză”. Ea ar trebui să ne pună mari semne de întrebare, ar trebui să reevaluăm rolul teatrului în interiorul fiecărei comunităţi. Să nu uităm că teatrul este un serviciu public, la fel ca şi 112, aşadar trebuie să răspundă nevoilor acelei comunităţi. Faptul că această pandemie ne obligă să ne întoarcem printre oameni, să găsim noi modalităţi de a ne reconecta cu publicul nostru, ne dovedeşte, fie că ne place sau nu, distanţa care s-a creat între timp, între noi. Este un moment crucial de reevaluare a misiunii pe care teatrul o are în comunitate. Distanţa dintre noi este mare, dar actorul are o armă care apropie, gândul.
La Teatrul “Alexandru Davila” ne propunem să ne reîmprietenim cu publicul nostru si nu îl ultimul rând, noi cu noi înşine. Urmează o serie de proiecte în aer liber, dintre cele mai diverse, care vor ocupa pur si simplu Piteştiul. Până la intrarea în sală, vrem să ne recâştigăm publicul de toate vârstele.
Octavian Costescu spunea ca “tu poţi fi oricât de talentat pe scenă, dacă publicul nu e talentat in seara aia, nu ai făcut nimic”. Cât de talentat e publicul din România?
Cred că este o capcană să dai vina pe public. Publicul, odată ce a plătit bilet si s-a deplasat la locul reprezentaţiei, şi-a făcut treaba. Nu putem să măsurăm talentul publicului. Un public talentat, chiar genial, este cel care se prezintă la întâlnire. Este de datoria noastră, a celor care suntem pe scenă, dar şi în spatele ei, să ne dăm măsura talentului nostru, indiferent de problemele pe care le întâmpinăm. Lumea vine la teatru pentru poveste. Este datoria noastră să-l vrăjim, să-l facem să între în povestea propusă. Sunt poveşti mai reuşite si povesti mai puţin reuşite. Publicul este mereu talentat, are acel talent special, aparte, de a valida povestea pe care noi, histrionii, o interpretăm.
„A fost pură întâmplare alegerea actoriei în cazul meu”
Cât a fost nebunie si cât a fost destin in alegerea actoriei in cazul dumneavoastră?
A fost o pură întâmplare. Eu eram tehnician arhitect la “Proiect Bucuresti” si a venit un prieten care a spus “S-a făcut o brigadă artistică în cadrul proiectului”. Un moment extraordinar să fugim de muncă. Si aşa a început totul.
Aţi contabilizat de câte ori v-aţi împrumutat vocea pentru reclame?
Tu vrei să mă faci prieten cu infinitul? Nu o să-ţi reuşească.
Care este reclama preferată pentru care aţi facut voce până acum?
Fiecare moment în parte este o “reclamă preferată”. Altfel nu le-aş face.
Cât e comedie si cât e dramă în Romania contemporană?
Atâta câtă luciditate are fiecare dintre noi în parte.
Aţi interpretat multe personaje negative in teatru si filme. Care este personajul negativ real pe care v-aţi dori sa îl interpretati la un moment dat?
Nuţu Cămătaru. Nu e un personaj negativ neapărat. Glumesc? (râde) Dacă află Nuţu, m-am aranjat de o carieră în plus.
Se încarcă comentariile...
