Floarea de Colţ, monument al naturii din vremea monarhiei. Regimul comunist n-a fost de acord cu vechiul ei nume | FOTO

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Floarea de colţ este simbol naţional în mai multe ţări FOTO Timponline.ro
Floarea de colţ este simbol naţional în mai multe ţări FOTO Timponline.ro

Floarea Reginei a primit statutul de monument al naturii în perioada interbelică, dar regimul comunist i-au schimbat denumirea în Floarea de colţ

Albumeală, Albumiţa, Edelvais, Flocoşiţă, Steluţă, Floarea Doamnei, Siminic, Tudeliţă, Floarea Bucegilor, Crucea Voinicului sau, simplu, Floarea. Acestea sunt denumirile pe care le poartă în diverse regiuni ale României o floare, care este mai aparte în comparaţie cu altele. 

De ce? Datorită frumuseţii sale şi a aspectului delicat. Creşte pe pajiştile alpine şi a rămas în mentalul colectiv ca fiind Floarea de Colţ. Numai că, în ultima vreme începe

începe să-şi recapete vechiul nume, cel de Floarea Reginei, aşa cum era cunoscută prin jurul anilor 1900. 

Fusese numită aşa în cinstea Reginei Elisabeta a României, căruia îi era extrem de dragă. Cu acest lucru n-au putut fi de acord comuniştii, pentru că tot ce ţinea de  regalitate şi monarhie trebuia uitat. Dincolo de acest aspect, pentru protejare, tocmai autorităţile interbelice au luat măsuri.

Profesorul Gheorghe Radu, fost director al Arhivelor Statului

Neamţ după anul 1990, a descoperit documente despre acest lucru, publicând informaţii inedite cuprinse în fondurile arhivistice, despre unele rarităţi ale naturii din această zonă. 

„Minunată aşezare care este ţinutul Neamţ - pe coastele munţilor al căror stăpân şi domn îi Ceahlăul şi pe văile apelor ce vin cristaline de se aruncă în valurile Bistriţei cea limpede şi repede - a fost, desigur,

recunoscută în bogăţie şi în frumuseţe, încă din cele mai vechi timpuri, fiind căutată, râvnită şi apărată de cei mai îndepărtaţi strămoşi ai acestor binecuvântate locuri“. 

În caz de recidivă, închisoare de la 2 luni la 2 ani 

Aşa descria ţinutul Neamţului profesorul de română şi filozofie la Liceul „Petru Rareş“ din Piatra Neamţ, Constantin Turcu, în lucrarea „Preocupări de cultură regională“, Piatra Neamţ, 1939. Revenind la cele scrise de fostul director Radu, el arată că din documentele fondului „Prefectura judeţului Neamţ“, dosarul nr. 210/1939, fila 1, reiese când a fost declarată Floarea Reginei monument al naturii, precum şi măsurile de protecţie pentru conservare. 

Astfel, prin adresa nr. 25 din 6 martie 1939, către prefectul de Neamţ, „Comisiunea Monumentelor Regională Moldova“ Iaşi aducea la cunoştinţa acestuia că prin „Jurnalul Consiliului de Miniştri nr. 148 din 1931, Floarea Reginei a fost declarată Monument al Naturii şi ruperea ei este interzisă pe tot

cuprinsul ţării“. Legiuitorul prevedea şi pedepse destul de aspre pentru eventualii răuvoitori, stipulându-se că „acel ce va fi prins că a rupt această, se pedepseşte cu amendă de la 500 la 10.000 de lei, iar în caz de recidivă cu închisoare de la 2 luni la 2 ani, conform Art. II din Legea pentru Protecţia Monumentelor Naturii, publicată în Monitorul Oficial Nr. 148 din 7 iulie 1930“. 

   

flcolt

Regimul comunist a decis schimbarea numelui florii FOTO Monitorul de Făgăraş

În amintita adresă se mai menţiona: „Deoarece mulţi turişti şi ciobani rup această floare de pe munţii judeţului dumneavoastră, vă rugăm să binevoiţi a da ordine autorităţilor comunale, ca oricine va fi prins că a rupt această floare să fie identificat încheindu-se un proces-verbal de cele constatate“. Aceste autorităţi, reprezentate de pretorii plăşilor şi comandantul Legiunei de jandarmi, cum ordona

prefectul acestora, prin adresa numărul 3.284 din 9 martie 1939, spre ştiinţă a se conforma, erau obligate „să facă toate formele legale pentru darea inculpatului la Judecătoria de Ocol în raza căreia a fost prins, urmând ca o copie de pe procesul-verbal să fie trimisă amintitei comisii, cu sediul la Laboratorul de Botanică, Universitatea Iaşi“. 

„Vis de-argint şi de petale/ Cuibul tău e sus pe creste“ 

Aşadar, în România, Florea Reginei era declarată monument al naturii acum 90 de ani, dar „istoria“ ei este mult mai veche. Prima relatare în scris a numelui edelweiss, care în limba germană înseamnă „alb nobil“, dat acestei  minunăţii ce-şi are arealul pe crestele montane, a apărut într-un studiu din 1785, realizat de naturalistul austriac Karl von Moll. 

Se mai vehiculează că altitudinea cea mai mare unde a fost descoperită este la circa 3.100 de metri, undeva deasupra staţiunii eleveţiene Zermatt. Floarea a constituit şi subiectul unui cunoscut roman, „Edelweiss“, scris de germanul Berthold Auerbach, în 1861. A fost „temă“ a folclorului alpin, în cântece populare, de numele său fiind legate legende cu eroi ce o căutau, pentru a o dărui femeii iubite. În alte

ţări decât România, caracteristicile şi aspectul Florii de colt au determinat alegerea altor nume: Floarea de Lână, Piciorul Mic de Leu, Steaua de Gheaţă, Steaua de Argint, Floarea Veşnică a Alpilor.

   

flcolt4

 Floarea a fost imortalizată şi pe un timbru FOTO Romfilatelia

Ştiinţific, are denumirea de „Leontopodium Alpinum“, ceea ce înseamnă Piciorul Leului. Se mai spune că ar fi fost descoperită în 1785, dar nu sunt certitudini în acest sens. Poate cel mai frumos cântec despre Floarea de colţ este cel interpretat de Ducu Bertzi, versurile fiind scrise de Viorel Popescu, fost director al Radio România: 

„Vis de-argint şi de petale/ Cuibul tău e sus pe creste/ Raza ta-mi coboară-n cale/ Mai frumos ca-ntr-o poveste. (Refren: Tu floare de colţ/ Minune sub bolţi/ Fragedă stea Iubita mea); Floare ninsă-n vârf de stâncă/ Mai presus de nori şi stele/ Cine oare să te-ajungă?/ Numai dorurile mele; Floare de lumină vie/ Zâmbet cald de dimineaţă/ Te aştept de-o veşnicie/ Te-ntâlnesc o dată-n viaţă“. 

Alte flori ocrotite în masivul Ceahlău 

Floarea de colţ este celebră în lume, inflorescenţa sa cu frunze păroase, care iau forma unei steluţe fiind fiind inserată pe avioanele Swiss Airlines. Este simbol naţional în Austria (apărând pe o monedă), Bulgaria, România, Slovenia şi Elveţia. Este şi pe insigna trupelelor alpine austriece, germane şi române. În tradiţia populară românească este un simbol al dragostei şi se spune că barbaţii îşi demonstrau sentimentele, culegând-o din munţi şi oferind-o iubitelor. 

   

flcolt5

Papucul Doamnei este altă floare ocrotită în Ceahlău FOTO Inpact.ro

Într-o amplă lucrare, „Monografie, Munţii Ceahlău“, edidată în anul 1992, autorul, Mihai George Albota,

scrie despre alte flori declarate monumente ale naturii, pe lângă Floarea Reginei, ocrotite în masivul ce străjuie ţinutul Neamţului. Este vorba despre Bulbucii de Munte, Ghinţura Galbenă, Papucul 

Doamnei şi Sângele voinicului. 

Papucul Doamnei, Cypripedium Calceolus, este cea mai frumoasă orhidee ce creşte în ţara noastră, o plantă perenă, cu rizom târâtor acoperit cu solzi, dincare pornesc rădăcini şi o tulpină cilindrică cu înălţimea de 20-50 cm. Cele 4-5 frunze late şi eliptice, cu nervuri proeminente, sunt aşezate altern pe tulpină, lar florile sunt solitare, sau mai rar câte două, frumos colorate în galben, papucul propriu-zis, şi purpuriu. Partea inferioară a florii seamănă cu un balon umflat, galben ca lămâia. 

Datorită frumuseţii şi formei sale interesante a fost culeasă intensiv şi comercializată, fiind necesare măsuri pentru protejare. Infloreşte în perioada mai-iulie în păduri de fag şi mesteacăn precum şi în poieni şi tufişuri din zona montană pe soluri cu substrat calcaros. Mai poate fi întâlnită în Munţii Ceahlău pe Valea Izvorul Muntelui în zona Curmăturii Lutul Roşu, pe văile Neagra, Bistra Mare şi Bistra Mică, pe malurile pârâului Martin şi pe Piciorul Humăriei. 

Ghinţura galbenă înfloreşte la 10 -20 de ani 

Bulbucul de munte, Trollius europaeus, are tulpina verticală de circa 30 de centimetri înălţime, frunzele divizate în trei-cinci părţi şi de culoare verde închis, o singură floare, de culoare galben-auriu, cu numeroase petale, aşezată în vîrful tulpinii. Floarea are aspect de trandafir bătut, ce lasă impresia că este mereu îmbobocit. Înflorirea are loc în, perioada mai-iulie. Planta vegetează pe pajişti şi poieni mai umede, pe brâne umede şi chiar în păduri, în Ceahlău întâlnindu-se în special pe pajişti. 

Fiind otrăvitoare, animalele o ocolesc, dar a fost şi ea culeasă, fiind în pericol de dispariţie. Ghinţura galbenă, Gentana lutea, este şi ea perenă, are tulpină tubulară neramificată, înaltă de aproxmativ 40-150 de centimetri. Crescând foarte încet, durata de existenţă fiind de aproximativ 60 ani, înflorirea plantei are loc la 10-20 ani. Florile sunt mari, de doi-trei centimetri, de culoare galben viu şi sunt dispuse în buchete, ca nişte coşuleţe, la perechile de frunze din partea superioară a tulpinii. Înfloreşte în perioada iunie-august. 

flcolt3

Şi alte flori monument al naturii pot fi văzute în masivul Ceahlău FOTO Cabana Dochia

Fructul este constituit dintr-o capsulă conică ce conţine seminţe de culoare brună. Era căutată datorită unor proprietăţi farmaceutice ale rizomilor şi apreciată la prepararea unor băuturi alcoolice. În Ceahlău se găseşte rar, pe pajiştile alpine. Sângele voinicului, Nigritella rubra şi Nigritella nigra, ajunge la aproximativ 10 - 25 de centimetri, în vârful tulpinii find florile, mici şi foarte frumoase, într-un ghem oval

cilindric de culoare roşu trandafiriu sau roşu închis. 

Cu cât creşte la înălţimi mai mari, culoarea inflorescenţei este mai intensă. Florile apar în perioada iunie-august şi răspândesc un miros foarte puternic şi plăcut, de vanilie. Planta vegetează în locuri ierboase, pe pajişti şi brîne foarte însorite, în Ceahlău mai putând fi văzută în zona Turnul lui Budu şi Piatra Sură. 

Vă mai recomandăm să citiţi: 

Destăinuirile unei femei veteran de război, de 100 de ani martoră a istoriei. „Am simţit multe. Şi război, şi boală, şi foamete. Am prins toate epocile“ FOTO

Firmă unicat din România: produce „bijuterii” tehnologice pentru domenii strategice. Investiţii de milioane de euro

Piatra Neamţ



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite