Tobarul Sebastian Stratulat, de la Hathor, pregăteşte primul său album

Cel mai tânăr membru al trupei Hathor este îndrăgostit de tobe încă din copilărie pe când colegii de şcoală şi prietenii, încântaţi de talentul lui îl rugau să improvizeze diferite ritmuri.

A ajuns să cânte în trupa de rock Hathor în urmă cu aproximativ doi ani, prin intermediul unor prieteni care l-au recomandat, deşi avea 20 de ani şi de atunci este nedespărţit de formaţie şi de muzica acesteia.

„Sunt în trupă din toamna anului 2008. Îi cunoşteam pe băieţi, dar nu chiar bine. M-a recomandat unul dintre foştii lor tobari. El urma să plece şi am fost propus eu. Am venit, am dat o probă, le-a plăcut băieţilor cum am cântat şi am rămas cu ei. Formaţia este înfiinţată din anul 1996. Este destul de veche", spune Sebastian Stratulat.

A pornit din garaje

Primele sale contacte cu muzica au fost cu mult înainte de a intra în trupa Hathor, când încă îşi mai exersa talentul, aşa ca distracţie, împreuna cu alţi prieteni. Cântau pe unde apucau, chiar şi prin garaje, dar pasiunea pentru muzică era prea mare ca să le pese unde şi în faţa cui cântă.

„Am mai cântat înainte cu nişte pritenii. Nici măcar nu aveam nume, cântam din plăcere, aşa ca o simplă distracţie. Cântam prin garaje. Ne pierdeam pur şi simplu timpul. Asta e prima formaţie serioasă din care fac parte", îşi aminteşte Sebastian Stratulat.

Pasiunea pentru tobe o are de când era copil şi a învăţat singur să cânte la acest instrument, atât cât putea. Povesteşte amuzat că a rupt canapelele părinţilor prin casă, pentru că bătea în ele cu tot ce-i cădea în mână.

„La tobe cânt de aproximativ patru ani. Am învăţat să cânt singur. Mi-a plăcut de mic instrumentul acesta. Până la 14 ani am rupt canapele din casă, cu toate beţele pe care le prindeam pe mână. Au zis părinţii mei că nu se mai poate şi mi-au cumpărat tobe", mai spune Sebastian.

În ceea ce priveşte cântatul la tobe, tânărul spune că este destul de greu şi necesită foarte mult efort fizic, dar atunci când îţi place acest lucru, nu mai contează nimic. Pe lângă tobe, Sebastian apreciază şi trompeta, un alt instrument complicat, din puctul său de vedere.

„Este destul de greu să cânţi la tobe. Este solicitant fizic în primul rând. După trei ore de cântat simţi că nu mai poţi. Este greu şi pentru că faci alte chestii cu fiecare mână şi picior în parte. Asta face complicat acest instrument. Este complex. Acum mi se pare ceva normal. De când eram mic îmi place trompeta foarte mult deşi este un instrument la care se cântă foarte greu", adaugă Sebe, aşa cum îi spun prieteni.

Cât despre primul concert la care a urcat pe scenă, Sebastian îşi aminteşte că emoţiile l-au copleşit, dar odată ce s-a aşezat la tobe a uitat de toate ritmul venea de la sine.

MINIINTERVIU
Ce truperomâneşti îţi plac?
Fiind instrumentist, îmi plac foarte multe formaţii şi cântăreţi. Dacă mă face să mişc degete sau să bat din picior, înseamnă că îmi place acea melodie. Nu cred că aş vrea să am o colaborare de la noi din ţară. Asta spune foarte mult. Lipseşte ceva din muzica de la noi. Trupele sunt bazate pe anumite chestii vechi, nu se acceptă schimbările. Dacă vine cineva cu o idee nouă nu este acceptată.

Cât de greu este să cânţi în România?
Este foarte greu să cânţi în Romnia. Nu există bani, susţinere. Totul trebuie să faci tu. Tu vii cu sculele, tu achiţi transportul. Nu pot să spun că am vreun câştig material din urma cântatului. O facem din pasiune, pentru distracţie. Nu apreciează foartă multe lume ceea ce facem noi. Nu există posturi de radio să promoveze acest tip de muzică. Acesta este cel mai frumos lucru, să plecăm în alte oraşe, mulţi prietenii.

Ce-i place/Ce nu-i place
Îmi place să ascult toată ziua muzică. Un om fără pasiunea pentru muzică nu are nimic. Este un om gol. Îmi place să petrec timpul cu pritenii mei. Îmi plac petrecerile. În general îmi plac aproape toate lucrurile specifice vârstei mele. Îmi place şi sportul, dar acum îl practic mai rar. Când am timp mă uit la fotbal, la televizor.

Nu-mi place starea în care ne aflăm acum, atât ca ţară, cât şi ca popor. Nu-mi place politica, manipularea. Nu-mi place mârlănia. E foarte multă mârlănie la noi. Nu-mi place faptul că nu sunt recunoscute valorile. Nu-mi place corupţia. În rest, nu-mi place cam tot ceea ce nu am trecut la categoria „ce-mi place".

Profil
Născut: 11 august 1988, Galaţi
Studii: Student la Facultatea de Telecomunicaţii, anul III
Familie: Singur la părinţi