Misterul extratereştrilor de la Cerţeşti. Întâlnirea de gradul III care a provocat anchete oficiale şi bancuri locale

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Plutonierul Mancu şi paznicul Rusu, în august 1996, la filmările TVR. SURSA FOTO: captură TVR
Plutonierul Mancu şi paznicul Rusu, în august 1996, la filmările TVR. SURSA FOTO: captură TVR

În urmă cu 20 de ani, în localitatea Cerţeşti a avut loc o întâmplare stranie, care a a provocat o dezbatere ştiinţifică aprinsă, dar a iscat şi numeroase ironii şi bancuri. În noaptea de 8 spre 9 iunie 1996, un plutonier de poliţie şi un paznic s-au întâlnit – spun ei – cu o farfurie zburătoare şi cu câţiva extratereştri. Întâlnirea de gradul III n-a fost niciodată confirmată oficial, iar martorii „oculari” şi-au retras apoi declaraţiile.

Incidentul a adus, pentru câteva luni, micuţa localitate Cerţeşti în centrul atenţiei întregii lumi, însă, ulterior, ecourile întâlnirii de gradul III s-au stins încet-încet, iar certitudinea faptului că acolo au aterizat extratereştrii a lăsat loc neîncrederii.

Acum, la două decenii de la evenimente, doar o comunitate mică de „ufologi” mai crede că la mijloc a fost o vizită extraterestră, iar opinia generală este că protagoniştii poveştii – plutonierul Adi Marian Mancu (33 ani) şi paznicul Marcel Rusu (41 ani) – au inventat cea mai mare parte a poveştii.

În acelaşi timp, de poveste s-a „lipit” nouă „legendă”, care încearcă să acrediteze ideea că în iunie 1996 în sudul Moldovei s-ar fi făcut o serie de experimente ştiinţifice care includeau şi testarea unor aparate de zbor ultrasecrete.

Totul a-nceput cu un rond de noapte şi „una mică”

Povestea începe în seara zilei de 8 iunie 1996, atunci când plutonierul de Poliţie Adi Marian Mancu a pornit rondul de noapte însoţit fiind de săteanul Marcel Rusu, care făcea „de gardă” în interes obştesc (între timp, forma respectivă de supraveghere publică, inspirată de miliţiile medievale, s-a „dizolvat”, lăsând loc jandarmilor şi agenţilor de pază profesionişti).

Puţin după miezul nopţii, după ce cei doi s-au cinstit cu ceva tărie, plutonierului i s-a făcut foame, aşa că l-a lăsat pe paznic în faţa „blocului specialiştilor” (un imobil cu etaj din centrul comunei), iar el s-a îndreptat locuinţă să mănânce ceva.

Fenomenul Cerţeşti - plutonierul în iulie 1996

Plutonierul Mancu în iulie 1996. FOTO: Monitorul

Dar iată cum s-au derulat lucrurile, în relatarea alternativă a celor doi (declaraţiile sunt preluate din volumul „OZN - maxim interes”, scris de Calin N. Turcu).

Pentru cei care nu ştiu, precizăm că amintitul scriitor (n. 25 septembrie 1942, Ploieşti - d. 7 ianuarie 2006) a fost unul dintre cei mai importanţi cercetători români al fenomenului OZN, fondator al RUFOR (Romanian UFO Researchers).

Cercetător pasionat al paleoastronauticii, parapsihologiei, exobiologiei, ufologiei, a publicat nu mai puţin de 15 cărţi şi sute de articole despre obiectele zburătoare neidentificate. Din anul 1972 a făcut investigaţii pe întreg teritoriul României despre fenomenul OZN, deţinând în acest sens mai multe mii de declaraţii scrise de la martori oculari ai fenomenului amintit.

Primul contact: vâjâieli şi lumi colorate

Primul contact cu pretinsa farfurie zburătoare este relatat cumva asemănător în declaraţiile celor doi martori: un zgomot ca un vuiet şi lumini pâlpâitoare, de mai multe culori.

Plutonierul Mancu:  „În noaptea de 8-9 iulie 1996 în jurul orelor 0,30-01,00, venind din serviciul de control specific poliţiei, din intersecţia DJ. 251. B-D.C. Cărlomăneşti, am pornit cu paznicul comunal Rusu Maricel spre blocul cu 12 apartamente situat peste drum de postul de poliţie. La podul din faţa blocului, unde se află şi un cireş, ne-am despărţit, eu pentru a lua masa la locuinţa mea (din bloc), iar Rusu Maricel a rămas sub pom pentru a mă aştepta. Trecând în spatele blocului unde se află şi scările de acces, la jumătatea lui am simţit nişte curenţi de aer şi un zgomot necunoscut până atunci. M-am reîntors şi la primul colţ al blocului am chemat paznicul prin strigătul “Paza!” şi văzând că nu-mi răspunde, m-am apropiat de al doilea colţ al blocului, văzând între timp lumini intermitente de culoare roşu-verde, pe moment crezând că este maşina Serviciului Pază şi Ordine aflată în control”.

Fenomenul Cerţeşti - paznicul Rusu în august 1996

Paznicul Rusu (foto sus; sursa TVR): „În noaptea de 8 spre 9 iulie 1996, eram de pază în comuna Cerţeşti. Până la miezul nopţii fusesem deja în patrulă cu plutonierul Mancu Marian de la postul de poliţie Cerţeşti. În jurul orei 12,30 noaptea ne-am despărţit, dânsul urmând să meargă să mănânce, iar eu rămânând de pază în faţa postului de poliţie. La scurt timp am observat o lumină pâlpâitoare şi am auzit un vâjâit. Acestea au durat foarte puţin”.

Al doilea contact: „Dom’ şef, l-am văzut pe Satana!”

Din relatarea poliţistului rezultă că Marcel Rusu se pitise deja, de frică, într-un şanţ de pe marginea şoselei, ca-ntr-un fel de tranşee de apărare în faţa „Satanei”.

Marian Mancu: „Când am strigat la colţul al doilea al blocului din nou “Paza!”, din şanţul betonat, lângă podeţ, am văzut pe paznic cerându-mi ajutor :”Dom’ şef l-am văzut pe Satana!”. În stradă am observat un obiect de formă rotundă puţin bombat deasupra aşezat la o distanţă de circa 50 de centimetri deasupra asfaltului. În jurul obiectului era lumină intermitentă roşu-verde, în genul curcubeului, iar în partea dreaptă – din locul văzut de mine – am observat o fiinţă umană, înălţime în jur de 80-100 cm. Fiind cu spatele spre mine nu i-am văzut faţa, dar avea capul alungit spre spate fără păr, scheletic, mâini şi picioare subţiri, burtă din profil supradezvoltată, pielea ca un costum argintiu–solzos”.

Varianta paznicului nu diferă foarte mult de cea a poliţistului. OZN-ul este descris cam de dimensiunile unui autoturism, iar extratereştrii ca având un metru înălţime şi nişte corpuri scheletice.

Marcel Rusu: „În  faţa mea pe asfaltul şoselei, la o înălţime de o jumătate de metru a apărut un obiect de mărimea unei maşini Dacia, rotunjit în partea de deasupra. Era luminos în partea de jos, deasupra era întunecat. Imediat, am observat în preajma obiectului trei fiinţe care semănau cu nişte copii . Erau înalte de circa un metru , aveau urechi ascuţite, capul alungit spre spate şi un fel de păr pe figură”.

Surprinzător este că toată acestă bogăţie de detalii vine dintr-un contact descris de martori ca durând doar 4-5 secunde, ceea ce trezeşte întrebări legate de veridicitate. Nu de alta, dar psihologii consemnează, în literatura de specialitate, că acest răstimp nu prea este suficient, mai ales în situaţii de şoc, pentru a reţine atât de multe detalii.

„După circa 4-5 secunde , obiectul de mărimea unui autoturism, poate puţin mai mare în diametru, a decolat în viteză la început vertical , apoi orizontal, îndreptându-se în viteză spre satul Pochidia. Menţionez că în acest timp, păsările (găinile) aflate în curţile sătenilor au început să cotcodăcească iar câinii să latre“. Adi Marian Mancu Plutonier de Poliţie

Relatarea plutonierului este întărită, la fel de amănunţit, de cea a paznicului, care, în plus, declară că a folosit cele 4-5 secunde şi pentru a se arunca în şanţul de pe marginea drumului. Când o fi observat toate detaliile este greu de înţeles însă, în lipsa unor contraargumente, trebuie să îi dăm crezare.

Detaliile se înmulţesc după ce TVR ajunge la Cerţeşti

Contrar teoriei că odată cu trecerea timpului oamenii mai şi uită, în cazul „Fenomenului Cerţeşti” detaliile despre vizita extratereştrilor s-au înmulţit spectaculos, în următoarele luni, în relatările celor doi martori.

Astfel, pe 12 august 1996, o echipă a TVR 1 condusă de Mihai Bădescu (cunoscut publicului despre emisiunile despre ştiinţă, tehnică, SF şi, desigur, extratereştri) ajunge la Cerţeşti şi filmează (chiar sub cireşul peste ca „o vâjâit ca un aspirator bazaconia aceea”) o emisiune în care toată suflarea satului devine martor sau doar îşi dă cu presupusul.

Vizionând filmul, prima concluzie este că detaliile se înmulţesc considerabil faţă de primele declaraţii (scrise) consemnate mai înainte. Mai mult decât atât, mai apar trei martori oculari, respectiv trei tractorişti care spun că au văzut cum obiectul zburător strălucitor a traversat în viteză cerul dintre Cerţeşti către Pochidia, apoi a dispărut.

Absolut hilară este declaraţia paznicului, care, lămurit în sfârşit că nu s-a întâlnit cu Satana, se declară convins că dacă experienţa s-ar repeta, nu s-ar mai ascunde, ci s-ar duce să-i „ia de gât” pe extratereştri şi să-i aducă drept dovadă. „Vreau să mă iau cu el să văd cât e de puternic. Eu am doi metri, el are cât mă-sa-n cur are. N-are cum să mă deie!”, le-a declarat război extratereştrilor paznicul Rusu.

Iar cum camerele de filmat au atras mereu oamenii, în scenă intră şi Dumitru Cârje (FOTO jos; sursa TVR), din Cotoroaia, care-şi descrie şi el experienţa cu OZN-ul: „Zgomot, lătrat de câini şi o luminaţie puternică, galben-roş, în ogradă”.

Să nu credeţi, însă, că ţăranul nostru s-a făcut mic de frică şi s-a băgat sub pat. Nu! El a mers, calm, în ciuda „luminaţiei” ciudate, să vadă ce fac animalele din bătătură, după care a urmărit cu privirea fenomenul „pe ferestra, stând pe marginea patului”, până când lumina „s-o subţiat către apus, către Cerţeşti”.

Fenomenul Cerţeşti - pretins martor ocular

Ciudat este că relatarea lui Dumitru Cârje se referă la ora „1 şi ceva noaptea”, când se presupune că extratereştrii plecaseră de mult din Cerţeşti, nu se duceau acolo. Însă cine să mai ţină cont de astfel de amănunte neimportante când vorbim despre o aşa minune de întâmplare?

Un alta martor – Gheorghe Ghenghea din Cerţeşti – aduce în discuţie un alt aspect al problemei: în minutele în care se presupune că că alde ET au dat ochii cu paznicul şi poliţistul, televizorul s-a întrerupt brusc şi – zice dumnealui - a ratat o jumătate de melodie de la „Cerbul de Aur”. Mai contează oare că în 1996 Cerbul de Aur s-a ţinut între 9 şi 13 iulie şi nu în iunie, când au venit extratereştrii să-l vadă pe şeful de post?

În fine, filmul trebuie văzut (se găseşte lesne pe youtube), căci el conţine numeroase mărturii mai mult sau mai puţin credibile, dar şi opiniile (pe alocuri halucinante!) ale unor specialişti în OZN-uri şi tectonică. Una dintre cele mai bizare susţineri ar fi aceea că extratereştrii vroiau de fapt să studieze fenomenele din zona plăcii tectonice a Vrancei. Şi-atunci ce căutau în cireşul din Cerţeşti?

Pentru că, trebuie şi ştiţi, imediat după incident s-ar părea că aproximativ un sfert din coroana pomului era pârjolită, iar fanii scenariilor ET spun că asta se trage de la propulsoarele navei, în vreme de restul satului susţine că treaba s-a întâmplat a doua zi, pe o furtună, când cireşul a fost atins de trăznet. Vă vine sau nu să credeţi, cireşul încă mai există şi nu pare să fi suferit în vreun fel de pe urma vizitei extraterestre.

Ciresul din Certesti

Ce memorie, dom’le!

Cum spuneam, odată cu trecerea timpului detaliile despre vizitatorii cosmici de la Cerţeşti se înmulţesc, de ai zice că totul a durat ore întregi şi nu 4-5 secunde. Paznicul Rusu spune, bunăoară, că făpturile „se învârteau în jurul navei boscorodind şi bolborosind ca ploaia într-un burlan”.

Oare cam câte ture de navă să fi dat în cele patru secunde, astfel încât cei doi martori să observe, noaptea, pe fondul unor lumini pulsatorii în roşu, verde şi albastru, că „au înfăţişare de avorton”, mâini subţiri, înveliş solzos, ochi mari, urechi ascuţite, capete alungite spre spate, bube pe creştet, păr pe ceafă (sau nu), dar şi că nava levita la jumătate de metru, era de forma ovală şi multe, foarte multe altele.

„Bomba” serviciilor secrete americane

După ceva mai mult de trei luni de la incidentul de la Cerţeşti, mai exact în 21 septembrie 1996, un domn pe nume Gheorghe Popescu, citat de presă ca fiind „cercetător român şi mebru al comisiilor de anchetă pentru cazurile de acest gen”, aruncă o nouă bombă: de fapt în satul moldovean nu au aterizat extratereştrii, ci agenţii secreţi americani.

„Analizind datele publicate în presă şi cele obţinute de dânsul (N.R.: de unde?), emite ipoteza că în faţa postului de poliţie s-a oprit un aparat de zbor  de spionaj sau supraveghere. În susţinerea punctului de vedere, cercetătorul aminteşte  că s-au desfăşurat aplicaţii maritime militare ,”Cooperative Partener'96”, o operaţiune militară din cele mai complexe, la care a participat şi avionul P.3.C-ORION, avion de stat major aflat în dotarea flotei americane din Marea Mediterană”, consemnează mai toate cotidianele centrale româneşti.

Tot ce se poate, am putea zice, însă ne încurcă un mic amănunt: avionul menţionat (vezi foto jos) este o ditamai „dihanie” de câteva sute de tone şi de cam o sută de metri lungime, nu o sferă jucăuşă, de dimensiunile unui automobil. Dar dacă zice cercetătorul...

image

La două decenii de la „Fenomenul Cerţeşti”, satul a uitat de extratereştri

Revenind în zilele nostre, se cuvine să spunem că, la două decenii de la întâlnirea de gradul III dintre poliţistul Mancu, paznicul Rusu şi extratereştrii solzoşi şi sclipicioşi, în sat se mai vorbeşte foarte puţin despre asta. Mai degrabă se spun snoave despre întâmplare, cumva în contrast cu vremurile de atunci, când jumătate de sat putea să jure pe cruce că a văzut „invadatorii”.

Cei mai mulţi săteni cred că a fost o scorneală şi că de la asta i s-a şi tras plutonierului Mancu plecarea din Poliţie. De altfel, fostul poliţist a şi fost mutat din sat, la nici un an după incident, după ce ajunse cam de râsul sătenilor pentru încăpăţânarea cu care susţinea că s-a întâlnit cu extratereştrii. Ulterior, a şi fost dat afară din Poliţie, însă nu pentru incidentul de la Cerţeşti, ci pentru că se apucase zdravăn de băut şi nu-şi mai făcea treaba.

În schimb, Marcel Rusu a renunţat după o vreme să mai susţină povestea plutonierului şi a recunoscut, hâtru, că erau beţi bine în noaptea de 8 spre 9 iunie 1996. „Tocmai făcusem ţuică din drojdie şi vin şi mă cinstisem cu dom’ şef”, avea să spună paznicul, risipind cu brutalitate misterul care a fost cât pe ce să transforme satul gălăţean Cerţeşti într-un fel de Area 51 a României. Uite că n-a fost să fie!

VĂ MAI RECOMANDĂM ŞI:

Legendele neştiute ale Dunării. Pe urma poveştii stranii a fecioarelor zidite de vii în malurile fluviului

Legendele Dunării: misterul tunelurilor străvechi care împânzesc Galaţiul şi traversează fluviul către Dobrogea

Galaţi



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite