FOTO Student la Actorie, după o viaţă pe scenă

Actorul Lică Dănilă va împlini în curând 66 de ani de viaţă şi... 45 de scenă. Foto: Adevărul

La aproape 66 de ani, Lică Dănilă, unul dintre cei mai îndrăgiţi actori din Galaţi, a decis să testeze viaţa de student şi s-a înscris la Facultatea de Arte din oraş, Secţia Actorie, unde ocupă un loc bugetat

Lică Dănilă (66 de ani) este un personaj pitoresc, cu mustaţă à la Caţavencu. Joacă pe scena Teatrului Dramatic din Galaţi de 48 de ani, dar abia în toamna anului trecut s-a apucat de facultate. A prins un loc la buget la Facultatea de Arte, din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos“, Secţia Actorie, şi vrea să-şi demonstreze că poate să obţină o diplomă şi la vârsta aceasta. Lică Dănilă a terminat Şcoala Postliceală de Proiectanţi şi Construcţii de Maşini

Lectura, o boală de care lumea s-a vindecat

„Treceam toamna trecută cu autobuzul prin faţa facultăţii, când am văzut un banner mare pe care scria: «Admitere la Secţia Actorie». Am coborât la prima staţie şi m-am dus să aflu detalii despre admitere. N-am spus nimănui. Abia după ce mi-am depus dosarul, i-am spus soţiei, care a fost foarte surprinsă“, povesteşte Lică Dănilă.

El nu este la prima tentativă de a fi student. În 1968, s-a urcat într-un autobuz şi a pornit spre Bucureşti, cu gândul de a se înscrie la Actorie. „Am ajuns acolo, am făcut nişte calcule şi mi-am dat seama că nu am nicio şansă să supravieţuiesc, financiar vorbind. Cheltuielile erau mult prea mari şi nu aveam certitudinea că voi avea venituri cu care să le pot acoperi“, povesteşte actorul, la 46 de ani de la acel moment. 

După două nopţi dormite în autogară, Lică Dănilă s-a întors la Galaţi, unde a făcut pur şi simplu teatru. De fapt, el deja pătrunsese în fascinanta lume a teatrului încă din copilărie. Dacă-l întrebi de ce a ales teatrul, Lică Dănilă răspunde prompt şi uşor ironic: pentru că suferă de o boală de care lumea s-a vindecat – lectura.

„Am citit tot ce mi-a căzut în mână. Îmi amintesc că în biblioteca din satul meu natal nu exista decât un volum din «Amintiri din copilărie», unul cu poeziile lui Eminescu şi unul de Coşbuc, în rest, era doar literatură rusească“, povesteşte actorul.

Moştenirea de pe scenă: basca lui Bănică Senior

Lică Dănilă a debutat în teatru în 1966, în piesa „Nota zero la purtare“, în care a jucat rolul personajului negativ, Mişu Felecan. Avea doar 18 ani. În anii ’50, acelaşi rol, pe aceeaşi scenă de la Galaţi, era interpretat de Ştefan Bănică Senior, iar basca actorului, inscripţionată cu numele acestuia, a rămas în recuzita piesei. „Am rămas cutremurat când am văzut că pe basca pe care o purtam era scris numele lui Ştefan Bănică“, povesteşte emoţionat Dănilă.

În 1968, Lică Dănilă a participat la Festivalul „I.L. Caragiale“, unde a jucat într-o  piesă după o baladă scrisă de poetul Dominic Stanca. „Mi s-a atribuit rolul principal în piesă. Într-o noapte, am învăţat textul şi astfel am ajuns în finala pe ţară. Din juriu făcea parte şi Costache Antoniu, marele cetăţean turmentat din «O scrisoare pierdută» a lui Caragiale. Judeţul Galaţi a luat la acel festival 28 de medalii de aur“, povesteşte cu mândrie Lică Dănilă.

Fascinat de actorul Mihai Mihail

Cel care l-a marcat în adolescenţă pe Lică Dănilă a fost Mihai Mihail, unul dintre cei mai de seamă actori gălăţeni. „Era pentru mine un sfânt. Veneam la toate spectacolele lui, indiferent că se jucau de mai multe ori. Nici nu aveam curaj să îl privesc. Admiraţia faţă de dânsul ajungea până la spaimă“, mărturiseşte cu emoţie în glas Lică Dănilă.

După Revoluţie, a susţinut un concurs la Teatrul Dramatic „Fani Tardini“ din Galaţi şi a fost angajat. Nu ca actor, ci ca regizor tehnic. Până atunci, a fost doar colaborator al teatrului. Chiar dacă era angajat ca regizor tehnic, Lică Dănilă a jucat în nenumărate piese de-ale Dramaticului gălăţean, recitaluri de poezie, alături de actori precum Mihai Mihail, Mitică Iancu, Eugen Popescu Cosmin sau Gheorghe V. Gheorghe. Doi ani la rând, a mers în Franţa, la Avignon, cu spectacolul „Imnus“.

Dascăl pentru deţinuţi

Un episod interesant din viaţa lui Lică Dănilă s-a derulat în urmă cu doi ani, atunci când s-a ocupat de „pregătirea“ unui grup de opt deţinuţi care urmau să participe la Festivalul de Teatru „Exit“, destinat unităţilor de detenţie din ţară. Coordonaţi de actorul Lică Dănilă, artiştii de după gratii au pus în scenă o piesă originală, cu un nume pe măsură: „Fabula Fa-Bulă-Rită“.

„Frumosul se poate naşte şi în cele mai mizere locuri, în care poate supravieţui doar dacă este descoperit la timp şi cultivat cu grijă“, spunea la momentul respectiv actorul gălăţean.

Povestea picioroangelor

Actorul Lică Dănilă a devenit foarte cunoscut în oraş după ce a defilat de mai multe ori pe catalige. Istoria lor a prins viaţă tot în teatru. „Am urcat pe ele pentru prima dată în holul teatrului, ţinându-mă de pereţi. Încet, încet, am izbutit să merg, iar a doua zi, am jucat în piesa «D-ale Carnavalului». Până pe la 60-61 de ani, mergeam chiar foarte bine pe ele, acum nu aş mai risca“, spune Lică Dănilă.

Când vine vorba despre trăiri, actorul spune că are, ca toţi oamenii, „bucurii şi regrete“.  „Un actor care nu joacă un an moare în sine. Se arde şi se consumă“, afirmă Lică Dănilă. Acum actorul joacă în piesa „Trei nopţi cu Madox“.

După ce coboară de pe scenă, Lică Dănilă spune că are o viaţă normală. „Facem cumpărături, ne plătim taxele, mâncăm, dormim, petrecem. Noi, cei care călcăm pe scândura asta blestemată, extragem în fiecare moment al vieţii câte ceva care se adună undeva în suflet şi care ne poate folosi oricând“, explică actorul. Cu actul de cultură, spune el, este o altă problemă. „Este privit puţin la modul întâmplător. Mă refer, desigur, la cei care decid. Publicul spectator cred că are nevoie de cultură şi cred că s-a întors mai mult spre artă. Cultura lucrează cu oameni şi pentru oameni. Ea nu are alt scop“, crede Dănilă.

„Am învăţat chestiuni pe care le făceam după ureche“

Ca student în anul I, Lică Dănilă spune că este cuminte şi încearcă să înveţe ceea ce n-a reuşit pe parcursul celor 48 de ani de carieră. „Nu mă dau mare că ştiu, deşi pot spune că ştiu mult mai mult decât ceilalţi studenţi. Stau cuminte şi răspund doar când sunt întrebat. Pot să vă spun că am învăţat şi multe chestiuni pe care nu le ştiam sau pe care le făceam după ureche“, explică actorul Dănilă.
Singura nemulţumire a lui este faptul că nu poate merge la toate cursurile şi atelierele practice de la facultate din cauza programului extrem de încărcat de la teatru. Atunci când ajunge la cursuri, stă foarte mult de vorbă cu ceilalţi studenţi. „Se strâng în jurul meu şi vor să le povestesc experienţele mele din teatru. Ascultă, zâmbesc şi învaţă“, relatează Dănilă.

În rest, îi place să-şi trăiască viaţa, cu bune, cu rele, aşa cum o are. „Ador să ofer daruri. Păcat că nu am posibilitatea. Bucuria mea este să trăiesc printre oameni. Nu poţi iubi ceva mai mult decât omul! Îmi mai place să citesc foarte mult în staţiile de autobuz. Memorez foarte uşor, pentru că mă rup de tot ce este în jur“, încheie Lică Dănilă.

Acest reportaj a apărut în „Weekend Adevărul“, vineri, 2 mai.