De ce refuză Biserica Ortodoxă accesul femeilor la preoţie. Argumentele unei dispute vechi de peste 2.000 de ani

De ce refuză Biserica Ortodoxă accesul femeilor la preoţie. Argumentele unei dispute vechi de peste 2.000 de ani

Sobor de preoţi. FOTO: Adevărul

După secole de tăcere, Biserica Ortodoxă şi-a exprimat pentru prima oară o opinie scrisă legată de femei şi preoţie de-abia în anul 1964. Evoluţia ulterioară a fenomenului şi explicaţiile refuzului ortodocşilor şi romano-catolicilor de a hirotoni femei este analizat în zilele noastre, într-o amplă lucrare doctorală, de preotul român Pompiliu Nacu.

Accesul femeilor la preoţie a fost mai mereu, dar mai cu seamă în ultimele două secole, un lung prilej de dezbatere în lumea creştină, căci nu sunt puţini cei care spun că reprezentantele sexului frumos merită drepturi egale cu bărbaţii şi în ceea ce priveşte cele sfinte.

Dacă în unele „aripi” ale creştinismului (este adevărat, grupările sunt contestate de tradiţionalişti, care le consideră „rătăciri” de la adevărata credinţă) femeile au obţinut deja dreptul de a sluji ca preoţi, în ceea ce priveşte marile biserici creştine - şi numim aici catolicismul şi ortodoxia – discriminarea veche de peste 2.000 de ani rămâne în continuare o regulă fundamentală.

Evident, din exterior, totul pare (ca să cităm din organizaţiile neguvernamentale care combat fenomenul religios instituţionalizat) o încercare de conservare a unor structuri de subordonare socială „arhaice şi perimate”.

Însă dacă pătrundem în esenţa dogmei creştină (la urma urmelor, cea care contează în chestiune), descoperim că lucrurile sunt nuanţate şi că există numeroase explicaţii pentru această stare de fapt.

Un preot ortodox, despre începuturile dilemei

În general, Biserica Ortodoxă a fost foarte precaută în a explica motivele pentru care femeile nu au acces la preoţie, preferând să răspundă sumar, cu argumentul tradiţiei Sfinţilor Părinţi.

În urmă cu câţiva ani (mai exact în 2010), însă, un tânăr preot din Galaţi a publicat o carte foarte interesantă  - „Ereziile primelor veacuri creştine şi dăinuirea lor la începutul mileniului trei” (în fapt lucrarea de doctorat a preotului) – prin care dilemele exprimate de-a lungul timpului sunt clarificate într-o bună măsură.

„Subiectul nu este nou, el a fost ridicat încă de la începutul veacurilor creştine de sectele gnostice, repus în discuţie în perioada Evului Mediu de mişcările neomanihee, intens dezbătut odată cu apariţia Reformei în Apus, reluat şi pus în aplicaţie de teologia contemporană şi formulat în termeni foarte clari în atmosfera Mişcării feministe”, scrie preotul Nacu în amintita lucrare.

Lăsând deoparte Biserica Anglicană, autorul aminteşte despre faptul că Biserica Luterană este cea care a impus în Europa „moda” femeilor hirotonite ca preoţi, respectiv, în 1920 în Olanda, în 1947 în Danemarca, în 1956 în Norvegia şi aşa mai departe.

Interesant este că Biserica Ortodoxă va reacţiona cu adevărat de-abia în 1964, odată cu publicarea broşurii „Despre hirotonia femeilor”, scrisă de preotul profesor Nicolae Chiţescu, în care se face apel la Sfântul Apostol Pavel pentru a încerca o tranşare a problemei.

Mai exact este invocat un capitol din Biblie (I Cor.14, 34-35), unde Apostolul spune: „Ca în toate bisericile sfinţilor, femeile vostre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit să vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică”.

Explicaţia, în mod evident neclară (căci nu se explică motivele, ci doar se aduce ca argument spusele, într-un context diferit, ale unui Apostol), avea să fie completată ulterior de o serie de teologi importanţi, cum ar fi episcopul Kallistos Ware.

Acesta a arătat că hirotonia nu se situează doar în cadrul liturgic (cel ce ţine adică de ritualul propriu-zis), ci mai ales în cel sacramental (cel care ţine de Sfintele Taine).

Despre negarea rolul masculin al lui Iisus în natura umană

Preotul Nacu face o trecere în revistă foarte atentă a tuturor  argumentelor aduse de cei care suţin că femeile ar trebui să aibă acces la preoţie.

„O primă obiecţie care s-a ridicat împotriva exclusivităţii bărbatului ca slujitor al lui Hristos este absenţa elementului masculin la conceperea lui Iisus. Astfel, feministele susţin că natura umană pe care a luat-o Hristos din Fecioara Maria este o natură în care masculinitatea este substituită de Sfântul Duh. Iisus neavând tată pământesc, ci numai ceresc, Fecioara Maria a fost singura persoană care îi oferă un element uman. Rolul masculin în natura umană pe care a asumat-o Hristos este inexistent”, aminteşte părintele Nacu una dintre cele mai importante teorii ale susţinătorilor ideii de femei-preot.

Autorul pomeneşte şi despre Sfintele Taine în raport cu preotul, găsind chiar şi oscuză bisericilor protestante care contrazic ideea că preoţia este atributul exclusiv al bărbaţilor: „Dat fiind că protestantismul nu recunoaşte ca Tine nici Euharistia (împărtăşania), nici preoţia, nu există teologic vorbind niciun impediment pentru ca femeile să fie hirotonite pastori”.

Răspunsul ortodox: Sfânta tradiţie

În viziunea ortodoxă (excelent explicată de părintele Pompiliu Nacu), preotul nu este doar săvârşitor al unui anume ritual creştin, cic este însăşi reprezentarea iconistică a lui Hristos.

„Greşeala fundamentală de la care se pleacă în această problemă teologică vine dinconcepţia protestantă despre Sfintele Taine, unde este confundată preoţia sacerdotală cu preoţia generală. Preoţia sacerdotală este legată de persoan divino-umană a lui Iisus Hristos, care este bărbat, pe când preoţia universală, prin Taina Sfântului Botez, aparţine tuturor, fiind de drept uman”, scrie Pompiliu Nacu.

Acesta mai arată că Noul Testament nu atestă că o femeie ar putea să-L reprezinte pe Hristos de o manieră publică şi autorizată.  „Biserica de astăzi reafirmă cu tărie adevărurile dogmatice, se sprijină pe faptul că este apostolică, ceea ce înseamnă că învîţătura sa de credinţă se fondează pe mărturia autentică a apostolilor, ce au fost martori direcţi ai lui Iisus şi care au primit harul Duhului Sfânt direct de la El şi pe care l-au transmis prin succesiune apostolică episcopilor şi preoţilor”, mai adaugă autorul.

„De ce o femeie nu poate fi preot? Pentru că Hristos şi Apostolii au fost bărbaţi, iar umanitatea şi masculinitatea lui Iisus su avut un rol determinant. Iisus nu a fost uman şi masculin în sens abstract sau general şi nu putea să fie bărbat şi femeie în acelaşi timp”, concluzionează părintele Nacu.

Despre pr. dr. Pompiliu Nacu


Preotul Pompiliu Nacu FOTO arhiva personala

Doctor în teologie, profesor la Centrul Ortodox de  Studii şi Cercetare „Dumitru Stăniloae” din Paris (Franţa). Este parohul Bisericii Ortodoxe „Toţi Sfinţii” din Milano Nord-Monza (Italia). Este născut în 3 decembrie 1968 în oraşul Galaţi şi este căsătorit cu Ingrid Iolanda, având împreună trei copii.

Lucrarea sa doctorală la care a făcut referire în prezentul articol a fost tipărită cu binecuvântarea PS Siluan, episcopul ortodox al Italiei şi este prefaţată de reputatul academician pr.prof.dr Dumitru Popescu.

Vă mai recomandăm şi:

Povestea singurei biserici din România în care a slujit ca preot un patriarh al tuturor ortodocşilor. De ce a fost gonit de turci de la Constantinopole

Avem sau nu suflet? Întrebarea care ne frământă de mii de ani. Preot: „Am văzut om la 96 de ani căţărându-se pe pereţi şi cerând preot înainte de moarte”

Povestea cutremurătoare a bisericii seculare făcute bucăţi de comunişti. Injectată cu tone de apă la fundaţie, a fost trasă în Dunăre cu remorcherele navale

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: