Cum s-a produs cea mai mare tragedie navală din istoria României. În doar câteva secunde au murit 239 de oameni

Cum s-a produs cea mai mare tragedie navală din istoria României. În doar câteva secunde au murit 239 de oameni

Epava Mogoşoaia FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia din Galaţi

Pe 10 septembrie se împlinesc 28 de ani de la scufundarea, în anul 1989, navei de pasageri Mogoşoaia, care făcea curse regulate între Galaţi şi Gridu (Tulcea). Nava a fost izbită violent de un convoi de barje bulgăresc, iar din naufragiu au scăpat cu viaţă doar 16 dintre cei 255 de pasageri.

Cea mai mare tragedie navală înregistrată în marina civilă românească s-a produs cu puţine zile înainte de căderea comunismului, respectiv în dimineaţa zilei de 10 septembrie 1989.

În urma coliziunii dintre nava de pasageri Mogoşoaia, care avea 255 de persoane la bord, şi convoiul de barje „Peter Karamincev”, ce naviga sub pavilion bulgăresc, au murit 239 de oameni.

Supravieţuitorii – doar 16 la număr -  au povestit de-abia după Revoluţie momentele de groază prin care au trecut din momentul în care cele două nave s-au ciocnit şi până au fost salvaţi.

Trebuie spus că autorităţile comuniste au încercat cu disperare să ţină catastrofa sub tăcere şi au interzis, sub ameninţarea puşcăriei orice fel de declaraţii legate de caz. Asta nu înseamnă, însă, că nu s-a aflat, căci oamenii au povestit unii altora, iar în ziarul local au apărut, deodată, câteva de anunţuri mortuare din care se puteau observa lesne dimensiunile dezastrului.

Filmul tragediei „Mogoşoaia”

10 septembrie 1989, ora 7.00. Portul Galaţi era apăsat de o ceaţă deasă. În Palatul Navigaţiei, sute de oameni aşteptau cu nerăbdare ca nava de pasageri „Mogoşoaia” să-i ducă acasă, pe malul drept al Dunării, în localitatea tulceană Grindu-Pisica. Unii ieşiseră din tură de la Combinat, alţii veneau de la o nuntă. Ba chiar în sala de aşteptare erau familii întregi.

La un moment dat, un zvon cum că „Mogoşoaia” nu mai pleacă din port a creat o stare de nervozitate printre cei 255 de pasageri care voiau cu tot dinadinsul să ajungă la casele lor. Erau obosiţi de la muncă şi de la petrecerea care durase toată noaptea, aşa că au insistat ca vasul să plece.

Căpitănia portului a cedat sub presiunea oamenilor nervoşi şi obosiţi. În ciuda ceţii dense, nava a pornit totuşi în cursă cu o mică întârziere de circa 8 minute. În acea clipă, se făcuse un soi de ferestră în pâclă şi toată lumea a crezut că va apărea soarele. N-a fost deloc aşa.

După doar doi kilometri parcurşi în aval de Portul Galaţi, ceaţa a revenit, iar vizibilitatea s-a redus sub o sută de metri. Atunci s-a produs dezastrul. În faţa navei Mogoşoaia a apărut, parcă din neant, impingătorul bulgăresc „Peter Karamincev”.


FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia

Coliziunea a fost foarte violentă şi devastatoare. Martorii au povestit că vasul românesc a intrat pur şi simplu sub prima barjă din convoi, fiind înpins la fundul Dunării în numai câteva secunde.

Marea majoritatea a pasagerilor erau în interiorul navei Mogoşoaia, deoarece în acea dimineaţă era destul de frig, undeva în jur de 14 grade Celsius, senzaţia de rece fiind amplificată de ceaţa umedă şi de o briză sâcâitoare. Aşa se face că Doar 16 oameni au reuşit să se salveze din naufragiu, restul de 239 fiind răpiţi de apele nemiloase ale fluviului.

Salvatorul şi miracolul

Căpitanul fluvial Costică Gheorghe a fost primul salvator ajuns la locul naufragiului. Peste ani, el a povestit, pentru cotidianul „Adevărul”, câteva dintre lucrurile pe care a reuşit să le extragă, cu vizibilă tulburare, din memorie.

„La 8.20 a fost în dreptul Bazinului Nou, unde era un ponton de acostare. Acolo eram eu. Aşteptam schimbul de tură. Am auzit semnalele de ceaţă şi mi-am dat seama că e pasagerul Mogoşoaia. Pe măsură ce se apropia auzeam un huruit. S-a creat o fereastră de limpezime în ceaţă şi am văzut prova pasagerului Mogoşoia şi prova convoiului bulgăresc Petar Karamincev”, a povestit Costică Gheorghe.

„Stăteam la balustradă. Şi am strigat la colegi: «Veniţi să vedeţi o întâlnire între un pasager şi un convoi bulgăresc!». În următoarele două minute am văzut ciocnirea dintre cele două nave. Am auzit o rumoare de strigăte de groază. În clipa aceea am urcat repede la comandă şi am anunţat Dispeceratul Galaţi”, a mai rememorat căpitanul. 

FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia

În trei minute a pornit motoarele şi a plecat cu echipa la locul accidentului. Când a ajuns acolo pasagerul Mogoşoaia era cu fundul în sus. Se putea vedea doar o elice şi două cârme. În procesul care a avut loc atunci şi după 1990, a fost considerat primul martor ocular al tragediei.

Atunci i-a salvat şi viaţa lui Eugen Malihen, băieţelul de patru ani dvenit ulterior celebru pentru curajul de a se fi agăţat de viaţă cu disperare, ţinându-se de un bidon gol. A scăpat, dar în aceea zi neagră şi-a pierdut părinţii, doi fraţi, trei verişori, un unchi şi o mătuşă...

„L-am găsit între doi muncitori, care au luat pasagerul pentru a se duce acasă. Apa era foarte rece, iar dacă mai întârziam nici ei nu mai rezistau. Am apucat de i-am salvat, iar în clipa următoare vasul s-a scufundat”, îşi aminteşte Costică Gheorge.

„Momentele acelea au fost foarte dureroase. Era încremenit, mut şi avea ochii de sticlă. L-am dus în cabină, l-am învelit în pătură să se încălzească şi am chemat salvarea. Nici nu am mai avut curaj să-l întreb cum se numeşte. A fost dus la spital, iar după acea am pierdut legătura”, povesteşte Costică Gheorghe.

Au urmat nenumărate declaraţii începând cu Procuratura Bucureşti, Procuratura Galaţi, Miliţie şi Căpitănie. L-au pus să deseneze zeci de schiţe cu accidentul.


Costică Gheorghe (stânga) şi Eugen Malihen (dreapta) FOTO Bogdan Dimofte/Arhiva Adevărul

„Mi-a rămas întipărită în minte acea zi. Aş face şi acum schiţa perfectă. S-a întâmplat să plâng ca un copil, de fiecare dată când vedeam un copil de vârsta lui Eugen”, spune căpitanul.

Mâna destinului a făcut ca Eugen să-şi câştige pâinea tot cu ajutorul Dunării care i-a înghiţit familia. A ajuns marinar pe împingătorul Mercur 201 şi aici l-a reîntâlnit pe cel care i-a salvat viaţa. Au rămas buni prieteni. 

„Ne-am regăsit în 2006. Nu mi-l imaginam aşa cum este acum. El era proaspăt angajat ca marinar. Un coleg mi-a spus că el este băiatul căruia i-am salvat viaţa. Nu mi-a venit să cred. A fost ca o răsplată de la Dumnezeu”, povesteşte Costică Gheorghe.

Mărturii în apa morţii

Laurenţiu Nenciu avea la acea vreme 24 de ani. Adică toată viaţa înainte. Este singurul membru al echipajului care s-a numărat printre supravieţuitori, iar pentru el tragedia Mogoşoaia este o moarte şi o naştere. Aşa le socoteşte, depotrivă.

„La 7.40, după ce am terminat de mâncat, m-am dus la schelă şi am început îmbarcarea pasagerilor. Înainte de plecare, a venit şi electricianul Ioniţă Hodorogea împreună cu fiica sa care avea în jur de 6-7 ani. Spunea că vrea s-o plimbe cu vaporul. Deodată am văzut un catarg, dar fără luminile corespunzătoare pentru ceaţă”, îşi aminteşte Nenciu.

„Când mai aveam câţiva metri de convoi şi abordajul era evident, pilotul nostru a spus: Ne loveşte! Şi în acel moment, am ieşit afară ca să văd cum şi unde ne loveşte. Am văzut lovitura care m-a proiectat în peretele comenzii (cabinei de comandă n.n.), dar mi-am revenit imediat. Vaporul a început să se încline cu o viteză destul de mare şi, în acel moment,  parcă aşterptam cu toţii să revină la poziţia normală. Dar acest lucru nu s-a întmplat. În momentul în care peretele vertical devenise orizontal, m-am căţărat pe el şi am luat-o la fugă spre chila navei după care am sărit în apă, pe burtă, fără să mă ud pe cap şi am început să înot, cu gândul că trebuia să mă îndepărtez repede de vapor. N-am văzut în apă nicio persoană sau coleg de-al meu”, continuă povestirea.

Comuna tulceană Grindu a pierdut cele mai multe suflete înghiţite de apele Dunării odată cu nava de pasageri. Zeci de familii au fost îndoliate în acea dimineaţă de septembrie 1989.

Morminte ale morţilor în naufragiu FOTO Arhiva Adevărul/Liviu Ghinea

Familia Malihen a fost cea mai lovită, căci a pierdut nouă membri în naufragiu. Două generaţii au pierit, deodată. Gherghina Malihen a povestit pentru „Adevărul”, în urmă cu 6 ani (avea 54 de ani în momentul tragediei şi 76 de ani în momentul în care făcea mărturisirile), cum a trăit acele momente. 

„Mi-a luat apa doi băieţi, două nurori şi cinci nepoţi. Veneau cu toţii la culesul viei. Eu eram acasă şi îi aşteptam cu masa întinsă. A venit cineva şi mi-a spus că vaporul de opt, de la Galaţi, nu mai vine. Atunci am îngheţat”, a povestit bătrâna cu lacrimi în ochi.

Mormântul Malihenilor este situat exact în centrul cimitirului din Grindu. Monumentul funerar impresionează prin faptul că, sub un înger sculptat, un ceas de piatră are limbile încremenite la ora fatidică - 8.20.

Tragedia mută

După naufragiu, autorităţile comuniste au mobilizat o adevărată armată de oameni la malul Dunării. De fapt au fost două armate. Una curajoasă şi admirabilă, care s-a căznit zece zile şi zece nopţi să scoată cadavrele de la fundul Dunării. Alta întunecată şi parşivă, care făcea tot posibilul pentru a ţine informaţiile secrete. Numeroşi oameni au fost ameninţaţi atunci cu puşcăria dacă vor vorbi despre ceea ce s-a întâmplat.


FOTO Arhiva Bibliotecii VA Urechia

Pozele de la faţa locului sunt făcute de Miliţie şi Securitate şi au fost accesibile publicului după 1990.
A fost realizat şi un film - „Ghemul destinelor” – în care se poveste despre marea tragedie navală . De asemenea, s-a scris şi o carte - „Mogoşoaia, istoria unei tragedii” – autorul ei fiind scriitorul Petre Rău.

Aducere aminte, la 28 de ani

Fostul şef mecanic fluvial Petrache Boşneagă, unul dintre oamenii care s-a ocupat an de an de comemorarea victimelor tragediei, ne-a informat că duminică, 10 septembrie, de la ora 10,00, în Port Bazinul Nou, se va desfăşura cea de-a 28-a comemorare a naufragiului navei de pasageri „Mogoşoaia”.

Se vor rosti rugăciuni, se vor lăsa pe apă flori şi coroane, se va rememora, împreună cu câţiva dintre supravieţuitori, ceea ce s-a întâmplat.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: