Cum se făcea campanie electorală murdară la sfârşitul secolului al XIX-lea. „Vermi lacomi sunt oamenii aceştia”

Cum se făcea campanie electorală murdară la sfârşitul secolului al XIX-lea. „Vermi lacomi sunt oamenii aceştia”

Imagine din filmul Gangs of New York FOTO Cinemagia

Totul se întâmpla în perioada tulbure de la finele secolului al XIX-lea, când lupta dintre liberalii majoritari şi opoziţie (cel mai important pardid din această tabără fiind cel al conservatorilor) a trecut deseori din zona dezbaterii în cea a violenţelor, dezinformărilor grosolane şi persecuţiilor.

În anul 1883, în pragul alegerilor, atmosfera devenise extrem de încinsă în oraşul-port Galaţi. Opoziţia conservatoare era la cuţite (la propriu!) cu guvernanţii liberali, iar rezultatul a fost o campanie electorală extrem de murdară, urmată de nişte alegeri despre care numeroase surse indică faptul că au fost covârşitor falsificate.

Un personaj-cheie al acelor vremuri (dar şi al deceniilor următoare) a fost Gheorghe C Robescu. Născut într-o familie de moşieri din Focşani (din care se trage şi Constantin Robescu, a fost în două rânduri primar al Bucureştiului) şi şcolit în străinătate (a absolvit dreptul la Buxelles), Robescu a intrat rapid în politică, în Partidul Conservator, în paralel cu o evoluţie fulminantă în Justiţie. Aşa se face că în 1883 ajunge prim-procuror al Tribunalului Galaţi, într-o perioadă zbuciumată, când, la scrutinul parlamentar din luna aprilie a anului amintit, s-a ajuns în situaţia în care s-a folosit forţa brută, alegerile în sine transformându-se într-o isterie şi o bătaie generale.

Ajutaţi de poliţişti, bătăuşii au reuşit să anuleze libertatea alegerilor, cetăţenii fiind constrânşi de loviturile primite să voteze după cum le „dicta bâta”. Mai exact cu liberalii, aflaţi în acele momente la putere (Guvernul Ion C. Brătianu, care a reşit să se menţină la putere între 1881 şi 1888).

Deşi s-au depus nenumărate plângeri pe adresa Guvernului şi Regelui, alegerile nu au fost anulate. Robescu însuşi a redactat o scrisoare către ziare importante ale vremii, spunând: „Colectiviştii disperaţi de înfrângerea lor au blocat stradele cu bătăuşii şi gardişti dechizaţi. Alegătorii atacaţi pe strade, Lascăr Cernat, ales eri, Vlaicu, Pacu şi alţii grav bătuţi. Siguranţa nu mai există pentru noi…”.

„Ulterior, Gheorghe C. Robescu, a fost ales - în 1887- deputat în Parlamentul României, din partea Colegiului II Covurlui, iar în 1891 ajunge senator tot din partea Colegiului II Covurlui. A fost ales primar al oraşului Galaţi din februarie 1891 şi până în august 1893, iar în 1907, tot în calitate de primar se ocupă cu răscumpărarea Vilei Cuza Vodă, pentru a instala în ea Biblioteca V.A.Urechia, tranzacţie nereuşită, din păcate”, face un scurt rezumat al carierei acestuia istoricul Marius Mitrof, consilier cultural la Direcţia de Cultură Galaţi.

După alegeri, la Tribunalul din Galaţi, Lascăr Catargiu, Gheorghe Robescu, Constantin Ressu şi alţi 200 de învinuiţi au fost judecaţi pentru delicte politice, acţiuni împotriva poliţiei şi a administraţiei, chiar şi de omor. În prima instanţă au fost găsiţi vinovaţi, însă verdictul final, dala la Iaşi, a fost favorabil inculpaţilor, ei fiind achitaţi.

Scandalul a fost imens, fiind alimentat şi de o campanie electorală foarte murdară. În arhivele Bibliotecii Judeţene „VA Urechia” din Galaţi încă se păstrează încă un „buletin” de un grup anonim (se bănuieşte că ar fi mâna liberalilor) în care se fac acuzaţii grave la adresa lui Robescu a a aliaţilor săi politici.

Broşura purta numele „Hoţiile companiei de esploatare a Galaţilor Ressu&Robescu” (Ressu fiind în mai multe rânduri primar şi parlamentar de Galaţi) şi era prezentată drepta partea I-a a unei serii care, totuşi nu a mai continuat, din motive neclare.

O parte din broşura anonimă contra lui Robescu FOTO Ion Caşu

Limbajul folosit în amintita broşură (din care vă prezentăm câteva facsimile) i-ar face să roşească până şi pe cei mai aprigi şi slobozi la gură politicieni ai zilelor noastre.

„Primim din Galaţi o nouă gravă denunţare în contra d-lui Robescu. Denunţarea e de aceeaşi natură cu aceea ce am publicat în privinţa amestecului acestui domn în instrucţia furtului de 30.000 lei, făcut de hoţul Iani Dimitropol la Ismai, în contra d-lui Dracopulos din Galaţi, amestic pentru care dl Robescu a fost plătit cu 60 de lire de numitul hoţ, care azi a deschis o magazie în Galaţi din banii furaţi”, se menţionează în broşură.

Evident, în „traducere”, Robescu este acuzat că, în calitate de procuror, a luat mită de la hoţ pentru a-l face scăpat. Parcă am asista la o emisiune de pe postul TV Antena 3!

Acuzaţiile de corupţie curg cu duiumul, presărate şi cu ceva antisemitism, iar concluzia finală a „dezvăluirilor” este dură: „Vermi lacomi sunt oamenii aceştia, ear vermii trăesc numai în putregaiuri şi putrezesc totul în jurul lor. Nenorocitul Galaţi! De trei ori nenorocit!”.

O parte din broşura anonimă contra lui Robescu FOTO Ion Caşu

Cât adevăr şi câtă minciună se află în materialul prezentat este greu de spus. Cert este că Robescu nu a fost niciodată condamnat pentru faptele de care a fost acuzat (printre acestea aflându-se şi afacerea fabricii de gaz aerian care deservea oraşul şi care fusese extinsă cu nişte costuri, spuneau opozanţii săi, „neruşinate”).

Interesant este că, în timpul mandatul de primar, Robescu a cumpărat un loc de pe strada Mavramol, însărcinându-l pe arhitectul Ion Mincu (cu care era rudă) să ridice un sediul al Primăriei (care stătea cu chirie!), cu condiţia ca valoarea să nu depăşească 500.000 lei.

Proiectul eşuează, însă tot în acea vreme Robescu se alege cu o casă soptuoasă (Palatul Robescu, de pe strada Mihai Bravu; actualmente Palatul Copiilor), proiectată şi construită chiar de Mincu, pe care o va închiria decenii de-a rândul reprezentanţei regale, pe nişte sume considerabile.

Vă mai recomandăm şi:

Mărturii despre ororile colectivizării. „Teroriştii” de la Cudalbi: „Ne-au bătut securiştii până ne-am uitat numele!”

Mărturia unui torţionar comunist despre cea mai mare fraudă electorală din istoria României: „Uneltitorii să fie însemnaţi“ 

Cine a fost Maromet, torţionarul înspăimântător pomenit în faimosul cântec de puşcărie „La Chilia-n port“ 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: