„Popa Japcă“: o bătrână acuză un preot că i-a luat banii şi a lăsat-o să moară de foame

„Popa Japcă“: o bătrână acuză un preot că i-a luat banii şi a lăsat-o să moară de foame

Pictoriţa Măndica Păun (93 ani), în noua casă de la Constanţa, lângă icoanele ei Foto Sînziana Ionescu

O bătrână enoriaşă a trăit dezamăgirea vieţii ei cu un preot cunoscut ca binefăcător al nevoiaşilor. Măndica Păun (93 ani) i-a încredinţat întreaga avere părintelui Mihail Milea din Buzău pentru fundaţia pe care o conduce, în schimbul îngrijirii sale. Vârstnica se luptă acum să-şi recupereze bunurile de la preot.

Ştiri pe aceeaşi temă

După o viaţă în care a avut încredere în oameni, Măndica Păun, o nonagenară din Buzău, îşi frânge mâinile. Încrederea i-a fost păcălită chiar de omul căruia i-a încredinţat soarta ei. Un om al Bisericii, cu bun renume, în care bătrâna pictoriţă şi-a pus toate speranţele pentru finele zilelor.

L-a considerat pe preotul Mihail Milea fiul pe care nu l-a avut niciodată. După moartea soţului ei, judecător, Măndica Păun a rămas singură pe lume, având ca urmaşi niste nepoţi, cu care tinea legătura. Acum în vârstă de 93 ani, bătrâna - fire voluntară şi independentă - s-a gospodărit cum a putut în apartamentul din Buzău, din pensia sa de nici 400 lei. Vrând să se pregătească pentru sfârşit, pictoriţa s-a gândit să facă un gest caritabil: să îşi lase averea Bisericii.

Pentru că îl cunoştea de câţiva ani pe preotul Mihail Milea, care avea o fundaţie pentru copii şi pentru bătrâni, „Sfântul Sava“, tanti Măndica i s-a confesat. Preotul Milea a venit acasă la ea cu soaţa sa, preoteasa Luminiţa. Ca să pecetluiască înţelegerea, bătrâna pictoriţă le-a dat celor doi verighetele de cununie ale ei şi răposatului ei soţ. Apoi au urmat testamentul şi acte peste acte, făcute, dar şi dispărute din casa ei. „Am avut un mare semn de îndoială când l-am întrebat dacă-şi mai aduce aminte de verighete. A zis un «Nu» ezitant şi prelung. Parcă am simţit un cui în inimă. Se făcea că nu mai ştie cui i le-am dat, lui sau soţiei. Temerile mele începuseră să se adeverească“, povesteşte tanti Măndica.

„Îmi aducea pufuleţi, eu îi dădeam toţi banii“

Deşi se angajase să se îngrijească de bătrâna enoriaşă până la sfârşitul zilelor şi să-i facă toate cele creştineşti, conform datinilor, atunci când va muri, preotul Mihail Milea nu s-a achitat de îndatoriri aşa cum s-a aşteptat ea. „Venea din când în când cu câte ceva. Odată a venit cu o cutie mare de carton, pe care o purta aşa pe umăr, de credeai că e plină cu cine ştie ce. Cutia era aproape goală şi avea pe fund nişte pacheţele. De obicei îmi aducea pufuleţi, că ştia că-mi plac. O dată mi-a trimis lapte şi un borcan cu castraveţi muraţi în oţet. Eu nu mănânc nici una, nici alta. Dar el niciodată nu pleca de la mine cu mâna goală. I-am dat bani, bani mulţi. Tot ce primeam de la stat pe pământul de la ţară îi dădeam lui pentru fundaţie. Mi-am convins şi rudele să îi doneze bani frumoşi pentru fundaţia lui. Aşa am şi spus, că tot ce las las pentru fundaţie, nu pentru el personal. Dar el şi-a trecut bunurile pe numele lui“, spune bătrâna.


Măndica Păun, în noua casă de la Constanţa Foto S.I.

La acelaşi notar, Ştefan Vergu, preotul Milea a făcut tranzacţii fără ştirea bătrânei, deşi bunurile puteau fi înstrăinate numai după moartea ei, aşa cum îşi exprimase ea dorinţa în testament. Picătura finală a fost când tanti Măndica a avut un puseu de tensiune, iar părintele i-a spus să se odihnească puţin, că n-are nimic. Bătrâna şi-a sunat nepoata de la Constanţa, care a venit de urgenţă şi a dus-o la medic, i-a luat tratamentul şi un aparat pentru măsurarea tensiunii.

„Asta ar fi trebuit să cadă în sarcina părintelui, dacă s-a angajat să aibă grijă de dânsa. Ajunsese de trăia în mizerie. Nu i-a trimis niciun ajutor, mătuşa îşi făcea singură piaţa, curăţenie, mâncare, îşi plătea facturile. La vârsta ei, din pensia ei, nu ştiu cum reuşea să se descurce. Nu ţinea nimic pentru ea, dădea totul preotului. Era într-o stare deplorabilă, căzuse în depresie. Sincer, ne-am temut pentru viaţa ei. Cum putea să se îngrijească singură? Măcar preotul să fi trimis pe cineva să o ajute la menaj sau să îi facă piaţa. De multe ori găseam frigiderul ei gol, iar în debara doar un cartof“, mărturiseşte nepoata Dana Ştefan.

Convinsă că la Buzău n-o să aibă nimeni grijă de ea, mătuşa Măndica a rugat-o pe Dana să o ia la Constanţa, unde să îşi trăiască bătrâneţile liniştită şi în siguranţă.

De la capăt, până la capăt

De când a venit la Constanţa, bătrâna pictoriţă trăieşte o altă viaţă. A luat-o de la capăt, în altă casă, cu alţi oameni. „Acum mă simt iubită. Am avut întotdeauna încredere în oameni, îi iubesc. Nu am gândit niciodată rău de nimeni. Nu e în firea mea. Aşa am avut încredere şi în el, în preotul Milea. Doamne, ce naivă am fost.... Şi ca mine mai sunt oameni păcăliţi de el, când povesteam ce am păţit cu el, aflam de alte cazuri asemănătoare. Vreau, cât trăiesc, să se facă dreptate şi să se afle cine este, de fapt, preotul Milea, ca să nu mai fie înşelaţi şi alţi bătrâni“, vorbeşte Măndica Păun.

Când au pornit să recupereze bunurile bătrânei, nepoţii au constatat că niciun act original nu se mai găseşte în casă. Lipsea până şi actul de concesiune de la locul de veci din cimitir. „Suntem o familie foarte credincioasă. Suntem credincioşi trăitori, mergem duminica la biserică, ţinem posturile, ne spovedim şi ne împărtăşim. Întâi ne-am bucurat când am auzit că mătuşa este luată în grija părintelui, ştiam că asta este voinţa ei şi se simţeam împăcaţi dacă o ştiam pe ea bine. Dar când am văzut în ce hal a ajuns, am avut o mare cumpănă. În primul rând nu puteam crede că un preot ar putea face aşa ceva, să profite de o bătrână. Apoi ne-am gândit cum să facem, nu voiam deloc scandal, noi ţinem la credinţa noastră, nu vrem să facem rău Bisericii sau oamenilor săi. Dar nu toţi preoţii sunt ceea ce spun. Mai ales că are şi aşa o imagine de binefăcător. Nu ne-a venit să credem ce ni se întâmplă. Am avut mare încredere în el“, spune Dana, nepoata Măndicăi Păun.

Binecuvântare pentru dreptate

După multe întâlniri şi drumuri făcute de rudele femeii de la Constanţa la Buzău, părintele a dat înapoi ce luase, cu excepţia unui teren de 5 hectare, pe care îl vânduse imediat în câştig - deşi nu avea voie să-l înstrăineze. S-a angajat printr-un act de mână să returneze terenul sau banii, dar nu s-a mai ţinut de cuvântul scris. Ca să-l dea în judecată pe preotul Milea, rudele au luat binecuvântare de la ÎPS Ciprian, arhiepiscopul Buzăului. Procesul este pe rol la instanţa din Buzău. O primă instanţă, Tribunalul Buzău, a respins cererea familiei Păun.

Dragoş Olteanu, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, îşi aminteşte litigiul, care speră să rămână un caz singular în eparhie. „ÎnaltPreaSfinţitul Ciprian a avut o discuţie mai demult cu bătrâna, apoi cu părintele şi l-a sfătuit să rezolve situaţia cât mai grabnic pe cale amiabilă. Ne-a surprins şi pe noi, este o situaţie neplăcută, pentru că totuşi părintele desfăşoară o frumoasă activitate socială. Din ce ştiu eu, nu avem altă sesizare de acest fel. Sperăm să rămână un caz singular“, recunoaşte Dragoş Olteanu.

Preotul Mihail Milea Foto arhivă Adevărul

Apărarea părintelui

„Ne-a donat pământul, nu ne-a zis că are strănepoţi. Am mers la ea aproape în fiecare zi, nu-i lipsea chiar nimic. Nu-i adevărat că trăia în mizerie, pozele acelea pe care le-aţi văzut, ce ştiu eu, puteau fi făcute oriunde. Pe strănepoţi nu-i ştiam, nu i-am văzut niciodată, nici oamenii din bloc nu-i cunosc. Apoi ea s-a răzgândit şi a plecat cu ei. Eu am vrut să-i dau pământul înapoi, dar ea vrea bani, o sumă foarte mare. Omul căruia i l-am dat mi-a dat bani mai mulţi pe el, pentru fundaţie. Nu specifică în actul de donaţie că nu puteam înstrăina bunurile, nu scrie nicăieri. Iar hârtia de mână pe care am dat-o, prin care mă angajez să returnez terenul de 5 hectare sau suma de 120.000 euro, am dat-o sub şantaj, sub presiune psihică. Este între mine şi strănepotul ei, care m-a presat, m-a ameninţat. Am vrut să scap de el. Dar pot să o neg oricând, hârtia aceea nu are nicio valoare“, declară preotul Mihail Milea. Părintele a adăugat că el se roagă în continuare pentru Măndica Păun, fiind pentru prima dată când i se întâmplă să intre în litigiu cu un donator.

„Dacă vrei să fie chinuit un om, urează-i să ajungă la bătrâneţe şi să mai fie şi singur, să n-aibă pe cine striga la telefon când îl ajunge deznădejdea“, este unul dintre gândurile aşternute pe hârtie de bătrâna pictoriţă Măndica Păun, în orele de singurătate.

Mihail Milea (58 ani) este preot, profesor la Seminarul „Chesarie Episcopul“ din Buzău şi doctor în Teologie. A înfiinţat aşezăminte pentru copii orfani şi bătrâni părăsiţi de familii, o cantină de ajutor social, o şcoală profesională, iar după Revoluţia din 1989 a pus piatra de temelie a Catedralei Sfântul Sava din centrul oraşului.

Pe aceeaşi temă:

Avere de preot, moştenită de la enoriaşe păcălite. Predică pentru părintele Cornel Comănică Popescu, paroh la biserica unde este ctitor Radu Mazăre

Preot condamnat penal, păstrat în sânul Bisericii. Reacţia Episcopiei Sloboziei şi Călăraşilor: „Prejudiciile create au vizat alte persoane“

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: