Cercetătorii au descoperit cum să blochează pofta pentru dulce din creier. „Ar fi ca şi cum ai lua o bucăţică din tort, dar fără să te bucuri de aceasta“

Cercetătorii au descoperit cum să blochează pofta pentru dulce din creier. „Ar fi ca şi cum ai lua o bucăţică din tort, dar fără să te bucuri de aceasta“

În creier există regiuni distincte pentru gustul dulce şi cel amar. FOTO: Shutterstock

Modificarea activităţii în centrul emoţional al creierului poate elimina pofta naturală pentru dulce, au descoperit cercetătorii Universităţii Columbia. Studiul poate sta la baza unor tratamente revoluţionare pentru tulburările de alimentaţie.

Ştiri pe aceeaşi temă

Un nou studiu pe şoareci a arătat că pofta de dulce şi aversiunea pentru amar pot fi şterse prin manipularea neuronilor din amigdala, centrul emoţional al creierului, relatează Science Daily. 

Studiul a arătat că eliminarea capacităţii unui animal de pofti sau de a-i displace un gust nu a avut niciun impact asupra capacităţii acestuia de a o identifica. Constatările sugerează că sistemul complex de gust aflat în creier - care produce o gama de gânduri, amintiri şi emoţii atunci când gustam alimente -  este reprezentat, de fapt, de unităţi discrete care pot fi izolate individual, modificate sau eliminate. Cercetările sugerează noi strategii pentru înţelegerea şi tratarea tulburărilor de alimentaţie, incluzând obezitatea şi anorexia nervoasă. Cercetarea a fost publicată în revista „Nature”.
 

Ce se întâmplă în creier când mâncăm

 
„Când creierul nostru simte un gust, nu numai că îi identifică calitatea, ci compune o simfonie minunată de semnale neuronale care leagă această experienţă de contextul său, de valoarea hedonică, de amintiri, de emoţii şi celelalte simţuri, pentru a produce un răspuns coerent", a spus Charles Dr. S. Zuker, cercetător principal la Institutul de comportament al creierului „Mortimer B. Zuckerman” din Columbia care este şi autorul principal al lucrării.

Studiul de astăzi se bazează pe activitatea anterioară a Dr. Zuker şi a echipei sale de a cartografia sistemul de gust din creier. Anterior, cercetătorii au descoperit că atunci când papilele gustative intră în contact cu unul dintre cele cinci gusturi - dulce, amar, sărat, acru sau umami - celulele specializate aflate pe limbă trimit semnale regiunilor specializate ale creierului pentru a identifica gustul şi pentru a declanşa acţiunile şi comportamentele corespunzătoare.
 

Regiuni diferite în creier pentru dulce şi amar

 
Pentru a arunca o lumină asupra acestei experienţe, oamenii de ştiinţă s-au concentrat pe gustul dulce şi amar şi pe activitatea regiunii creierului cunoscută a fi importantă pentru a face judecăţi de valoare despre informaţiile senzoriale - amigdala. Cercetările anterioare efectuate de Dr. Zuker, profesor de biochimie şi biofizică moleculară şi de neuroştiinţe  şi cercetător al Institutului Medical „Howard Hughes” de la Universitatea Columbia, au arătat că amigdala se conectează direct la cortexul gustului.
„Lucrarea noastră anterioară a arătat că există o separare clară între regiunile responsabile de gustul dulce şi de cel amar în cortexul gustului”, a spus Li Wang, doctor în ştiinţe post-doctorale şi autorul principal al lucrării. „Acest nou studiu a arătat că aceeaşi diviziune a continuat pana în amigdala. Această segregare între regiunile dulci şi amare atât în cortexul gustului, cât şi în amigdala a însemnat că am putea să manipulăm independent aceste regiuni ale creierului şi să monitorizăm orice schimbare care a rezultat în comportament”, explică cercetătorul.
 

Animalele au răspuns la apă la fel ca la zahăr

 
Oamenii de ştiinţă au efectuat mai multe experimente în care conexiunile dulci sau amare cu amigdala au fost pornite artificial. Când legăturile dulci au fost pornite, animalele au răspuns la apă ca şi cum ar fi fost zahăr. Şi prin manipularea aceloraşi tipuri de conexiuni, cercetătorii ar putea chiar să schimbe calitatea percepută a unui gust, transformându-l dintr-un gust neplăcut într-unul atractiv.

În schimb, atunci când cercetătorii au oprit conexiunile amigdalei, dar au lăsat cortexul gustatului neatins, şoarecii puteau încă să recunoască şi să distingă dulcele de amar, dar acum îi lipseau reacţiile emoţionale de bază, cum ar fi preferinţa pentru zahăr sau aversiunea la amar.

„Ar fi ca şi cum ai lua o bucăţică din tortul preferat de ciocolată, dar fără să te bucuri de aceasta”, a spus dr. Wang. „După câteva muşcături, puteţi să nu mai mâncaţi.”

De obicei, identitatea unei aliment şi plăcerea pe care o simţi când o mănânci sunt legate între ele. Dar cercetatorii au arătat că aceste componente pot fi izolate unele de altele şi apoi manipulate separat. Acest lucru sugerează că amigdala ar putea fi o zonă promiţătoare de concentrare atunci când se caută strategii pentru a trata tulburările de alimentaţie.
 
Citeşte şi
 
 
citeste totul despre: