Cum l-au întâmpinat buzoienii pe Cuza în 1859: „torţe aprinse, globuri luminoase“

La mai puţin de două săptămâni de la înfăptuirea unirii dintre Ţara Românească şi Moldova, Alexandru Ioan Cuza avea să îşi petreacă o noapte printre buzoieni. Episodul popasului pe care Prinţul Unirii l-a făcut în târgul de la Curbura Carpaţilor a fost relatat în presa vremii. Totodată, Buzăul l-a mai avut oaspete pe Alexandru Ioan Cuza la împlinirea unui an de înfăptuirea unirii principatelor.

Potrivit istoricului buzoian Valeriu Nicolescu, la 16 martie 1857 s-a constituit la Buzău Comitetul de Unire al districtului, format din 15 membri, reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale, preşedinte fiind desemnat Scarlat Voinescu. Două zile mai târziu, la 18 martie, curentul antiunionist tipăreşte broşura „Apel către alegători de la o adunare de proprietari“, cu intenţia de a împiedica exprimarea voinţei de unire a celor mulţi.

Ca membri ai Adunării Elective, care la 24 ianuarie, în Hotelul Concordia din Bucureşti, aflat pe strada Lipscani, alături de ceilalţi deputaţi din Muntenia, au consfinţit dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza buzoienii Scarlat Voinescu, Ion (Iancu) Marghiloman, Costache Deşliu, Mihail Pleşoianu şi episcopul Filotei.

Între 24 şi 25 ianuarie 1859, buzoienii au ieşit pe străzi, în grădini şi pieţele publice, bucuroşi la auzul veştii alegerii lui Alexandru Ioan Cuza la domnia Ţării Româneşti, act care genera unirea Principatelor. Cel mai reuşit banchet a fost dat în ziua de 29 ianuarie de căpitanul Nicolae Sabovici, la Cazarma Militară, unde s-a jucat Hora Unirii. 

Conform istoricului Valeriu Nicolescu, ziua de 24 ianuarie 1859 a fost numită de buzoieni „Ziua fericirii Unirii şi entuziasmului renaşterii poporului român“, bucuria reuşitei fiind marcată prin câteva banchete şi trei telegrame de felicitare: „Să conduci Măria Ta ţara astfel ca naţia română să prospere şi să poată da probe de unire şi de tărie spre înfruntarea viscolelor sale viitoare şi al meritelor anticelor sale drepturi…“ şi „Credinţa noastră a fost, este şi va fi, că dacă în noi şi în fraţii noştri de peste Milcov circulă un sânge de aceeaşi origine, pomenit cu respect de istoriografi în analele lumii, dacă în noi bate o inimă şi un presimţământ unit, este fireşte probabil că şi aerul pe care-l respirăm este omogen“. 

Ultima dintre telegrame se încheia astfel: „Te rugăm Măria Ta, să-ţi  fixezi privirea părintească asupra noastră, a poporului, că suntem aduşi în desăvârşită şovăire de mâinile sugrumătoare ale trecutului… să distrugi şi să diseci rădăcinile fructelor intrigilor perfide ale vrăjmaşilor… să cimentezi lumina şi progresul, iar nedreptatea să-şi strice cuibul şi să piară cu trecutul în abisurile întune­ricului“.

Cum a fost primit Domnitorul Cuza la Buzău

La 6 februarie 1859, buzoienii i-au făcut lui Alexandru Ioan Cuza o primire triumfală. La Poşta Câlnău, înaltul oaspete a fost aşteptat de către administratorul districtului, împreună cu un grup masiv de săteni şi sătence. Domnitorul a fost întâmpinat de ”o deputăţie din partea junimei districtului, compusă din 200 de călăreţi”. 

În apropierea oraşului Buzău, scria gazeta ”Steaua Dunării” din 17 februarie 1859, domnului Cuza ”i s-a prezentat comanda dorobanţilor, cu cocardul tricolor ce a făcut mare impresie Măriei Sale Prinţul”. După aceea, ”Măria Sa fu primit de orăşeni în mare număr şi de toată treapta (...), unde printr-un discurs al municipalităţii, i s-au prezentat pâinea şi sarea, simboale ale îndestulării”. 

”La 6 februarie 1859, în cadrul unei emoţionante ceremonii, au ţinut discursuri de bun venit profesorul Dimitrie Racoviţă şi Irina Marghiloman, mama viitorului prim-ministru de origine buzoiană, la acea dată în vârstă de 5 ani”, spune istoricul buzoian Valeriu Nicolescu.

În scurta sa alocuţiune, profesorul Racoviţă a spus, printre altele: „Naţia română celebrează acum încă una din cele mai frumoase şi mai strălucite zile ale vieţii sale în care triumfează marea cauză a Unirii prin sosirea Înălţimii Tale pe pământ muntean. Acum, România şi Moldova, ambele surori unite, tresar de bucurie de la o margine la alta, căci norii negri, ameninţători de furtuni şi viscole ce copleşeau orizontul României s-au răspândit şi s-au făcut nevăzuţi înaintea luminii de viaţă”.

Alexandru Ioan Cuza a ajuns apoi la Episcopia Buzăului, cu gândul să înnopteze aici. În seara aceleiaşi zile, atmosfera în oraş a fost feerică. Corespondentul ziarului ”Românul” descria în numărul din 17 februarie 1859 această stare de spirit extraordinară: ”torţe aprinse, globuri luminoase, feluri de transparenţe artificiale şi osebite tablouri reprezentând Unirea Principatelor Unite, a armelor lor, a iniţialelor M.S. prinţul, diferite alte embleme şi inscripţii”. 

Manifestaţia impozantă a buzoienilor a culminat cu reţinerea peste noapte a domnitorului, în complexul episcopal. A doua zi, Alexandru Ioan Cuza, în aclamaţiile publicului constituit din bărbaţi, femei, tineri, copii şi bătrâni, a plecat spre Ploieşti pe Strada Mare. 

”Alexandru Ioan Cuza a înnoptat la Buzău şi a fost găzduit în una din camerele Episcopiei. Tot ce s-a desfăşurat în spatial public din acea vreme a fost sub imperiul emoţiei, nu a fost nimic cum este acum, cu desfăşurător. Oamenii au venit cum au simţit, s-au bucurat, au dansat, pentru că a fost un moment definitoriu pentru istoria noastră. Un lucru pe care puţină lume cred că îl ştie, anul unu, după unire, în 1860, 24 ianuarie, Alexandru Ioan Cuza a sărbătorit unirea la Buzău”, spune Daniel Costache, directorul adjunct al Muzeului Judeţean Buzău.

Buzăul l-a mai avut oaspete pe Alexandru Ioan Cuza la împlinirea unui an de înfăptuirea unirii principatelor

La 23 ianuarie 1860, la ora 18.00, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a poposit din nou în târgul Buzăului, întâmpinat de o mare mulţime „care dorea să mai vadă pe acela în a cărei persoană se consacra marile principii ale Unirii, consolidarea naţionalităţii noastre, speranţele noastre şi viitorul nostru“. 

Onorul a fost prezentat de Escadronul de Cavalerie comandat de căpitanul Popovici. A doua zi, în cadrul ceremoniei de marcare a unui an de la Unirea Principatelor, între cei care i-au urat bun venit a fost şi profesorul Costache Chirculescu care, între altele, a spus: „Această zi este cea mai scumpă sărbătoare naţională, iar pentru buzoieni prilej de îndoită bucurie şi orgoliu prin sosirea în mijlocul lor în această zi a Domnitorului Cuza“.

Potrivit unor documente din Arhivele Statului, la 1859, Buzăul număra aproximativ 9.000 de locuitori, în 1867, 12.000 de locuitori, iar în 1890, 17.000 de locuitori. Erau înregistrate peste 2.400 de case şi 108 străzi. Cea mai mare concentrare de locuinţe era pe strada Târgului, cea care devenea mai târziu strada Cuza Vodă, ca recunoaştere a trecerii domnitorului pe aceste meleaguri.