Braşov: PORTRET / Laurenţiu Aldea, veteranul filateliştilor de la poalele Tâmpei

De 40 de ani, bărbatul strânge timbre, bani şi ilustrate şi recunoaşte că pasiunea nu este nici uşoară şi nici ieftină. Braşoveanul Laurenţiu Aldea se ocupă de filatelie, numismatică şi cartofilie de mai bine de 40 de ani.

Totul a început dintr-o pură întâmplare. Soarta, spune bărbatul, l-a făcut să facă dintr-un hobby lejer o adevărată pasiune care a ţinut peste ani.  „Aveam acasă câteva clasoare, îmi mai adunau şi doi colegi de serviciu, dar nu eram înnebunit după aşa ceva. Lucram la Întreprinderea de Electricitate Braşov şi am fost detaşat pentru o lucrare în Africa. Până la urmă am stat acolo 10 ani. Într-o zi am găsit aruncată sau pierdută lângă un copac o serie franţuzească de timbre. Era incompletă, însă am fost curios să văd cât ar costa. Nu era foarte valoroasă, dar căutând şi citind despre timbre m-a prins flama aceasta. Am început să colecţionez şi să mă interesez tot mai mult de ele", povesteşte braşoveanul.

Colecţii paralele

În timp a ajuns să îşi facă o colecţie impresionantă. În ţară, îi păstra colegul de muncă toate seriile pe care le găsea, iar în Algeria îşi cumpăra el tot i se părea mai interesant. „Pot să spun că prima colecţie era cea din România, însă aceasta nu mă interesa. În Africa îmi făceam o colecţie paralelă. Am început să înclin şi spre Europa şi să procur timbre străine. Apoi s-au dezvoltat relaţiile cu filateliştii străini, cu care am început să fac schimburi şi am reuşit să mă înscriu în activitatea franceză. Am fost invitat pe filiera aceasta filatelică şi în Polonia şi în Germania. Totul a durat până în 1987 când nu am mai avut voie să trimit nimic peste hotare şi mi s-au stricat  relaţiile", îşi aminteşte filatelistul.

De-a lungul timpului, a avut colecţii extrem de valoroase pe care le-a vândut. Recunoaşte, însă, că nu s-a îmbogăţit, pentru că banii i-a folosit să îşi cumpere alte piese lipsă în colecţiile deja existente. Apoi a început să le dea la schimb şi acum are acasă trei dulapuri pline cu clasoare, însă nu la fel de valoroase. „Am început să le dau pentru că am deja o vârstă şi fetele şi nepoţii mei nu sunt interesaţi de aşa ceva. Decât să rămână unor persoane care nu ştiu ce înseamnă, mai bine le dau celor care se bucură de ele", spune cu tristeţe Laurenţiu Aldea. 

Acelaşi lucru se întâmplă şi cu colecţiile numismatice şi de cartofilie. Mai are acum trei serii numismatice care se ridică la o valoare destul de mare. „Am o serie elveţiană din 1968. Sunt 40 de bucăţi cu o valoare de 5.000 de lei pentru una dintre ele. Celelalte două serii sunt româneşti, din 1830 şi italiene din 1860", se mândreşte bărbatul.

Mini-interviu

Este greu să te ocupi de filatelie?

Nu e uşor. O astfel de pasiune necesită timp pentru studiu, ca să ştii ce să iei, cu ce să faci schimb şi să îţi completezi găurile pe care le ai în serii. E nevoie şi de ceva bani, ca să poţi cumpăra ceea ce îţi lipseşte.

Mai aveţi alte colecţii?

Mai am o colecţie de brichete. Le-am adunat de pe peste tot pe unde am umblat în lume şi acum am un dulap plin. Cele mai multe sunt din Franţa şi din Africa.

Mai sunt interesaţi tinerii de filatelie?

Nu. Tinerii caută acum tot felul de alte curiozităţi, de obiecte vechi şi valoroase sau din materiale preţioase.

Ce-i place

„Îmi plac alpinismul şi schiul montan. Le-am practicat în tinereţe şi am participat la câteva campionate locale şi judeţene.  După ce m-am însurat nu am mai prea avut voie să le practic. Îmi plac şi femeile şi le iubesc pe cele loiale", recunoaşte braşoveanul.

Ce nu-i place

„Comportările inumane şi nesociabile a celor alături de care trăim sau cu care lucrăm. Nu-mi plac obrăzniciile, dar nu mă enervez. În Africa mi s-a servit mâncare cu gândaci şi nu m-am enervat. Refuz să mă enervez aici din tot felul de nimicuri".

Profil

NĂSCUT. 20 aprilie 1936, Braşov.

STUDII. Şcoala de maiştri, Bucureşti.

FAMILIE. Văduv, două fete.