Victor Chiriloaie-Chiril omul fără de care revista “Urzica” nu ar fi urzicat

Victor Chiriloaie-Chiril omul fără de care revista “Urzica” nu ar fi urzicat

Victor Chiriloaie Chiril

A surprins cu lucrările lui de grafică umoristică şi a câştigat zeci de premii naţionale şi internaţionale. Deşi s-a născut la Constanţa, la numai câţiva zeci de metri de intrarea pe plaja Tataia, se consideră brăilean get-beget.

Ştiri pe aceeaşi temă

De altfel, şcoala generală şi liceul le-a făcut în Brăila.

A urma cursurile şcolii nr.10, actuala şcoală "Anton Dumitriu" şi Liceul 3, cum era numit pe vremuri, actualul "Nicolae Iorga".

Talentul la desen l-a făcut remarcat încă din şcoala primară dar pofta pentru umor a venit ceva mai târziu.

"Dintotdeauna am cochetat cu grafica umoristică. Fiind înzestrat de la mama natură cu talent la desen în ultima parte a liceului le mai făceam portrete colegilor, desene fetelor şi uneori mai desenam chiar câte o glumă. Nu caricatură. De altfel, denumirea de caricatură nu-mi place şi nu mă reprezintă, caricatura este o chestie aşa, de pus la gazeta de perete a sindicatului, şi-l reprezintă pe Gheorghe care doarme la schimbul III", ne-a explicat Chiril.

Dar după cum singur recunoaşte, anumite lucruri, anumite aspecte anumite scăpări necontrolate ale colegilor, ale celor din jur l-au atras întotdeauna şi la început timid, apoi cu mai multă forţă le-a imortalizat în lucrări de grafică umoristică care au luat zeci de premii nu doar în ţară, ci şi în străinătate.

Revista "Urzica", un fenomen

Imediat după ce a terminat facultatea, a început o colaborare cu celebra revistă "Urzica", publicaţie umoristică, una din puţinele care pe vremurile de dinainte de 1989 se vindea pe sub mână la chioşcurile de ziare.


"Am avut ocazia să lucrez cu graficieni renumiţi, pe care la început îi vedeam ca pe nişte zei. Am avut ocazia să aflu câte ceva din tainele artei subtile a umorului desenat de la vechea gardă, Eugen Taru, Albert Poh şi mulţi, mulţi alţii pe care chiar dacă nu-i enumăr nu înseamnă că-i preţuiesc mai puţin", ne-a declarat Victor Chiriloaie.

Revista "Urzica" a reprezentat un fenomen în publicistica românească.

Pornită iniţial ca un obiect de propagandă împotriva viciilor vechiului sistem revista a devenit în scurt timp o oglindă a umorului tipic românesc în care zicala a face haz de necaz era singura cu adevărat acceptată.

"Nici nu se punea problema să plece omul undeva în concediu fără Almanahul Urzica. Pentru realizarea sa se lucra intens încă de la apariţia precedentă. Adunam schiţe pe care le perfecţionam. Almanahul era într-adevăr o cărţulie de timp liber care alterna grafica cu umorul scris", ne-a povestit graficianul.

După revoluţie şi revista "Urzica" a fost lovită de economia de piaţă. Unii au vrut să şi-o adjudece gratuit şi de aceea publicaţia a sucombat.

"Este interesant faptul că atunci când apar reviste sau chiar colecţii întregi de reviste în anticariate, acestea nu se prăfuiesc în rafturi. Dispar repede, semn că sunt încă mulţi cunoscători care mai găsesc destul umor în paginile îngălbenite de vreme ale revistei", ne-a declarat Chiril.

În ultimii ani la Brăila, Victor Chirloaie şi alţi câţiva umorişti de marcă au încercat să readucă la viaţă o revistă uitată de timp.

"Am redeschis "Secătura" o revistă de umor al cărui debut s-a făcut la Brăila la finele secolului XIX. Din păcate lipsa de fonduri nu a permis dezvoltarea sa deşi au apărut câteva numere, iar alte 20 sunt pregătite, gata oricând să intre sub tipar. Aşteptăm din nou vremurile când oamenii vor dori să râdă, pentru că va avea succes", a conchis plin de speranţă Victor Chirloaie - Chiril.

Întrebări şi răspunsuri:

Credeţi că odată cu Urzica s-a închis un capitol al umorului autohton?

Da şi nu. Da, pentru că am fost legat sentimental de această excelentă publicaţie. Nu, pentru că, iată, sunt organizate permanent expoziţii de grafică umoristică şi succesul lor este garantat.

Ce rol a jucat Brăila în hazul românilor?

Brăila era pe vremuri capitala estivală a umorului. Cele mai consacrate nume veneau la Brăila vara şi trecea pe hârtie toate ideile, toate observaţiile. Nu greşesc când spun că Almanahul Urzica care destinde frunţile cititorilor în concediile estivale , era de fapt conceput şi structurat la Brăila.

Ce-i place

Îmi place enorm dulceaţa de cireşe negre, pe care o prepar singur după o reţetă balcanică foarte veche. Îmi place să mă întâlnesc cu amicii de o viaţă pe simeze şi să vorbim acolo pe limba noastră.

Ce nu-i place

Economia din canalizare, politica de hazna şi cultura mârlănească. Nu-mi place faptul că atunci când se face haz pe bună dreptate de ceva, acel ceva fiind de fapt cineva, de cel mai multe ori din vârful ierarhiei sociale, apar, ca pe vremuri, trepăduşi care-ţi şoptesc amical că este mai bine să te faci că nu ai văzut, nu ai auzit.

PROFIL

Născut: 12 niembrie 1947, la Constanţa
Studii: Facultatea de desen - Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu"
Ocupaţia: Profesor de desen
Familie: căsătorit, un copil



Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: